Ploiestenii, in relatia cu rusii de la Lukoil: si poluati, si cu banii luati!

Ploiestenii, in relatia cu rusii de la Lukoil: si poluati, si cu banii luati!

Ploiestenii din zona rafinariei Lukoil se plang de poluare. In zona miroase urat mereu, iar in unele zile, cand baietii dau drumul la poluare cu mai mult talent, iti dau lacrimile, din cauza mirosului toxic. Cu toate astea, autoritatile locale, de la prefect la seful Garzii de Mediu, dar si cele centrale, care colecteaza o nimica toata de la rafinaria asta care merge intentionat pe pierdere, se fac ca ploua. Mai mult, pentru ca lucreaza pe mai multe societati, inregistrate in alte localitati decat Ploiestiul, Lukoil nu plateste orasului impozitele pe care ar trebui sa le plateasca. Cum reusesc autoritatile sa se lase pacalite de rusii de la Lukoil, care nu au fost rugati nici macar sa dea bani la echipa Petrolul, nu la Rapid, va povestim mai jos, intr-un text care speram sa nu ne dea pe mana unor ucrainieni nervosi. Deci, despre cum isi maximizeaza Lukoil profiturile, bagand poluarea adanc in plamanii ploiestenilor si mana, in buzunarele statului roman.
In evidentele oficiale, exista vreo 20 de firme cu numele de Lukoil, in Romania. Nu mai revenim asupra subiectului achizitionarii rafinariei, pentru ca e vechi si a fost ingropat chiar de organele care au facut dosarul. Cat statul a mai avut actiuni la rafinarie, reprezentantii romani in CA sau AGA nu au intrebat niciodata cum este posibil ca singura societate care produce sa fie pe pierderi, iar cele care au preluat serviciile externalizate sa inregistreze profit. Abia prin 2009, niste baieti de la Moscova, scoliti la organizatia de baza, au sesizat ca societatea care produce merge pe pierdere, iar cea care vinde ce produce prima are un profit prea mare si plateste un impozit pe profit prea mare. S-au suparat baietii, a fost ceva iures, nu pentru ca era profitul prea mare, ci pentru ca impozitele catre stat erau prea umflate. Rafinaria a incercat sa-si faca propria retea de desfacere (unul dintre participantii la discutiile cu partea rusa, venita de la Moscova, a fost chiar fostul prefect, Nicolae Balanoiu), insa totul a esuat, pana la urma.
Doua metode pentru diminuarea profitului
Pentru ca impozitul pe profit si TVA-ul aferent erau prea consistente, s-au incercat diverse metode de a le diminua. Astfel, au aparut firme care au acumulat datorii uriase la rafinarie, ce nu au mai putut fi platite. Din senin, au rasarit niste firme salvatoare (fara numar, apar periodic), care au preluat creantele. Le-au achitat, au ridicat din Lukoil marfa de valoarea creantelor, dupa care au intrat in faliment, debitele fiind inregistrate de Lukoil pe cheltuieli. Vreti exemple? Luati de aici! Organele sunt rugate sa-si noteze: Vereco Construct 2001, Vlase, Prodesign, Superextra. Va dati seama ca aceste chestii nu se fac pe ochi frumosi si ca Lukoil nu poate sa spuna ca habar nu are despre ce este vorba!
O alta metoda pentru diminuarea impozitelor a fost aceea a firmelor tampon. La inceput, salariatii Lukoil si-au infiintat firme proprii. Organelor, carnetelul, pixul, notati, ca de zece ani ardeti gazul degeaba, la Lukoil: Katerin Design, Katerin Company (actionari sotii Iancu – unul, director la sucursala Ploiesti a Lukoil, celalalt, sef de statie Lukoil Barcanesti). Cum se facea treaba? Aceste firme achizitionau marfa la un pret cu mult sub valoarea de lista si o vindeau preferential catre terti, sub, atentie!, sub pretul practicat de companie. Si asta au anchetat, daca va aduceti aminte ce scriam noi acum ceva timp, niste domni, dar au lasat-o moale. Pentru ca nu au gasit nimic, nu pentru ca si-ar fi luat vreo spaga. Dupa o perioada de liniste, au inceput sa apara alte firme: Triinvest, Ultracons (speta in care Parchetul de la Constanta efectueaza inca cercetari, pentru ca firma a uitat de ani buni sa-si plateasca taxele, iar administratorul este, de cativa ani, la Mititica), Wimax sau Samara Trading. Pe ultimele doua le cunoasteti mai bine, pentru ca am scris despre ele de curand. Ei bine, aceste firme beneficiaza de conditii de sustinere financiara si logistica din partea Lukoil. Pe langa preturile preferentiale acordate, societatea beneficiaza si de serviciile de o calitate ireprosabila ale personalului de specialitate din compartimentul de desfacere al companiei, atat din rafinaria Ploiesti, cat si din depozitele din tara. Asadar, daca vrei marfa de la Lukoil, o poti lua de la alte firme, mai ieftin, cu conditia sa te adresezi angajatilor rafinariei, care sunt obligati sa lucreze impotriva intereselor economice normale ale societatii care-i plateste.
Organele tac! Gratuit?
Practic, firmele astea care paraziteaza Lukoil cu voia sau din ordinul patronilor rafinariei au predat toate actele (facturi fiscale si avize de expeditie), plus stampile, unuia dintre directori. Acesta ii pune pe subordonatii de la Desfacere, Facturare, Expeditie, Transport in slujba acestor firme. Ba chiar angajatii intocmesc oferte in numele acestor firme, participand chiar si la licitatii, atat in numele, cat si-n prenumele lor.
Serviciile se ocupa sa ne asculte noua ilegal telefoanele (tot mai credeti ca nu stim ce faceti cu aparatura din dotare, in zilele libere, nu?), pentru a afla cine furnizeaza informatii presei, de parca asta e cel mai important lucru acum. Cat despre alte organe, cum ar fi ANAF, Vama, ITM-ul, lucrurile stau la fel. A fost nevoie de o echipa de la Constanta, pentru a-i audia pe domnii Radulescu, Dumitru sau Iancu, de la Lukoil. Ce rost are sa se apuce de anchete si baietii nostri?

Restul anchetei il gasiti in editia tiparita, pe care o gasiti la toate chioscurile Prahova InfoPress si Calliope. E cineva amabil sa traduca partea asta si-n limba rusa? Spasiba!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *