In sens general, un produs (sau serviciu) etichetat eco are dreptul sa poarte un logo care sa sustina ca produsul (sau serviciul) este de o calitate buna din punct de vedere ecologic. Produsele „verzi” nu ar trebui sa:
- puna in pericol sanatatea oamenilor sau a animalelor;
- afecteze mediul inconjurator in nici un stadiu al vietii lor, inclusiv atunci cand sunt fabricate, utilizate sau eliminate;
- consume o cantitate disproportionata de energie si alte resurse in timpul fabricarii, utilizarii sau eliminarii lor;
- cauzeze risipa inutila, fie ca o consecinta a ambalarii excesive sau a unei durate scurte de viata;
- implice cruzime catre animale;
- foloseasca materiale obtinute din medii sau specii periclitate.
Marketingul „verde” a inceput in Europa in prima parte a anilor ’80 cand anumite produse s-au dovedit a fi daunatoare pentru atmosfera planetei. Prin urmare, noi tipuri de produse au fost create, numite produse „verzi”, care sa afecteze mai putin mediul. Crearea de produse mai sigure din punct de vedere ecologic, de ambalaje reciclabile si biodegradabile, de tehnici eficiente energetic si de controale mai bune asupra poluarii sunt toate aspecte ale marketingului verde. Marketingul „verde” a determinat progrese, cum ar fi ambalajele ce folosesc hartie reciclata, detergenti fara fosfati, rezerve reincarcabile pentru produsele de curatare si recipiente ce folosesc mai putin plastic.
Marketingul „verde” sau responsabil in ceea ce priveste mediul inconjurator este o practica de afaceri care ia in considerare grijile consumatorului in legatura cu promovarea prezervarii si conservarii mediului natural.
Campaniile de marketing „verde” subliniaza calitatile superioare ale produselor sau serviciilor unei companii in ceea ce priveste mediul, fie ca acele beneficii se manifesta sub forma reducerii risipei la ambalare, a eficientei energetice crescute in utilizarea produsului, sau a scaderii emisiilor toxice si a altor poluanti din productie. Intr-adevar, campaniile de marketing ce lauda practicile etice de mediu ale companiilor si avantajele ecologice ale produselor lor au crescut foarte mult in ultimii ani.
Este general acceptat ca viata unui produs si a partilor sale componente e unul dintre cele mai importante criterii in hotararea calitatii sale de produs „verde”. Cei mai multi oameni se gandesc doar la procesul de creare a produsului atunci cand vor sa decida daca un produs e „verde” sau nu, dar, in realitate, produsele au un impact asupra mediului in diferite stadii ale duratei lor de viata. Studii bazate pe analiza ciclului de viata (ACV) masoara impactul cumulativ asupra mediului al produselor de-alungul intregului lor ciclu de viata—de la extragerea resurselor folosite pentru crearea produselor, continuand cu toate aspectele productiei (rafinare, fabricare, transport) si pana la folosirea si eliminarea lor. Datorita faptului ca, pentru a putea oferi parametri de referinta comparabili, studiile inregistreaza utilizarea resurselor, necesitatile energetice si generarea de deseuri, atat producatorii cat si consumatorii pot alege acele produse care au cel mai mic impact asupra mediului natural.
Un mijloc care a fost folosit din ce in ce mai des in ultimii ani pentru a transmite informatiile legate de mediu consumatorilor este etichetarea „eco”. Programele de etichetare „eco” constau, in general, in analizarea voluntara de catre experti externi a impactului produselor asupra mediului. Programele de etichetare „eco” cresc constientizarea problemelor de mediu, stabilesc standarde ridicate pentru firme si ajuta la reducerea confuziei consumatorilor in ceea ce priveste beneficiile ecologice ale unui produs.
In general, GREEN PRO promoveaza politica de mediu a UE si uneltele de piata cu privire la produsele fara impact negativ asupra mediului, si principalul avantaj consta in promovarea politicii de mediu a UE precum si a uneltelor voluntare, cum sunt ecolabel, EMAS si premiile UE de afaceri pentru mediu, prin utilizarea de unelte de piata bazate pe o abordare orientata spre consumator.
Mai multe detalii pe www.greenpro.ub.ro
