Polenul apicol, de la floare la dieta

Polenul apicol, de la floare la dieta

Polenul crud – polimineralizant

Absorbtia si functionarea corecta unor minerale este conditionata de alte minerale ori vitamine. Exemplu: absorbtia calciului este dependenta de magneziu, totodata si de fosfor, care sustine si absorbtia fierului; dar si absorbtia fosforului depinde de calciu. Magneziul este in corelatie cu vitamina B6; buna metabolizare a calciului depinde de vitamina D; borul sustine metabolismul calciului, fosforului, magneziului, vitaminei D si cuprului. Iar dezbaterea poate continua… La fel putem extinde dezbaterea pentru oricare dintre elementele minerale ale corpului nostru.
Daca facem analize de sange si determinam o carenta oarecare, sa zicem de calciu, nu inseamna ca daca luam calciu singular, problema e rezolvata; trebuie ca si restul componentelor aflate in inter-relatie cu el sa fie la niveluri corespunzatoare, spre a reveni la echilibru.

Corpul omenesc nu este o simpla suma de elemente singulare. El este un intreg complex, in care fiecare element, fie el macro- sau microscopic, se afla in interdependenta cu numeroase alte componente. Oricare constituent are valentele specifice fiintei umane doar in contextul de viata al acesteia. Asadar, o carenta punctuala depistata poate fi rezultatul altor deficiente structurale ori functionale, iar la randul sau antreneaza diverse tulburari. Aceste relatii se pot normaliza printr-un aport complex de elemente nutritive oferite inter-relationar la „pachet” de anumite produse. Polenul crud este unul dintre cele mai importante.

In polenul crud se gasesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc. De mentionat ca macroelemente minerale: Ca, Mg, P, K, Na si ca microelemente: Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr, I, Mo.

Atrag in mod particular atentia cateva dintre ele. Zincul, desi aflat in organism in cantitati foarte mici, mai putin de 2 g la un adult de 70 de kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1.000 care ne gestioneaza viata. Seleniul este un antioxidant puternic, lucru cunoscut de multa vreme, aflat in cantitati mici in intreaga natura, iar in corpul uman circa 20 mg. Dupa nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursa naturala de seleniu. Borul, un element putin cunoscut, este necesar pentru rezistenta oaselor, stimuleaza functiile cerebrale si vivacitatea mentala, favorizeaza somnul, contribuie la reglarea secretiilor de hormoni sexuali. Se gaseste destul putin in surse naturale, iar polenul este una dintre ele.

Polenul – aliment functional si nutraceutic

In medie, polenul poliflor contine proteine 23,7 %, lipide 4,8 %, glucide 27,8 %, apa 7-11 %, fibre solubile si insolubile 13-14 %. Proteinele se gasesc in polen in proportie mai mare decat in carne, iar mare parte dintre ele sunt sub forma de amino-acizi, care se absorb direct, fara eforturi din partea organismului. Bogatia de aminoacizi intrece in medie de 3 ori oul, branza si carnea. In compozitia sa intra 22 de aminoacizi, intre care toti cei 8 esentiali. Doi dintre cei esentiali, arginina si histidina, nu exista in carne, ou si branza.

Numarul reactiilor chimice (cunoscute) care au loc in organismul uman este de ordinul miilor. Aproape toate acestea sunt catalizate de catre enzime. Actiunea lor este esentiala pentru ca fac posibila desfasurarea fluenta a unor reactii chimice, la temperaturi si presiuni cu mult mai mici decat s-ar petrece in afara corpului uman. In polen se gasesc circa 100 de enzime, cat si co-enzime si pro-enzime.

Astazi se stie tot mai mult despre necesitatea consumarii de antioxidante, spre a preveni imbatranirea si imbolnavirile, in special cancerele. Unele dintre cele mai apreciate sunt vitaminele A si E, care se gasesc in mari cantitati in polen. Dar o mai intensa actiune antioxidanta o confera polenului flavonoidele din compozitia sa. Se considera ca unele flavonoide sunt de 200 de ori mai puternice decat vitamina E. Spre exemplu, comparativ cu alte vegetale cunoscute cu efecte antioxidante, 30 de g de polen echivaleaza cu consumul a 1350 g de broccoli… Flavonoidele, in special kaempferolul, reduc incidenta cancerelor (ex. san, prostata) asociate regimurilor alimentare bogate in grasimi saturate.Fitosterolii din polen reduc absorbtia colesterolului si influenteaza excretia de saruri biliare, reducand incidenta cancerelor rectal si de colon. Totodata, mentin echilibrul mecanismelor imune.

Un element deosebit de valoros la polen este continutul in acizi nucleici. Reprezentat in fapt de celule sexuale vegetale, pregatite sa constituie originea unor noi plante, acizii sai nucleici sunt in mare cantitate, tineri, cu structura completa si cu capete ale cromozomilor (telomere) integre. Este stiut faptul ca la orice vietate, pe parcursul vietii, telomerele se altereaza, se consuma in cursul divizarilor celulare, iar acest lucru se asociaza cu procesul imbatranirii. Ei bine, polenul aduce cu sine numerosi telomeri integri si, mai mult, furnizeaza informatie autentica, originara, asa cum exista ea in natura careia ii apartinem, dar de care oamenii se indeparteaza prin stilul de viata actual. Polenul ne reconecteaza cu natura.
Legat de acest aport de informatie originara, implicit de capacitatea polenului de a realiza un reglaj informational, cat si prin continutul sau de enzime, am observat anumite lucruri interesante. In timp ce administram polen unor pacienti cu boli datorate unor deficite enzimatice congenitale, am putut vedea cum regresau simptomele suferintei lor, altminteri considerata nerecuperabila.

Ca o alta marturie, personala, sotul meu si cu mine consumam de aproape trei ani cate 50 grame de polen crud la micul dejun, sase zile pe saptamana. Ne-am convins in acest timp ca datorita produselor stupului am reusit sa facem fata sanatosi perioadei de greu efort prin care trecem. In plus, am observat cum, functional, intregul corp se aseaza pe o directie ce tinde catre ideal.

Un exemplu practic ce merita amintit este cura de produse apicole facuta de apiterapeutul Antonio Couto din Portugalia. In 2009, la varsta de 47 de ani, s-a decis sa faca un experiment personal: in loc de alimente uzuale, a mancat timp de 6 luni doar polen (250 g/zi), miere, putin laptisor de matca si propolis, si unele sucuri de fructe, in care isi dizolva polenul. Si-a desfasurat viata normal, analizele de sange urmarite lunar au fost impecabile, incluzand si normalizarea colesterolului in prima luna, si a pierdut 7 kilograme din greutate.

In unele tari din UE, polenul este deja considerat drept aliment sub raport legal. De altminteri, intreaga descriere chimica si biochimica actuala, cat si vasta experienta practica internationala in utilizarea polenului, il arata ca pe un valoros reprezentant pentru asertiunea lui Hipocrat: „Alimentele sa va fie medicamente (aliment functional) si medicamentele sa va fie alimente (nutraceutic)”.
Legislatia romana include polenul in categoria produselor animale. Chiar daca pare evidenta originea sa vegetala, data fiind apropierea postului Nasterii Domnului, am cautat o parere compententa, pentru linistea sufletelor tuturor crestinilor. Parintele Ieromonah Teofan de la Manastirea Nera a confirmat ca in mod incontestabil polenul se poate considera un produs de sec.

Exista hormoni in polen?

Raspunsul simplu este nu. Mai pe larg, vegetalele nu produc si nu contin hormoni, in intelesul biologiei umane. Ele au in schimb niste substante numite auxine, care tin sub control cresterea plantelor si a diferitelor parti ale lor. Auxinele se gasesc de regula in partile lor tinere, in seminte si polen. Sunt substante care pentru om contribuie la reglarea unor functii fiziologice. Un exemplu simplu: la administrare de durata, parul corporal se diminua la femei si se fortifica la barbati, iar parul capilar se infrumuseteaza la ambele sexe.

Ce indicatii are polenul?

Polenul este un foarte puternic hepato-protector si hepato-trofic, fiind indicat in toate tipurile de afectiuni hepatice, de la simpla steatoza, hepatite acute si cronice, pana la ciroze si cancere hepatice. De asemenea sustine ficatul, flora intestinala si intregul organism, prin multiple mecanisme, in cursul altor terapii conventionale. Este de mare folos ca adjuvant in chimio-terapie si radioterapie, unde efectele favorabile sunt vadite de starea clinica si analizele bune de sange.

Daca cineva se mai intreaba daca nu cumva polenul „hraneste” tumoarea, trebuie spus ca tumorile apar si sunt intretinute de greselile noastre si de toxinele din alimentele superchimizate si procesate. Pana acum nu a demonstrat nimeni ca un aliment sau supliment natural „a hranit” vreo tumoare. Insa practica arata clar, de mai bine de 100 de ani, ca la peste 80% din pacientii tratati cu citostatice tumorile cresc si metastazeaza. Sa intelegem ca citostaticele „hranesc” tumorile ?
Inca de mult timp polenul era cunoscut ca eficient in prevenirea si tratarea afectiunilor prostatei, inclusiv a cancerului de prostata. Cercetarile de laborator au dezvaluit cateva dintre mecanismele implicate. Seleniul din polen reface rezervele din testiculi si canalele adiacente prostatei, de unde se pierde prin sperma. Acesta este un puternic antioxidant si anticanceros. Fitosterolii (beta-sisterol, campestrol), sustin buna functionare a prostatei si reduc incidenta hiperplaziei de prostata. Odata cu varsta se cunoaste ca scade capacitatea endogena de sinteza a vitaminei D, care este implicata si in buna functionare a prostatei, implicit, atunci cand lipseste, in cancerul de prostata. Dar producerea vitaminei D este favorizata de polen, pe cai enzimatice. Vitamina E si zincul protejeaza de asemenea contra cancerului.

Flavonoidele din polen, prin actiunea lor intens antioxidanta, protejeaza contra peroxidarii grasimilor saturate, ce sunt implicate in cancerul de prostata, ca si in cel de san.
Cancerul de san la femei prezinta sub raport cauzal, unele similaritati cu cel de prostata la barbati. Elementele descrise mai sus, cat si un regim alimentar bogat in fibre solubile (prezente in polen) si acizi grasi polinesaturati contribuie la profilaxia si tratamentul acestor tipuri de cancer.

O doza de 30 g polen asigura circa 15% din ratia zilnica de fibre. Aceasta contribuie la reducerea LDL colesterolului, suprapunandu-se peste efectele vitaminelor din grupul B. Polenul tinde sa normalizeze nivelurile de trigliceride si colesterol in conditiile in care alimentatia si stresul sunt corect gestionate.

Polenul in profilaxia osteoporozei este mentionat de Patrice Percie du Sert in cartea sa. Studii facute pe sobolani au demonstrat ca polenul previne resorbtia osoasa. Pe de alta parte, unele experimente arata ca rutinul (vitamina P) stimuleaza osteoblastele, adica celulele din care se formeaza osul. Reamintim ca 30 g polen asigura integral necesarul zilnic de rutin. Polenul sustine producerea de vitamina D, cat si absorbtia si utilizarea calciului si fosforului. Polifenolii (cu deosebire kaempferolul) ca antioxidanti, previn osteoporoza la femei si barbati, iar aminoacizii, borul si alte minerale din polen favorizeaza structura osoasa.

Este un bun trofic pentru creier, lucru remarcat evident de studentii in sesiune. Polenul cuprinde anumiti precursori ai neuro-mediatorilor din creier, inclusiv pentru endorfine, numite si mediatorii bucuriei. Borul stimuleaza functiile cerebrale si mentale. Acestea fac polenul crud util in activitatea intelectuala intensa, depresii, pentru reducerea efectelor stresului prelungit, a oboselii cronice.
Persoanele supraponderale, datorita regimului lor alimentar defectuos, sunt de regula multicarentate si constipate. Polenul le este de mare folos prin aportul complex de macro- si micronutrienti. Fibrele si lactobacilii refac flora intestinala si combat constipatia. Asa cum si practica o arata direct, el este de folos in curele de slabire, asociat cu o alimentatie echilibrata, dominata de vegetale. In aceste cazuri, polenul poate inlocui una-doua mese pe zi. Trebuie mentionat si ca pierderea de grasime este urmata de punerea in libertate de toxine liposolubile si implicit de cresterea stresului oxidativ la care este supus organismul, lucru pe care polenul crud il reduce. Este recomandat pentru intretinerea greutatii optime.
Polenul crud este indicat in toate starile carentiale, inclusiv anemii de orice natura. La femeile cu menstruatii abundente, imbunatateste calitatea sangelui si contribuie la reglajul functiilor hormonale.
Polenul este un bun trofic muscular, fiind adecvat sportivilor si tuturor acelora care desfasoara activitate fizica intensa si au nevoie de o buna structura musculara. Sustine si muschiul cardiac. Contribuie la scaderea colesterolului si trigliceridelor, hraneste bine peretii tuturor vaselor de sange (v. rutin), ca antioxidant scade efectele peroxidarii grasimilor saturate aterogene. De aceea este deosebit de util in profilaxia si tratamentul afectiunilor cardio-vasculare.

Polenul crud si alergiile

Este bine de lamurit ca alergiile de primavara sunt determinate de polenurile purtate de vant, ci nu de polenurile recoltate de albine. Alergiile la polenurile recoltate de albine, in special la polenul crud, sunt cazuri rarisime. Aceasta nu trebuie sa ne sperie, asa cum, de exemplu, nici faptul ca unele persoane sunt alergice la capsune, nu ne face sa nu le mai savuram. Dimpotriva, s-a observat la persoanele cu alergii de primavara ca daca consuma curent polen crud (minim 3 lingurite/zi), se reduc fenomenele alergice. Polenul crud (nu si cel uscat) poate fi utilizat in general, in terapia alergiilor.

Utilizarea polenului

Pastrarea polenului crud se face la congelator, pentru perioade indelungate (luni, ani). Decongelat nu-si pierde din proprietati. Datorita continutului scazut de apa, la decongelare nu se sparge membrana celulara si nu apare nici un „suc celular” in care sa se piarda ori sa se deterioreze principii active.
Patrice du Sert a facut in laborator 12 congelari-decongelari succesive, fara a se determina nici o degradare. Scos de la congelator, se poate pastra fara a fi inchis ermetic (lactobacilii au nevoie de aer spre a supravietui) pana la 7-10 zile, la temperatura ambientala (in regim de „camara”) sau in frigider.

Dozele utile in regim obisnuit de viata sunt de 2-5 g/zi la copii sub un an, 5-10 g/zi la copii de 1-10 ani, 10-30 g/zi peste varsta de 10 ani. In regim de suprasolicitare (fizica sau intelectuala) cat si in cure de incarcare nutritiva cantitatile pot creste pana la 50-100 g/zi.
La fel si in curele de slabire, cand polenul poate inlocui una-doua mese ale zilei. Persoanele cu probleme de sanatate este indicat sa ceara sfatul unui medic apifitoterapeut.Spre a se absorbi complet din tubul digestiv, e bine ca polenul sa fie predizolvat in apa cu suc de lamaie proaspat, intr-un suc fresh, bors sau kefir (iaurt); volumul orientativ (polen plus lichid): 150 ml pentru 30 g polen. Trebuie sa stea la dizolvat minim 20 minute. Cand este in doza unica, ideal se administreaza dimineata. Cei care iau prima data, e bine sa creasca progresiv dozele si sa inceapa administrarea dupa ce au mancat. Mai tarziu se poate trece la administrarea pe stomacul gol.

Spre a descrie corect si complet polenul cu compozitia, proprietatile si actiunile sale complexe, ar fi nevoie de un tratat in mai multe volume. Inchei acest scurt text, permitindu-mi sa-l citez pe respectatul Profesor Dr. Mencinicopschi: „Astazi scapa cine stie, cine este informat, nu mai scapa cine poate”…

Cristina Aosan a absolvit Facultatea de Medicina din Bucuresti in 1994
– fondator si Vicepresedintele Societatii Romane de Apiterapie din 2007
– membru de onoare al Societatii Japoneze de Apiterapie
– membra in Comisia medicala a Apimondia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *