Un vechi banc sovietic aminteste de potentialul de distrugere a guvernului, atunci cand vine vorba de energie: „Un rus catre un altul: „Ai auzit, acum toata lumea este comunista, cu exceptia Noii Zeelande?”. Celalalt intreaba: „De ce nu si Noua Zeelanda?”. Raspunsul: „Pentru ca trebuie sa existe un loc unde sa stabilim pretul”.
Chiar in aceasta saptamana, Barack Obama a promis, in campania sa, ca valoarea pietei energiei reciclabile va ajunge la 150 miliarde de dolari. Adversarul sau de campanie, John McCain, a promis 330 milioane de dolari ca premiu pentru un acumulator in tehnologie. Acestea sunt cateva exemple despre bunele intentii ale guvernelor de „a arunca banii pe fereastra”, pentru cercetari, privind noile surse de energie. Dar la un moment dat, pana si morcovii sau bastoanele pot crea dispute in materie de preturi, care pot fi judecate cu privire la adevarata lor valoare.
De cateva decenii, s-a admis faptul ca pretul energiei nucleare va fi o sursa ieftina de energie. In 1970, fizicianul numit Amory Lovins a urmarit cifrele prin care industria este subventionata de utilizatori, si cat vor plati pentru un ciclu nuclear, descoperind, astfel, dedesubturile industriei.
Pentru carbune si petrol, de asemenea, costul real este suportat la nivel federal, nu numai in pauzele de impozitare, ci si in ajustarile privind incalzirea globala, precum si in costisitoarele campanii de educare a oamenilor cu privire la poluare.
O parte esentiala in politica energiei dezbatut, trebuie sa includa avertismente cu privire la cultivarea de noi surse, ca mai apoi sa perverteasca partea nevazuta a pietei, pentru o echilibrare a acesteia. Un bun exemplu in acest sens este energia solara, care este inca o nisa si puternic subventionata. In ultimele saptamani, o stire conform careia guvernul sprijina aceasta sursa de energie a creeat numeroase controverse.
In SUA, Congresul nu a reusit sa reinnoiasca taxele pentru creditele solare, hotarare ce expira la sfarsitul anului. In Germania, tara care detine aproape jumatate din instalatiile de producere a energiei solare, guvernul a redus in luna mai semnificativ subventionarea in urma dezbaterilor guvernamentale. In Spania, un alt jucator important pe piata energie solare, se poarta importante discutii privind reducerea subventiilor.
Previziunile pietei energiei solare sunt tinute in secret, datorita crizelor bugetelor guvernamentale si intereselor concurente. Asta nu a facut decat sa amane aflarea pretului pe termen lung a energiei solare. In Germania, consumatorii trebuie sa plateasca deja mai mult pentru pretul energie, pentru a sprijini industri energiei solare in crestere. Atunci cand exista dispute cu privire la costul energie, guvernul reactioneaza, lasand temporar aceasta ramura a industriei pe ultimul loc. In SUA, Congresul este blocat pe creditele fiscale ale energiei solare, astfel ele ar trebui substituite de creditele de foraj din extractia petrolului.
Nesubventionata, energia solara nu poate sa concureze pe majoritatea pitelor, deoarece termenul de rambursare este prea lung. Rapoartele de reducere a costurilor energiei solare substituie o parte din cheltuieli, insa majoritatea costurilor sunt inca suportate de consumatori.
Exista unii specialisti care propun Guvernului sa aprobe 420 de miliarde de dolari pentru subventii, suma similara construirii Interstate Hight Sistem. Acest lucru ar permite ca in cateva decenii pretul surselor energiei solare sa echivaleze cu pretul altor surse de energie.
In experientele acumulate in acordarea subventiilor pentru energia solara, comparate cu subventiile pentru energia nucleara, petrol, si carbune, conduce la ideea ca guvernul nu ar trebui sa renunte la acordarea acestor subventii pentru sustinerea acestei piete, si pentru dezvoltarea si a altor surse de energie.
