TURISM ECOLOGIC – Traditii, natura, aer curat, mincare sanatoasa
„Drumul verde al Maramuresului” este un proiect lansat de ecologisti in scopul promovarii ideii de mediu curat si de viata sanatoasa.

Caii putere de pe drumul verde al Maramuresului sint doi: Soimu si Lisu. Nu fac vrum-vrum, ci cling-cling din clopoteii de la git. Nu scirtiie din frine decit un fel de greieri rataciti pe marginea drumului, in dimineata de vara. La „volan” e Vasalie si vitezele – parca tot vreo doua – se schimba dupa vorba domoala care iese de sub clop. Miroase a padure si a riu nervos de munte, fara urme de gaze de masini, fabrici si uzine. Amortizoarele sint pe baza de fin, peste care a fost aruncata o cerga. Iar sus, cerul e albastru. De cind n-ati mai vazut cerul? Doar cerul, fara capete de beton, otel sau sticla, fara avioane care poarta reclame la seminte sau calatori plecati la shopping in Dubai.

Iar cind cararea se ingusteaza nimeni nu te calca pe picioare, nimeni nu se impinge sa coboare „la prima”. Doar niste crengi de alun iti zgirie din cind in cind talpile goale, daca le-ai lasat sa atirne in afara carutei. Si mai bine le-ai lasa, ca alunul e mai destept decit o programare la salonul de masaj.

Drumul verde al Maramuresului e si pentru mici, si pentru mari. Si pentru obositi, si pentru energici. Traseul ti-l alegi singur, caci drumul are mai multe variante, in functie de cum te tin plaminii si ce-si doresc ochii sa vada. Lasati micul dejun cu E-uri incluse de la hotel pentru alta data. Ca sa prindeti puteri pentru drum, opriti-va la una din pensiunile din satele de pe traseu. Intindeti pe piinea facuta la cuptorul din curte niste unt si ceva dulceata de afine sau de cirese, care n-au facut cunostinta cu chimicalele insirate pe borcanul de la supermarket. Laptele nu vine in cutiute parfumate si nici in carton desenat cu vacute. Ca vacuta maramureseanului e plecata deja la pascut si nu are timp de sedinte foto. Nu cereti salamuri pictate cu porci veseli, ca sa n-o intristati pe maramureseanca ce a trudit sa faca in casa sunca si cirnati.

TRASEUL DE PE VALEA MAREI. Daca din buclele cu care va imbie harta drumului verde ati ales Valea Marei, opriti-va intii la Ocna Sugatag. Punctul de oprire e la Baile Vechi. Faceti o plimbare la lacurile sarate formate dupa prabusirea galeriilor vechii ocne. Printre ele, ciudatul Gavril, care a pastrat la suprafata si apa dulce. Uitati-va si-n Taul fara fund. Legenda spune ca adincimea sa e de nemasurat, dar geografia o arata la vreo 33 de metri.

Spre vest, drumul va duce la Hoteni. Ajungeti un pic cam tirziu pentru Tinjaua de pe Mara, care se tine, de obicei, in prima saptamina din mai. Atunci, satenii il sarbatoresc pe cel mai harnic gospodar dintre ei. Cel ales este tras de tinerii din sat cu tinjalele (protapurile cu care se prind vitele la plug) pina la riu, unde se vor scalda. Daca va nimeriti in Hoteni la 2 august, prindeti-va in „Hora din sopru” de la casa gospodarului Ion Pop „Popicu”. Daca va mai tin puterile dupa horit, trageti o fuga si pina la broastele testoase care lenevesc in Taurile de la Hoteni.

VILTOAREA HARNICESTILOR. Urmatoarea oprire e la Harnicesti, unde nu trebuie sa ratati viltoarea. Daca nu aveti vreo cerga de spalat, o sa va multumiti si admirind gospodinele. Le gasiti la viltoare, cu bratul de cergi, mai ales inainte de sarbatorile mari.

„Fiecare imi aduce ce poate si dupa cum il lasa inima – oua, faina, o bucatica de carne. Nu iau bani pentru spalat”, spune stapina viltorii. Pe maramureseanca au ajuns-o vremurile, bataile si impozitele comunistilor. Au vrut sa-i ia viltoarea, moara si piua pe care le mostenise de la soacra. Dar nu s-a dat batuta. Poarta negrul vaduvelor, dupa ce sotul i-a fost omorit. De oameni rai, de oameni invidiosi. Faptasul nu s-a aflat.

Intr-o parte a casei din lemn e viltorea, care rascoleste lina cergilor mai nervos, dar mai blind decit o masina de spalat. Lipita de casa e moara pentru porumb, care e vecina cu piua. Acolo se fierb si se bat tesaturile din lina din care inca se mai fac sumanele maramuresene.

S-a luptat pentru mostenirea ei cu toti, pina au ajuns-o batrinetile si boala. Acum a vindut viltorea, moara si piua. N-a mai avut pentru cine sa le tina. Copiii au plecat la oras, unde si-au facut rost. Adica vila in Baia Mare si serviciu bun.

Daca ati reusit sa va dezlipiti ochii din apele viltorii si ati inteles si cum functioneaza piua, opriti-va si la batrina casa Iurca. Are mai bine de doua secole de viata si a fost ridicata de un boier din Calinesti.

COVOARE VOPSITE CU PLANTE. Desestiul e la o aruncatura de bat. Aici trebuie sa vedeti odaita cu obiecte traditionale si covoare facute in casa si vopsite natural a doamnei Pop. Va puteti aseza la chiara (un razboi de tesut mai mic) mesterit de socrul Mariei Pop. O sa va uite timpul intre stejar, crusin, sunatoare sau coaja de arin. Nu, nu cresc in odaita. Traiesc in covoarele de aici, care si-au luat culorile doar din aceste plante. Tehnica e migaloasa si cere timp. Si pentru facut, si pentru admirat. Cu siguranta nu veti pleca de aici cu vreo amprenta de vopsea chinezeasca pe haine.
Sub odaita imbracata traditional veti gasi si farmacia verde a doamnei Pop. Toate produsele sint facute din plante.

Daca ajungeti devreme in dimineata sau pe seara, la Desesti va intilniti cu ciuperci uriase, purtate in cosarci de culegatorii priceputi. Ciupercile sint uscate la laboratorul din sat, apoi calatoresc spre Italia, unde vor fi bagate la conserva.

La Desesti trebuie sa intrati si la biserica de lemn „Sfinta Paraschiva”, pictata de Radu Munteanu. A fost ridicata in 1770 si este declarata monument UNESCO. Nu va aventurati prea mult prin cimitir. Nu umbla strigoi pe acolo, dar daca nu apuca sa va spuna vreun localnic, va avertizam noi: la una din margini dati de „ciinii nanasei”. Vreo 30 de dulai. Rai.

SPRE CHEILE TATARULUI. Dupa ce ati trecut prin Mara, unde mai intrati o fuga la viltoare si admirati portile maramuresene din sat, urcati pe linga riu spre Cheile Tatarului. Puteti sa dati o mina de ajutor oamenilor iesiti la cosit sau la strins fin. Sau sa-i incurcati, dar oricum maramuresenii o sa va cheme in casa si o sa va cinsteasca cu horinca. Daca e la vremea amiezii, cit de racoroasa o fi ea in Maramures, opriti-va la un singur paharel, ca sa nu vi se taie picioarele. Trebuie sa mai urcati si barajul de pe riu. E din piatra naturala, suprapusa, asa ca veti avea senzatia ca ati vizitat si piramidele egiptene, la o dimensiune mai mica.

STRAINII. Si oricum, ar fi politicos sa nu vi se impleticeasca limba de la horinca atunci cind veti trece pe linga grupurile de turisti straini, care va vor saluta de multe ori cu „Buna ziua” usor stilcit, dar repetat din drag de Maramures si de oamenii lui.

Daca va mai tin puterile si n-a apus inca soarele, lansati-va in Cheile Tatarului. Opriti-va la stine pentru cas si urda si admirati vacutele crescute dupa moda ecologica la una din ferme. Pregatiti-va insa de un nou drum pentru intilnirea cu ele, deoarece in timpul zilei sint lasate sa-si aleaga singure pasunea, asa ca veti avea ceva de urcat si coborit pina sa le intilniti.

La intoarcere, dati-va clopul maramuresean mai pe spate si puneti umarul la incarcat busteni in vreo caruta. Dar dupa ce v-ati asigurat ca nu sint furati. Daca credeti ca mai faceti fata, acceptati un git din horinca si o bucata de slana din traista cu merinde a gospodarilor de la lemne.

Desertul costa doar efortul de a cobori din caruta si minjirea degetelor. Pe marginea potecii gasiti tufe de zmeura si fragute. Daca e spre toamna, puteti culege si alune de padure. Pe drumul verde al Maramuresului nu cresc in pahare de plastic sau caserole de supermarket.

Covoare vopsite cu plante
Cind ajungeti la Desesti, intrebati de covoarele traditionale vopsite natural. Secretul lor cel mare il stie Maria Pop. Noi n-am gasit-o acasa, dar o tinara din sat ne-a deschis camera si ne-a explicat cum ajung pe covoare culorile naturale. „Plantele sint culese numai intr-o anumita perioada, cind au pigmentul necesar si sint alese numai din zone nepoluate. Din stejar se obtine galben-cacao, din crusin galbenul intens. Nuantele de verde se obtin din sunatoare, din lemn dulce sau coada soricelului. Pentru gri se folosesc mugurii de plop, iar pentru negru – sunatoarea. Rosul apare din scoarta de arin”, spune maramureseanca. Covoarele vopsite natural prezentate la Desesti nu sint de vinzare, ci doar ca sa fie admirate de turisti. „Strainii mai ales uita sa mai plece, tot uitindu-se la culori si la motivele de pe covoare”, spune maramureseanca. Cei care comanda un covor tesut in casa si vopsit natural platesc aproximativ 250 de euro un metru liniar.

La Irina, fara E-uri
Daca pe drumul verde simtiti miros de piine proaspat scoasa din cuptor, atunci v-ati nimerit prin fata casei Irinei Oancea, din Desesti. Pensiunea „La Irina” este recomandata de organizatorii drumului verde pentru produsele naturale pe care le ofera. Piinea de casa se face cu faina, apa, lapte, oua si drojdie. Produsele folosite sint din gospodaria proprie. Turistele mai gospodine pot ajuta la framintarea piinii, iar cele care sint si curajoase pot potrivi tavile, cu ajutorul unei lopeti, in uriasul cuptor de caramida din curte. Cei care vor doar sa admire o pot face leganindu-se in scrinciobul din lemn din curte. Tot in cuptorul de caramida se fac, in tavi, bucatile de carne de pui, vita sau miel. Acolo se pregateste si bulzul, care are brinza si smintina obtinute tot in gospodarie. In asteptarea mesei, domnii pot bea o horinca traditionala, iar doamnele – visinata, ciresata, afinata sau zmeurata facuta in casa, fara nici un fel de botez cu chimicale. Pentru cei care vor apa, ea este adusa de la izvor in cofere mari. Inainte de ciorba, vine un platou cu sunculita facuta in casa, ceapa si rosii. Legumele sint mari, uneori brazdate sau patate, cu o culoare si un gust pe care nu o sa le gasiti la cele „de Turcia”, pentru ca nu au fost tratate chimic. Un prinz cu ciorba de vacuta sau supa de pui cu taitei facuti in casa, friptura, sarmale sau orice mincare traditionala doriti, plus un desert cu placinte, costa cel mult 30 de lei. Nu exista portii, fiecare isi ia cit doreste. In pret sint incluse si horinca si visinata. Daca vreti sa mincati cirese din copacul din curte, nu platiti nimic. Pensiunea nu stocheaza mincare gatita la frigider si nu congeleaza ciorbele. Produsele sint proaspete si dureaza cam o ora de la sosirea oaspetilor pentru a fi preparate. Irina a fost apreciata la tirgurile de produse naturale la care a participat pentru piinea de casa pe care o face, dar si pentru dulceturi sau taitei. Pensiunea ofera si cazare – o camera costa intre 80 si 100 de lei. Masa este servita in foisorul din curte, unde veti sta pe banci din lemn acoperite cu cergi. Daca aveti nevoie de un ghid pe drumul verde, puteti apela la Vladut, baietelul de 10 ani al familiei. Nu sinteti taxat pentru serviciile de ghid si va puteti baza pe cunostintele lui.

Un mediu curat
„Drumul verde al Maramuresului” a fost lansat de asociatia EcoLogic din Baia Mare. Reuneste mai multe trasee, care pot fi facute pe jos sau cu mijloace de transport nemotorizate: caruta (sanie, iarna), bicicleta. Primul traseu a fost inaugurat in 2006, sub titlul „Drumul mostenirii maramuresene”. Scopul proiectului „verde” este de a promova un mediu curat si un stil de viata sanatos. Cazarea se poate face la pensiunile de pe traseu, la preturi intre 80 si 120 de lei pe camera. Tot de la pensiuni puteti sa cereti bicicleta sau informatii pentru inchirierea unei carute. Tariful pentru o zi cu caruta se negociaza. In functie de sat, de lungimea traseului ales si de cit sint conectati carutasii la preturile occidentale, puteti plati intre 100 si 300 de lei pe zi. Intrarea la obiectivele de pe traseu este gratuita. Daca aveti nevoie de un sfat pentru vacanta sau de o indrumare pe traseu, va va ajuta Edit Pop, presedintele asociatiei EcoLogic si coordonator al World Wildlife Fund pentru Maramures. Coordonatele asociatiei: ecologic@email.ro, editp@nvn.ro, telefon: 0262-22.66.11; mobil: 0745-33.20.22. Hartile traseelor de pe drumul verde le gasiti la: http://www. maramuresgreenways.ro.

Sursa: Jurnalul National

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here