In 2005, statul detinea 87% din parcuri, acum detine 60% si in scurt timp va avea si mai putin. Solutie: rascumpararea terenurilor de catre stat. „Vanatorii” de lemn continua sa defriseze cu salbaticie paduri din parcurile naturale si din ariile protejate. De pilda, din Parcul National Piatra Craiului, unic in Europa, au fost defrisati in ultimii trei ani cateva sute de kilometri. Desi se cunoaste ca faptasii sunt proprietarii care si-au obtinut padurea in instanta, nici unul nu s-a ales cu dosar penal: au lucrat „curat”, la adapostul legii. Care a taiat prea mult, „s-a scos” platind cateva amenzi subtiri. Culmea, administratia Parcului a primit Diploma Europeana pentru Arii Protejate, care il plaseaza sub patronajul UE.
Asta nu a fost insa o piedica pentru ca statul roman sa-l imparta intre vreo 500 de proprietari. Acesta nu este un caz singular, continua sa se taie salbatic din mai toate rezervatiile si parcurile nationale, spun specialistii Romsilva. Ingrijorator este faptul ca din ce in ce mai multa padure din rezervatii trece in proprietate privata. „Daca in 2005, 87% din parcurile nationale erau proprietate de stat, anul acesta statul mai detine doar 60%, iar procentul este in coborare. Probabil ca foarte curand se va ajunge la 50%”, ne-a spus Mihai Zotta, inginer la serviciul Arii Protejate, Romsilva. Dintre zonele protejate, cel mai mult s-a taiat in Piatra Craiului si cel mai putin in Cheile Nerei.
Legea, aliatul drujbarilor
„Se taie si acum, dar ceva mai putin decat anii precedenti. S-au mai insaprit controalele, le e mai frica. In plus, s-a revenit la amenajamentele silvice pe suprafata mai mare, care nu divizeaza atat de multa padurea. De atunci, in parcuri se taie mai putin. Oricum, orice arie protejata ramane tot un mozaic de proprietati. Ca sa poata defrisa, proprietarii fie si-au facut contracte cu firmele de exploatare, fie vand padurea direct acestor firme. Mai exista o categorie de proprietari, cei care motiveaza ca le-a taiat altcineva padurea.
Multi s-au grabit sa taie, temandu-se ca s-ar putea schimba legile si ar putea pierde padurea. Altii au taiat cu gandul ca, daca padurea e la 70 de kilometri distanta, si nepazita, ar putea sa vina oricine sa o puna la pamant”, ne-a explicat Mihai Zotta. El a identificat cateva solutii pentru a-i mai potoli pe drujbari: compensatii de la statul roman, compensatii de la Europa, in baza programului Natura 2000 sau rascumpararea terenurilor de catre stat. Potrivit inginerului, in 2005 s-a realizat un studiu national care a aratat ca 60 – 70% dintre proprietari ar vinde, daca statul le-ar oferi un pret corect.
Sursa: Gandul
