Un joc video a starnit controverse in Statele Unite ale Americii si nu este pentru prima oara cand se intampla asta. De aceasta data este vorba de un joc despre „luptele de cocosi”, in care actualul jucator de baseball in Major League , Pedro Martinez, si fostul jucator Juan Marichal sunt protagonisti, iar doua grupuri care se ocupa cu protectia animalelor le-au cerut acestora sa isi prezinte scuzele intregii natii americane. De ce? Pentru ca luptele organizate intre animale, fie cocosi sau caini, sunt interzise in toate cele 50 de state si ofera un exemplu urat copiilor americani. „Aceste lupte implica tortura asupra animalelor spre excitarea spectatorilor, care se bucura de violenta si de sangerari. Jucatorii, cu bune si rele, sunt modele in cultura americana, in special pentru copii”, a declarat Wayne Pacelle, presedintele Societatii Umane din Statele Unite, pentru International Herald Tribune.
O industrie care ucide
Insa in Republica Dominicana, de unde provin cei doi jucatori mai sus mentionati, luptele de cocosi reprezinta un simbol al spiritului de lupta al tarii. Este o sarbatoare, ba chiar un sport. Al doilea cel mai popular dupa baseball, care se bucura de succes gratie celor 99 de dominicani care au evoluat in Major League in 2007. „Este o parte din cultura dominicana”, spun localnicii. Aproape fiecare cartier si sat din Republica are o „gallera”, o arena pentru luptele regulate de cocosi. Peste 1500 de „gallere” sunt inregistrate la Comisia Nationala a Luptelor de Cocosi, iar „aceasta industrie ofera locuri de munca pentru mii de oameni”, spune Junior Arias Noboa, presedintele Comisiei.
E duminica dimineata si ritmuri de merengue se aud in boxele clubului Gallistico de San Martin, din cartierul El Nueve al capitalei Santo Domingo. O data intrat in club, insa, larma dinspre cele 106 custi de plexiglas acopera orice alt zgomot. O suta sase cocosi bat din picioare si isi misca capetele intr-o imitatie ciudata a unor boxeri ce se pregatesc de meci. Cativa angajati ii ingrijesc, ii leagana ca pe niste copii si le mangaie penele pana inchid ochii. Pana la sosirea noptii, multi dintre cocosi insa nu vor mai avea ce sa inchida sau nu va mai fi cazul. Ochii lor pot fi scosi de un adversar viguros sau creierul le poate fi intepat de cuiele de plastic ce sunt prinse de pintenii fiecarei pasari. Oricum ar fi, multi cocosi vor mori, iar Jose Delio Jimenez va spune mai mult ca sigur ca este un scop crud al Mamei Natura. „Daca alaturi doi cocosi, se vor lupta, dar daca pui o mie de gaini in acelasi loc, nimic nu se va intampla. Asa le este scris cocosilor, au luptele in sange”, a spus Jimenez, proprietarul de 69 de ani al clubului, care a recunoscut ca i-a avut drept oaspeti pe Marichal si Martinez: „Nu este un secret pentru nimeni ca lor le plac luptele de cocosi. Nu este nimic rau in asta. Este un sport care respecta legile si traditiile noastre”.
O zi din viata unui cocos
Cocosii din El Nueve isi incep ziua in jurul orei 10 dimineata, cand sunt cantariti si li se stabileste un oponent, iar apoi sunt plasati in custi numerotate. Apoi vine Elvin Decena, un inspector „licentiat in cocosi”, care foloseste un acid ce isi schimba culoarea, atunci cand pe penele cocosilor se regasesc substante ilegale. Asta pentru ca unii proprietari prea-entuziasmati freaca pasarile cu tutun sau alte chimicale, considerand ca asta ii face sa lupte mai dur. Ca sa ajunga insa la Decena, cocosii trebuie sa fi petrecut in medie doi ani pregatindu-se pentru intrarea in ring. Multi dintre ei provin din gaini renumite ca ofera lumii cocosi buni de lupta, iar pana sa ajunga pe mainile inspectorului, ei sunt supusi unei diete, ce contine graunte speciale, vitamine si antibiotice, in timp ce penele sunt intotdeauna tunse de ingrijitori profesionisti.
Soarele straluceste pe cer, iar ora primei batalii de la Club Gallistico de San Martin se apropie. Oamenii se pregatesc sa isi trimita cocosii la lupta. Intai cioplesc pintenii pasarilor cu un cutit ascutit, inainte sa fixeze tepii de plastic. Cateva pasari protesteaza, iar unele inchid ochii in timp ce proprietarii isi fac treaba, punand o panglica in jurul pintenilor micsorati, precum asistentii pun la manusile boxerilor. Tepii sunt atasati, cu cateva picaturi de ceara incinsa, iar apoi fixati cu o alta panglica. Sa inceapa lupta!
Cocosul lui Columb. Doar un cocos…
Conform unei scurte istorii prezentate de Comisia Nationala, prima astfel de lupta a avut loc in 1492, cand Cristofor Columb a ajuns in ceea ce avea sa devina Republica Dominicana. Grecii si romanii se spune ca organizau de asemenea lupte de cocosi, iar in zilele noastre acest sport este popular si in Indonezia, Thailanda, Mexic, Puerto Rico si alte tari. In Republica Dominicana, insa, multi spun ca luptele de cocosi sunt intrinseci fata de identitatea nationala, in special in randul barbatilor. „Este ceva nativ pentru ei”, a spus Jose Luis Ramirez, un arbitru in luptele de cocosi. „Suntem razboinici, ne place competitia”.
Luptele sunt in special populare in regiunile rurale, spune Lynne Guitar, istoric si specialista in antropologie, care traieste in Republica Dominicana si studiaza cultura acestei natiuni. „Ei joaca baseball, joaca stickball si au luptele intre cocosi. Duminica, femeile se duc la biserica, iar barbatii se duc la -gallera-„, spune ea. Americanilor li se pare socant ce se intampla cu aceste animale, insa Guitar spune ca dominicanii au alte griji, decat aceea daca sunt tratati uman, sau nu, cocosii. In tara lor, 40% din oameni traiesc in saracie. „Subzistenta zilnica aici este o lupta. Multi nu au bani pentru medicamente, iar copiii lor se imbolnavesc. Asa ca, atunci cand vad un cocos ca moare, au o reactie de genul -Si? Ce daca? Este doar un cocos-„, a declarat Lynne Guitar.
Sa-nceapa lupta!
Un cocos care candva a intrat in arena de la Club Gallistico, unde doi politisti inarmati pazesc intrarea si le cer spectatorilor sa isi depoziteze armele intr-un seif. Cele patru randuri de scaune din jurul ringului sunt ocupate imediat de cei care isi permit sa dea 300 de pesos, aproximativ 9 dolari, pe un bilet. Restul se agata de barele de metal ce inconjoara arena. Lupta incepe cand pasarile sosesc in lifturi de plexiglas, ce scartaie si se clatina pe un traseu deasupra multimii. Descind in ring. Doua pasari intra, doar una va pleca… invingatoare. Un sunet de avertizare se aude, cocosii incep sa se invarta unul in jurul celuilalt. Sar in aer si se impung cu tepii de la picioare. Penele incep sa zboare, sangele sa tasneasca peste tot pe iarba artificiala a ringului. Spectatorii incep sa isi plaseze pariurile „Dos miles! Azul!”, alege unul dintre ei, pariind 59 de dolari pe cocosul cu panglica albastra.
Lupta se termina, apoi inca una si tot asa. Cel putin o lupta se incheie dupa ce o pasare a murit. Altele sunt oprite cand un cocos ranit sta la pamant mai mult de un minut. Iar altele se termina la egalitate, dupa ce pasarile s-au luptat pentru mai bine de 15 minute.
Afara, in parcare, in timp ce sirena prevesteste debutul unei noi batalii, un caine ratacit printre masini are ceva in gura. Este capul cocosului mort
Sursa: Antena 3
