Povestea comertului cu emisii de carbon – Story of Cap & Trade

0
26

Aceasta este povestea unei lumi obsedate de lucruri. Este povestea unui sistem in criza. Murdarim planeta, ne murdarim pe noi si nici nu ne place ce facem. Din fericire, atunci cand incepem sa intelegem sistemul, putem interveni in multe locuri si transforma aceste probleme in solutii.

Povestea comertului cu emisii de carbon
Tradus in romana de www.storyofstuff.ro

Sunt asa de fericita ca lumea se strange in sfarsit pentru a incerca sa opreasca schimbarea climatica. Cand am auzit pentru prima oara ca liderii nostrii se vor intalni pentru a discuta despre solutii, am respirat usurata. Voi nu? Apoi mi-am spus: stai un pic. Mai exact, ce vor sa faca legat de aceasta problema?

Asa ca am studiat mai bine. Si, trebuie sa va spun, nu toate solutiile in lucru sunt ceea ce eu as numi solutii.

De fapt, solutia principala, denumita Plafon si Comert (Cap and Trade), sau comercializarea plafonului emisiilor, este de fapt o problema imensa. Stiu ca poate aceasta este ultimul lucru pe care ati vrea sa il auziti, dar viitorul planetei noastre este in joc, asa ca trebuie sa ne facem timp pentru a intelege ce se petrece aici. Acestia sunt principalii actori ai acestei asa-numite solutii. Dintre ei fac parte cei de la Enron care au proiectat comertul cu energie, si finantistii de pe Wall Street ca Goldman Sachs care ne-au daruit criza creditelor ipotecare neperformante. Meseria lor este sa creeze piete noi. Isi expun ideile iar cand toti, inclusiv bunica lor, vor sa participe, se retrag cu sume imense de bani, in timp ce piata devine un balon imens si apoi plezneste. Ei bine, ultimul lor balon tocmai a explodat si acum au o idee pentru o piata noua: comercializarea emisiilor poluante cu carbon. Sunt pe cale sa dezvolte un nou balon de trei mii de miliarde de USD, dar cand acesta va exploda nu va distruge doar portofoliul actiunilor noastre, ci ar putea distruge totul! Asadar, cum functioneaza negotul emisiilor? Majoritatea oamenilor de stiinta importanti au cazut de acord ca trebuie sa reducem cantitatea de carbon din atmosfera la 350 ppm, daca vrem sa evitam un dezastru climatic. In SUA, aceasta insemna reducerea emisiilor de carbon cu 80%, poate chiar mai mult, pana in 2050. 80%!

Problema este ca majoritatea economiei noastre functioneaza pe combustibil fosil, care elimina carbon: fabricile care produc toate lucrurile noastre, vapoarele si camioanele care le transporta in jurul lumii, masinile si locuintele noastre, cam toate lucrurile noastre… Asadar, cum vom reduce carbonul cu 80% fara a ajunge sa traim ca in „Casuta din Prerie”? Acesti oameni din comertul cu emisiile spun ca cel mai bine vom putea realiza asta prin intermediul pietei libere. In primul rand, guvernele lumii ar trebui sa pice de acord asupra unei limite anuale a emisiilor de carbon. Acesta este „Plafonul”. Cred ca ideea asta este foarte buna. Asadar, cum se vor asigura ca emisiile de carbon vor ramane sub acest plafon? Guvernele vor distribui un anumit numar de permise de poluare. In fiecare an, numarul lor va scadea, pe masura ce plafonul urmareste obiectivul nostru.

Companiile inovatoare vor cauta sa gaseasca alternative curate de lucru si sa devina mai eficiente. Pe masura ce se vor imputina, permisele vor deveni mai scumpe si, normal, companiile care au un surplus vor vrea sa le vanda companiilor care inca au nevoie de ele. Aici intervine partea comerciala. Ideea este ca, atata timp cat ne mentinem sub plafon, nu conteaza cine polueaza si cine inoveaza. Vom reusi sa respectam deadline-ul climatic, evitand o catastrofa. Si, oh da, acesti indivizi vor face bani pe masura ce vor negocia actiunile acestei escrocherii a carbonului… Pardon, acestei piete a carbonului. Salveaza planeta si imbogateste-te, ce ar putea fi in neregula? Unii dintre prietenii mei, carora le pasa cu adevarat de viitorul nostru, sustin comercializarea plafonului emisiilor. Si alte grupuri ecologiste fac asta. Ei stiu ca nu este o solutie perfecta si nu le place ideea de a lasa viitorul planetei pe mainile acestor indivizi, dar cred ca aceasta este un important pas inainte si este mai bine decat nimic. Eu nu sunt chiar atat de sigura. Si nu sunt singura. Un numar din ce in ce mai mare de oameni de stiinta, studenti, fermieri si oameni de afaceri avangardisti spun: „Stati o clipa!” De fapt, chiar economistii care au inventat sistemul Plafon si Comert pentru a aborda probleme mai simple, precum poluarea din cauza fertilizatorilor si dioxidului de sulf, ne spun ca acest sistem nu va functiona niciodata pentru schimbarea climei. Si iata de ce cred ca au dreptate.

Cand este vorba de orice escrocherie financiara, ca in schema piramidala a creditelor neperformante a lui Bernie Madoff, diavolul sta ascuns in detalii. Si sunt multe vicii ascunse in propunerile de comercializare a plafonului de emisii. Diavolul numarul unu sunt „Permisele Gratuite”, motiv pentru care unii numesc acest sistem „Plafon si Gratuitate”. In aceasta schema, poluatorii industriali vor primi majoritatea acestor permise valoroase gratis. Gratis! Cu cat vor polua mai mult, cu atat vor primi mai multe. E ca si cum le-am multumi pentru ca au creat aceasta problema. In Europa, cand s-au testat „Permisele Gratuite”, valoarea permiselor a crescut nebuneste, costurile energiei au crescut pentru consumatori si, ghiciti ce s-a intamplat? Emisiile de carbon s-au marit! Singura parte care a functionat a fost ca poluatorii au facut miliarde de dolari din profituri suplimentare. Economistii de la MIT spun ca acelasi lucru se va intampla si in SUA. Aceste miliarde vin din buzunarele NOASTRE. O solutie reala ar folosi acesti bani pentru a opri schimbarea climei. In loc de a da gratuit premise poluatorilor, am putea sa le vindem, iar banii sa ii folosim pentru construirea economiei energiei curate sau oferirea de dividende cetatenilor pentru a-i ajuta sa isi plateasca costurile mai mari ale combustibililor, in tranzitia catre o economie cu energie curata sau sa ii folosim pentru a-i ajuta pe cei mai afectati de schimbarea climatica. Unii numesc acest lucru plata datoriilor noastre ecologice.

Din moment ce noi, cea mai bogata tara, am emis majoritatea carbonului de secole, traind in acelasi timp destul de confortabil, nu ar trebui sa avem responsabilitatea de a-i ajuta pe cei care sunt cel mai afectati? Este ca si cand am fi dat o mare petrecere, nu ne-am invitat vecinii, dar le-am trimis factura de curatenie. Pur si simplu asa ceva nu se face! Stiati ca, in secolul urmator, datorita schimbarii climei, intregi natiuni insulare ar putea sfarsi sub apa, iar 9 din 10 fermieri africani si-ar putea pierde posibilitatile de a cultiva hrana? Nu ar trebui ca o solutie reala sa fie de ajutor si acestor oameni, si nu doar poluatorilor? Diavolul numarul doi se numeste „Compensare”. Permisele compensatoare se emit atunci cand se considera ca o companie a eliminat sau a redus carbonul. Ea obtine un permis care poate fi vandut unui poluator care are nevoie de permise pentru a emite mai mult carbon. In teorie, o activitate o compenseaza pe cealalta. Pericolul compensarii sta in dificultatea garantarii ca s-a indepartat cu adevarat carbon pentru a obtine un permis. Iar aceste permise valoreaza Bani adevarati. Aceasta creeaza un stimulent periculos pentru a crea false compensari, pentru a insela. In unele cazuri, frauda nu este sfarsitul lumii, dar in acest caz este. Si deja se intampla multe fraude. De exemplu, in Indonezia, corporatia Sinar Mas a taiat padurile indigene, cauzand un dezastru ecologic si cultural masiv. Apoi, pe terenul defrisat au plantat palmieri. Ce credeti ca au primit pentru asta? Ei bine, da: permise compensatorii! Mai putin carbon? Nu. Mai mult carbon? Fiti siguri. Companiile pot chiar castiga compensari fara a face absolut nimic. De exemplu, o fabrica poluatoare poate pretinde ca planifica o crestere de 200%, dar a redus planurile la doar 100%. Pentru aceasta pretentie fara baza, ei obtin permise compensatorii, pe care le pot vinde altei companii pentru a polua mai mult! Asta este de-a dreptul absurd! Lista de escrocherii continua si majoritatea au avut loc in ceea ce numim Lumea a Treia, unde marile trusturi fac ce vor ele, cui vor ele. Iar cu o legislatie lejera privind compensarile, pot obtine permise pentru aproape orice. Primul si al doilea diavol, „Plafon si Gratuitate” si „Compensarea” fac acest sistem nedrept si ineficace.

Dar ultimul diavol, pe care eu l-am denumit „Diversiune”, face acest sistem de-a dreptul periculos. Vedeti, exista solutii reale in lume, dar comercializarea plafonului de emisii, cu complicatiile si promisiunile sale de imbogatire, au facut oamenii sa uite cu totul de ele. Pentru inceput, nici macar nu ne-am apropiat de un acord global asupra plafonului de CO2 cand, de fapt, aceasta este esenta unui astfel de acord. Dar in loc de a perfecta detaliile unei intelegeri puternice si corecte, punem caii inaintea carutei si ne grabim sa negociem scheme si compensari. Cu toate proiectele de compensare fictive, gratuitatile enorme pentru poluatori si esecul de a ataca nedreptatile schimbarii climatice, credeti ca Lumea a Treia isi va reveni cu un plafon global? Ma indoiesc. O propunere de Plafon si Comercializare care de fapt ne opreste sa limitam carbonul este o diversiune periculoasa. Nu trebuie sa ii lasam pe acesti oameni sa gaseasca solutia. Noi, guvernele noastre, putem face propriile legi. In tara mea, deja avem o lege: Legea pentru Aer Curat, care ne lasa sa consideram carbonul un agent poluant pe care agentia noastra de mediu are voie sa il plafoneze. Asa ca ce mai asteptam? Hai EPA, hai! Limiteaza emisiile de carbon! In schimb, legea comercializarii emisiilor propusa in SUA in 2009 impiedica aceasta lege, lasand piata sa rezolve problema. Daca o propunere de acest fel ne ataca abilitatea de a face legi puternice, atunci ea este o diversiune. Cetatenii preocupati de aceasta trebuie sa vorbeasca public si sa ceara reproiectarea economiilor, fara combustibili fosili. Dar comercializarea plafonului de emisii face cetatenii sa creada ca totul va fi in regula daca vom conduce ceva mai putin, daca ne vom schimba becurile si ii vom lasa pe acesti tipi sa se ocupe de restul. In momentul in care comercializarea plafonului creeaza un simt fals al progresului, ea este o distragere periculoasa.

Aceste propuneri de comercializare sunt facute in principal pentru a proteja afacerile in forma in care sunt. In prezent, SUA subventioneaza combustibilii fosili in valoare dubla fata de rata regenerabilelor. Cum? Nu ar mai trebui sa subventionam deloc consumul de combustibili fosili !!! Acesti indivizi nu par sa realizeze ca cel mai simplu mod de a impiedica emisiile este sa le lasam in siguranta in pamant. Congresmanul Rick Boucher, un prieten renumit al industriei carbonifere, a votat pentru comercializarea emisiilor de carbon. A spus ca aceasta „intareste pozitia carbonului in consumul necesar utilitatilor”. Nicio lege care incurajeaza consumul de carbune nu poate opri schimbarea climei. Punct. Plafoane adevarate, legi puternice, actiunea cetatenilor si taxe pe carbon, care sa ne plateasca datoria ecologica. Acestea ne vor salva viitorul.

Data viitoare cand cineva va va spune cum comercializarea plafonului de emisii reprezinta cel mai bun lucru pe care putem sa il obtinem, sa nu ii credeti! Mai bine, discutati cu ei. Probabil ca si ei isi doresc un viitor fara schimbari climatice. Poate ca au uitat ca nu este o solutie compromisul inainte de a avea o solutie. Stiu ca ne-ar placea sa nu sacrificam nimic, sa salvam planeta si sa devenim bogati facand asta. Dar fiti realisti! Aceasta este cea mai mare criza cu care s-a confruntat umanitatea. Nu o putem rezolva avand aceeasi mentalitate cu a celor care a creat acest dezastru. Avem nevoie de ceva nou. Nu va fi usor, dar e timpul sa gandim la scara mare. Este timpul sa proiectam o solutie climatica care va functiona cu adevarat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here