Ordinul de prohibitie la sturioni instaurat de Guvernul de la Bucuresti in vara lui 2006 nu a avut nici un efect pentru salvarea ecologica a celor mai valoroase specii de pesti. Dimpotriva. Braconajul a explodat, repopularile nu dau rezultate si nici un studiu stiintific nu a mai fost realizat pentru a vedea daca intr-adevar prohibitia a avut vreun efect pozitiv. Rechinii-afaceristi sunt singurii care au de castigat din aceasta prohibitie.
prohibitie la sturioni
Sturionii si valoroasele lor icre negre continua sa aduca bani celor care au stiut sa exploateze prohibitia. Oricine merge prin localitatile situate de-a lungul Dunarii poate cumpara sturioni. Am facut-o si noi. De la Turnu-Seve-rin si pana la Tulcea, in week-end sau in timpul saptamanii, poti gasi sturioni de vanzare. Mai ferit sau chiar in vazul lu-mii, precum la Giurgeni, in Ialomita, pes-carii sunt dispusi sa vanda sturionii pe care ii prind clientilor de ocazie. Preturi incepand cu 50 de lei kilogramul sau cateva mii de lei pestele intreg cu icre. Ni s-a oferit si un „monstru” de 100 de kilograme, abia prins, si care, odata refuzat, ni s-a spus ca va ajunge la restaurantele din Constanta.

ORDINE CONTOPITE, BAZA STIINTIFICA INCERTA
Totul a inceput in 2006. Doua ordine contopite (Ordinul 262 emis la 18 aprilie 2006 si Ordinul 330 de la 5 aprilie acelasi an) au instaurat prohibitia la sturioni in Romania, tara care in acel moment era unul dintre liderii mondiali la exportul de caviar. Oficial, decizia a fost luata pentru ca populatiile de sturioni ar fi fost in declin in tara noastra, din cauza braconajului excesiv, iar Romania nu putea adera la Uniunea Europeana cu o asemenea rusine. Asa se spunea in discursurile oficiale, in declaratiile de presa si la talk-show-urile televizate.

In realitate, ordinul de prohibitie a cautat scoaterea de pe piata a unor afaceristi apropiati Partidului Social-Democrat si inlocuirea lor cu altii apropiati PD-L si PNL. In timp s-a dovedit si ca multi dintre cei care se ocupau de afaceri cu sturioni inainte de prohibitie, deci teoretic erau in tabara PSD, au schimbat rapid barca si s-au orientat spre afaceri cu noua putere. A existat un moment ciudat si in ceea ce priveste fundamentarea stiintifica a prohibitiei. Presa a publicat la sfarsitul lui 2005 un studiu realizat de Institutul National de Cerce-tare-Dezvoltare „Delta Dunarii” din Tulcea din care reiesea ca populatii de sturioni (care ajung la maturitate, in medie, la 12 ani) incepeau sa se refaca. Doar cateva luni mai tarziu, acelasi institut a realizat un alt studiu, din care a reiesit ca situatia sturionilor este groaznica in Romania si este nevoie urgenta sa se interzica pescuitul la aceste specii.

MINCIUNI PESTE MINCIUNI
Prohibitia a fost asadar instaurata, capturarea si comercializarea sturionilor fiind interzise in Romania pana in 2016. In schimb, s-a cautat incurajarea acvaculturii – cresterea si reproducerea in capti-vitate a acestor pesti. Guvernantii, in frunte cu Sulfina Barbu, ministru pe atunci al Mediului si Gospodaririi Apelor, si Gheorghe Flutur, care ocupa portofo-liul Agriculturii, anuntau ca in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana vor ajunge in Romania zeci de milioane de euro, bani care vor putea fi folositi pentru acvacultura, activitate extrem de apreciata si incurajata de responsabilii de la Bruxelles. Si asta a fost o minciuna, fondurile care au intrat in tara dupa instaurarea prohibitiei si integrarea in Uniunea Europeana fiind nesemnificative.

Pedepsele pentru cei care incalcau prohibitia au fost si ele foarte drastice: ani de inchisoare, amenzi drastice, confiscarea sculelor pescaresti, interzicerea drepturilor civile. Toate acestea s-au dovedit a fi doar simple glume. Putinii pescari prinsi braconand au fost tratati drept cazuri sociale, iar in cazul in care anchetele au fost mai serioase, s-au fina-lizat doar cu amenzi pe care oamenii nu le-au putut plati. Vorba unui pescar: „Cum sa stau eu toata ziua pe malul Du-narii si sa ma uit la vecinu’ bulgar cum pescuieste sturioni cat barca de mari, fara sa pateasca nimic, in vreme ce eu risc zece ani de puscarie daca vreo pastruga mi se agata in plasa”.

Intr-adevar, un fapt stupid ramas nerezolvat: Ucraina, Bulga-ria si Serbia, vecini de Dunare cu Ro-mania, nu au restrictionat niciodata pescuitul la sturioni in apele lor teritoriale, desi autoritatile romane sustin ca au ajuns la acorduri cu fiecare dintre guvernele acestor state. Romania a dispus de-a lungul cursului Dunarii o serie de lucrari menite sa imbuna-ta-teasca navigatia pe fluviu. Multe dintre acestea, acuza expertii si organizatiile ecologiste, au fost realizate in total dispret fata de mediu. O lucrare hidroteh-nica, efectuata intre Calarasi si Fetesti, a distrus o mare parte din habitatele in care sturionii in depuneau icrele. Intr-adevar, o masura protectio-nista…

FARA DESPAGUBIRI PENTRU PESCARI
O alta aberatie: ordinul de prohibitie mai prevedea despagubiri financiare pescarilor profesionisti din asociatiile de la Marea Neagra si de pe intreg cursul Dunarii. Nici acestea nu s-a acordat, nici macar un leu nefiind „rupt” din bugetul statului pentru a-i ajuta pe acesti pescari sa invete alte meserii si sa-si gaseasca alte locuri de munca. Nu e de mirare ca multi dintre ei au ales sa riste si sa braconeze.

„Noi acum avem o asociatie de pescari sportivi. Ne-am reprofilat”, spune Grigo-re Butalchin, unul din liderii asociatiei Black Sea Sturgeon, de la Sfantu Gheor-ghe. „Stiam ca nu se respecta aceasta prohibitie. Noi nu am fost de acord cu ea si nu ne-a adus nimic bun. Statul nu a dat nici macar un leu pentru pescari, practic ne-am trezit ca nu mai avem voie sa facem ceea ce faceam dintotdeauna. Noi pescuiam traditional, la carmace, scule traditionale. Din ce stiu eu, in Uniunea Europeana sunt incurajate traditiile, activitatile care inca se bazeaza pe mestesuguri traditionale… La noi, vad ca aceste lucruri se distrug. Nu ne-au dat bani nici pentru conservarea sculelor, care ne costa cateva milioane in fiecare an. Noi tot de asta ne vom ocupa dupa ridicarea prohibitiei, nu putem face toti turism si nu putem pleca din Delta”, a spus Butalchin, a carui asociatie numara peste 300 de membri.

NOUA VEDETA: ACVACULTURA
Acvacultura a devenit un subiect foarte la moda in ultimii ani. Doua investitii private (ale omului de afaceri Robert Raduta si ale familiei Maereanu), dar si una de stat (Institutul de Cercetari Piscicole Galati) au beneficiat de fonduri de la buget si au facut deversari de puiet de sturion in ultimii trei ani. Sumele despre care discutam? Milioane de euro in fiecare an. Cei trei beneficiaza de permise speciale care le confera dreptul sa recolteze sturioni, sa le colecteze icrele si apoi sa dea drumul pestilor inapoi in Dunare.

In primul an de la instaurarea prohibitiei, corpul de control al Ministerului Agriculturii a descoperit serioase nereguli in activitatea celor doua firme private. Din documente reiesea ca acestea pescuisera sturioni si nu le mai dadusera drumul inapoi in Dunare. De asemenea, institutiile care ar fi trebuit sa aiba grija de bunul mers al prohibitiei, Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura (condusa de Gheorghe Stefan) si Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol (condusa de Valentin Buksz), erau acuzate de coruptie. Ministrul Gheorghe Flutur a refuzat atunci sa semneze raportul intocmit de oamenii din Corpul sau de control si cazul a fost ingropat. Stefan a demisionat anul acesta de la ANPA, fiind inlocuit chiar de Buksz. Intre timp, CNAFP s-a autodesfiintat.

„Este o situatie dificila si pentru noi, va dati seama. Avem putini oameni, putine dotari, nu putem interveni in cazurile de braconaj. Actionam din cand in cand la pont, impreuna cu Politia de Frontiera, dar nu facem fata. Ce solutii sa gasim pentru a stopa braconajul? Nu cred ca se pot gasi. Deocamdata, noi ne mutam sediu. Vom vedea dupa aceea ce este de facut”, a declarat Valentin Buksz. In fiecare pri-mavara si toamna, Raduta si Maereanu deverseaza pui de sturioni in Dunare, incasand bani de la buget si certandu-se, prin presa sau in afara ei, pentru bani.
Si in cazul acestora au existat suspiciuni, descoperindu-se, de exemplu, ca o deversare s-a facut in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii fara a exista autorizatie de mediu.

In ceea ce priveste cercetarea stiintifica, nu s-a alocat nici un leu pentru studii care sa certifice daca prohibitia da roade sau nu sau macar daca deversarile au vreun rezultat pozitiv sau nu. „Sunt foarte dezamagit de atitudinea autoritatilor. De trei ani incoace am cerut bani pentru a verifica starea in care se afla populatiile. Un studiu costa aproximativ 2 miliarde de lei vechi, adica pana in 50.000 de euro. Nu ni s-au alocat acesti bani. Si mai trist este ca nu am primit fonduri nici pentru studii care sa arate daca aceste repopulari au vreun efect. De braconaj nici nu vreau sa aud. Exista atatea institutii abilitate, platite pentru a rezolva aceasta situatie”, a declarat directorul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii din Tulcea, locul unde s-au avizat studiile stiintifice care au cerut prohibitia.

„CIPARE” CONTROLATA
Un program comun norvegiano-roman de monitorizare a sturionilor cu ajutorul unui satelit – program fara precedent, atat in Romania, cat si pe plan mondial – a fost lansat la sfarsitul lunii mai, la statia de reproducere a sturioni-lor de la Tamadau, judetul Calarasi. Au fost „echipati” cu cipuri speciale patru moruni maturi si, apoi, au fost eliberati pe bratul Borcea, in zona Stelnica-Fe-testi. Ei sunt monitorizati permanent, prin satelit, si, dupa doi ani de suprave-ghere, specialistii vor putea analiza tra-seul pe care-l urmeaza, perioadele si locurile in care se hranesc, in care ierneaza, se reproduc etc.

Cei patru moruni maturi, lungi de doi metri si in greutate de 70 pana la 100 de kilograme fiecare, „cipati” si apoi eliberati in me-diul lor natural, au provenit din lotul de reproducatori salbatici capturati cu o luna in urma, din Dunare, pentru producerea de puiet necesar in programul national de repopulare, finantat de Mi-nisterul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Operatiunea de plantare a cipurilor – una deosebit de complicata, cu anestezierea fiecarui exemplar, oxigenarea permanenta a bazinelor in care erau tinuti, manipularea atenta, pentru a nu-i stresa sau chiar rani etc. – a avut loc la statia de reproducere a sturionilor de la Tamadau.

Sursa: Jurnalul National

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here