In laboratorul ICAS cateva femei masoara poluarea, analizand frunzele copacilor.

Descoperirile lor ar putea inchide fabrici intregi

Putem sa-i spunem „sperietoarea poluatorilor”. Este laboratorul Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice (ICAS). Aici, o mana de chimiste masoara poluarea din aer si din sol, analizand doar cateva frunze de copaci sau o mana de pamant. De multe ori, iese ca poluarea este atat de mare, incat autoritatile n-au incotro si ajung sa interzica activitatea poluanta.

Probele se prepara ca prajiturile

In laborator. Sunt mai multe incaperi, albe si curate ca la farmacie, iar chimistele formeaza, parca, un stup: una intra pe o usa cu o eprubeta, alta iese pe cealalta cu pipeta-n mana, alta eticheteaza pungutele cu probe…

Dar cum se masoara totusi poluarea din frunze? Este o intreaga poveste, complicata pentru cine habar n-are de chimie, iar testele dureaza cateva zile. Se incepe asa – „Se iau probe de frunze, se pun in etuva, apoi se usuca la curent de aer cald, pana ajung sa se sfarme singure”, explica Monica Ionescu, inginer chimist.

Pana aici aduce cu reteta de prajituri. Probele se pun, apoi, la moara, sa se mojareze. Moara este un cilindru cu cutite si motoras, care merge pe principiul rasnitei de cafea. De aici, frunzele ies sub forma de pulbere foarte fina, iar aceasta se ambaleaza, mai departe, intr-o punguta etichetata.

Eticheta contine un fel de „CNP”, adica un numar unic de identitate, cu data, locul de unde au fost culese sa. Urmatoarea operatie: cantarirea. Punguta cu praf merge la balanta si se cantareste cu o lingurita numita scafa.

Balanta este mai sensibila ca o mimoza, trebuie musai asezata intr-o incapere fara geamuri, ca sa nu se creeze pic de curenti de aer. „Pulberea maruntita se pune, apoi, in creuzete, foarte rezistente la caldura, iar acestea se aseaza in cuptorul de calcinare.

Cuptorul este captusit cu caramida refractara, iar temperatura poate fi reglata pe mai multe trepte. De pilda, in prima treapta ies vaporii primei arderi. In treapta a doua se continua arderea, iar in treptele urmatoare temperatura creste treptat, pana la 800 de grade. Ei bine, amestecul trebuie sa stea la cuptor, la aceste temperaturi, vreme de 8-12 ore”, zice Monica Ionescu. De la cuptor, pulberea de frunze iese tot pulbere, dar de alta culoare – se face un gri albicios.

„Palinca” ucigasa

Greselile sunt interzise. Ceea ce urmeaza cere cea mai mare concentrare. Pulberea gri se amesteca cu cateva picaturi de acid clorhidric concentrat, intr-o cantitate riguros masurata (O inginera ne spune ca acidul este cel care ar trebui sa extraga elementele poluante din pulbere).

Se aseaza pulberea pe plita, pana se transforma intr-o pojghita alba si uscata. I se spune „reziduu”. Acesta se spala din nou cu acid clorhidric mai diluat, se filtreaza, pana rezulta o solutie incolora, cu consistenta de palinca.

„Palinca” se pune intr-un balon, apoi merge la „citit” poluarea, intr-un aparat cu flacara, numit spectofotometru. El este veriga ultima, creierul, conectat la calculator si la imprimanta. Felul in care functioneaza spectofotometrul si prin ce mecanisme anume determina poluantii, ne-a parut asa de complex, ca n-am reusit sa-l intelegem in intregime.

Am retinut doar ca „palinca” se pulverizeaza in dreptul flacarii, iar aparatul face sa iasa la imprimanta nivelul poluantilor. Respectiv concentratiile de plumb, zinc, cadmiu, nichel, crom, fluor, cobalt si ce alte „otravuri” o mai fi continand frunza.

Cum vii de hac unui poluator

In felul lor, specialistele din laboratorul ICAS pun umarul la limitarea poluarii. S-a intamplat ca in 2004 fabrica SINTER -REF din Azuga sa se apuce de amestecat substante, folosind o procedura foarte poluanta.

Fiindca unitatea n-avea filtre bune, fluorul a luat-o razna in aer, pana spre Sinaia, bagand frica in locuitori. In gradini s-au uscat florile si ceapa, iar fagul si alte specii au inceput sa se inroseasca, pe 1.700 de hectare.

Oamenii au facut jalbe, iar Romsilva a trimis cateva frunze in laboratorul ICAS. Testele au demonstrat ca poluarea cu fluor depasea pana la 100 de ori limita admisa, ca urmare autoritatile au interzis procesul tehnologic.

In plus, se stia ca fluorul e unul dintre cei mai rai poluanti ai aerului, folosit cu succes si in timpul razboiului rece. Dr ing Danut Chira, director stiintific al Institutului ne-a explicat: „Frunza are capacitatea de a acumula poluantii si de asta ne poate spune multe despre nivelul poluarii.

Rasinoasele ne pot arata chiar si poluarea din ultimii 4-5 ani, fiindca isi pastreaza frunzele mai multa vreme. Uneori, poti doar sa privesti o frunza, ca sa descoperi cu ce anume a fost poluata. De pilda, in cazul unei frunze intoxicata cu sulf apar mai intai niste decolorari intre nervuri, pana la inrosiri.

In Bucuresti, vegetatia de pe marginea drumului este incarcata cu plumb din trafic si cu clor din sarea folosita pentru deszapezire”. Potrivit directorului, in laboratorul Institutului oricine poate comanda analize de frunze sau sol, chiar si persoanele fizice.

Sursa: Gandul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here