PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO: Rezervația Biosferei Golija - Studenica, din Serbia
PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO: Rezervatia Biosferei Golija - Studenica, din Serbia
PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO: Rezervatia Biosferei Golija – Studenica, din Serbia

Golija-Studenica este primul obiectiv din Serbia inclus in lista UNESCO-MAB de Rezervatii ale Biosferei, adaugat in aceasta categorie in 2001. Rezervatia aflata in patrimoniul UNESCO, cu suprafata de 53.804 ha, este situata in sud-vestul Serbiei si apartine zonei interioare a sistemului muntilor Alpilor Dinarici. Rezervatia biosferei include si Manastirea Studenica, care face parte din Patrimoniul Mondial cultural.

Rezervatia Golija-Studenica, aflata in gestiunea Ministerului Sanatatii si Mediului — Administratia publica de amenajari silvice „Srbijasume” (S.G. Sumarstvo — Raska, Parcul natural Golija), este parte a unei regiuni muntoase si include un mozaic de ecosisteme, cum ar fi paduri, tufaris si lacuri. Muntele Golija este localizat intre orasele Ivanjica si Novi Paza, la peste 200 km distanta de Belgrad.

In aria de tranzitie traiesc 6.600 de locuitori, in cadrul a 42 de comunitati rurale dispersate, caracteristice acestor regiuni muntoase. Principalele activitati desfasurate de locuitori sunt cresterea animalelor si agricultura extensiva, colectarea produselor secundare din paduri, cum ar fi ciuperci sau plante medicinale, potrivit fisei de prezentare UNESCO. Populatia locala a defrisat arii de paduri de-a lungul secolelor si astfel s-au creat pasuni si pajisti bogate in specii. Numeroase organizatii neguvernamentale militeaza pentru protectia mediului natural si implementarea principiilor durabile in zona.

Golija este cel mai inalt munte din sud-vestul Serbiei, intinzandu-se de-a lungul a 32 km in forma literei ”S”. Cel mai inalt varf al Muntilor Golija este Jankov Kamen (1.833 m), urmat de Radulovac (1.785 m), Bojevo Brdo (1.748 m) si Crni Vrh (1.725 m). Raurile Moravica si Studenica izvorasc din Muntii Golija. Studenica si-a creat un culoar prin munte, formand o vale adanca cu chei scurte. Afluentul sau, Izubra, se revarsa in trei cascade cu o inaltime totala de 20 m si mai multe caderi de apa mai mici. Bazinele raurilor Studenica si Moravica, alaturi de numerosii afluenti, reprezinta principalii sustinatori pentru procesele geomorfologice si formele de relief.

Din suprafata totala a Parcul Natural Golija (75.183 ha), aria acoperita de paduri masoara 39.528 ha (53%), din care 21.068 (53,3%) sunt in proprietatea statului. Patura forestiera este formata in special din fagi. Unele zone din aceste paduri si-au pastrat caracterul virgin. In padurile de molid, s-a pastrat muschiul de turba, ca ecosistem specific si vulnerabil, se noteaza in prezentarea Administratiei Rezervatiei. Simbolul muntelui Golija este artarul balcanic (Acer heldreichii), specie endemica reprezentata in padurile de foioase si mixte bine conservate.

Alaturi de Muntii Tara, Golija sunt un adapost pentru flora tertiara din Serbia, fiind o arie reprezentativa pentru diversitatea ecosistemelor din Balcani si Europa. Varietatea plantelor din Golija este evidentiata prin procentul de 25% ocupat in totalul florei din Serbia. Biodiversitatea floristica din Golija este reprezentata de aproximativ 900 de taxoni botanici, din care 729 de specii de ciuperci vasculare, 40 de specii de muschi si 117 specii si tipuri de alge. Pe langa populatia densa de artar balcanic bine conservata, o semnificatie aparte este atribuita laurului (Ilex aquiifolium), precum si speciilor endemice: Alyssum markgrafii, Alyssum jancheni, Pancicia serbica, Viola elegantula, Thymus adamovicii.

Cele 45 de specii de pasari care apartin unui grup de exemplare rare si alte 90 de specii in studiu, inregistrate in Lista rosie a pasarilor din Serbia, plaseaza aceasta arie intre cele mai importante rezervatii ornitologice din Europa. Mamiferele se impart in 22 de specii, intre care se remarca lupul, ursul brun, nevastuica (Mustela nivalis), parsul, veverita rosie, chitcanul de apa euroasiatic.

De o semnificativa valoare cultural-istorica este Manastirea Studenica, cea mai mare si reprezentativa manastire a Bisericii Ortodoxe Sarbe, potrivit UNESCO. Construita in secolul al XII-lea, ca principala ctitorie a lui Stefan Nemanja (Nemanjic), initiatorul dinastiei Nemanjic si fondatorul statului sarb, lacasul de cult a devenit cel mai important centru spiritual al noului stat medieval sarb, cu o influenta pregnanta asupra dezvoltarii sociale si culturale a tarii. Manastirea a fost construita in mijlocul unei vai largi, traversata de raul Studenica, de unde si-a luat numele. Ansamblul este inconjurat de un zid circular, cu diametrul de aproximativ 115 metri.

Manastirea a fost distrusa si restaurata in repetate randuri. In secolele XVII-XVIII, ansamblul manastirii cuprindea 13 biserici cu anexe, din care doar doua au supravietuit pana azi: biserica inchinata Intrarii in Biserica a Maicii Domnului si biserica inchinata Sfintilor Ioachim si Ana. Ambele sunt construite din marmura alba si pastreaza cu sfintenie colectii de arta murala bizantina din secolele XIII-XIV.

Descrierea publicata de UNESCO, plaseaza obiectivul in ”punctul central al istoriei sarbe”: ”Aici se afla ramasitele primului domnitor sarb, Primul Incoronat, Stefan. Tot aici, Sfantul Sava Nemanjic, cel mai tanar fiu al ctitorului, a scris primul document literar in limba sarba si a fondat Biserica Ortodoxa Sarba, care a fost separata de cea a Bizantului”. ”Fara indoiala, Manastirea Studenica este una din cele mai valoroase edificii pentru poporul sarb si unul din cele mai importante centre medievale. Cum valoarea sa depaseste granitele tarii, a fost inclusa in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, din 1986”, noteaza autoritatile sarbe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here