Prin abandonarea multor acorduri privind armele nucleare negociate in ultimii 50 de ani Statele Unite au trimis semnale confuze Coreei de Nord, Iranului si altor tari cu capacitatea de fabricare a armelor nucleare. Acordurile propuse in prezent cu India maresc aceasta situatie confuza si sumnineaza pactul global pentru pace reprezentat de regimul de neproliferare nucleara.
In acelasi timp nu se fac pasi semnificativi pentru reducerea arsenalului global de aproape 30.000 de arme nucleare detinut de SUA, Rusia, China, Franta, Israel, Marea Britanie, India, Pakistan si probabil Coreea de Nord. Un holocaust global este posibil, prin greseli sau interpretari gresite, asa cum a fost in timpul Razboiului Rece.
Angajamentul constrangator intre cele cinci puteri nucleare originare si cele peste 180 de alte tari este Tratatul de Neproliferare (TNP) din 1970. Obiectivul sau principal este „sa previna raspandirea armelor si tehnologiei nucleare … si sa promoveze scopul dezarmarii nucleare”. La ultima conferinta de revizuire din 2005 doar Israel, India, Pakistanul si Coreea de Nord nu au participat – primele trei avand arsenale nucleare avansate, cea de-a patra unul embrionic.
Guvernul american nu a oferit un exemplu bun, abandonand deja Tratatul Rachetelor Anti-Balistice, depasind limitele in testarea armelor nucleare si dezvoltand unele noi si avand o politica a amenintarii preventive cu „prima folosire” a armelor nucleare impotriva statelor ne-nucleare. Aceste decizii recente au incurajat China, Rusia si alte tari semnatare ale TNP sa raspunda cu actiuni similare.
Cunoscand din 1974 ambitiile nucleare ale Indiei, eu si alti presedinti americani am impus o politica consistenta: nici un fel de vanzari de tehnologie nucleara sau combustibili catre India sau alta tara nesemnatara a TNP. Azi, aceste constrangeri sunt pe cale sa fie abandonate.
Nu am indoieli ca liderii politici ai Indiei sunt la fel de responsabili in folosirea arsenalului tarii lor ca si liderii celor cinci puteri nucleare originare. Insa exista o diferenta semnificativa: cei cinci au semnat TNP si au oprit producerea de materiale fizionabile pentru armament.
Liderii Indiei ar trebui sa isi ia aceleasi angajamente si sa se alature celorlalte puteri nucleare care au semnat Tratatul Extins de Interzicere a testelor Nucleare. Insa ei au respins acesti pasi si insista pentru un acces nerestrictionat la asistenta internationala pentru producerea de material fizionabil suficient pentru fabricarea de 50 de arme nucleare pe an, mult dincolo de ceea ce se crede a fi capacitatea curenta a Indiei.
Daca solicitarea Indiei este acceptabila, de ce alti semnatari ai TNP, ca Brazilia, Egipt, Arabia Saudita sau Japonia ar continua sa se retina?
Dupa ce a primit o tentativa de aprobare de la SUA, India tot mai are doua obstacole: un acord acceptabil cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA) si o scutire de la Grupul Furnizorilor Nucleari (GFN) alcatuit din 45 de tari- care pana acum a interzis comertul cu orice tara care refuza sa accepte standardele nucleare internationale. Rolul acestor tari si a AIEA nu este de a impiedica India sa dezvolte energie nucleara sau chiar armament nuclear, ci mai degraba sa asigure ca procedeaza ca aproape toate celelalte tari responsabile prin semnarea TNP si acceptarea celorlalte constrangeri rezonabile.
Puterile nucleare trebuie sa dovedeasca capacitate de conducere, retinandu-se si limitand indepartarile de constrangerile internationale ale TNP. Una cate una, alegerile lor de azi vor crea o mostenire – mortala sau pasnica – pentru viitor.
Sursa: Ziua
