Protectia Animalutelor

animaleLegea romana a folosit o mare parte din prevederile comunitare in domeniu, astfel ca ma voi limita la o o enumerare succinta a punctelor comune ale celor doua legi, insistand pe unele aspecte care nu au fost atinse de legiuitorul roman.

Astfel orice persoana care detine un animal de companie sau care se ocupa de cresterea si ingrijirea unui animal trebuie sa-i asigure toate conditiile, ingrijirile si atentia, tinand cont de nevoile etologice , in functie de specie si rasa, si in special trebuie sa ii asigure hrana si apa in cantitati suficiente, posibilitatea de miscare si sa ia masurile necesare pentru a nu scapa de sub supraveghere. (art.4, alin. 2 din Conventia europeana pentru protectia animalelor de companie din 23/06/2003, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 400 din 05/05/2004).

In ceea ce priveste dresajul, conventia europeana statueaza ca nici un animal de companie nu trebuie dresat prin metode care i-ar putea prejudicia integritatea fizica sau psihica. De asemenea se interzice folosirea de mijloace artificiale de dresaj care pot provoca „rani sau dureri inutile, suferinte ori teama”. (art.7)

Adoptii Caini Cresterea animalelor in scopul comercializarii se face numai in baza autorizatiei emisa de autoritatile competente. Orice persoana care are intentia de a se ocupa de asemenea activitati trebuie sa instiinteze autoritatea competenta printr-o declaratie care sa cuprinda: speciile animalelor care sunt sau vor fi implicate, persoana responsabila si cunostintele sale in domeniu, descrierea instalatiilor si echipamentelor care sunt sau vor fi utilizate. In cazul in care aceste conditii nu sunt indeplinite de o maniera corespunzatoare, autoritatea competenta poate recomanda masuri sau poate dispune interzicerea comercializarii sau continuarea activitatii daca acest lucru se dovedeste a fi in folosul animalelor.

Legat de utilizarea animalelor de companie pentru publicitate, spectacole, expozitii sau alte manifestari similare, legea comunitara prevede ca folosirea este permisa numai daca organizatorul creeaza conditiile necesare pentru ca aceste animale sa fie tratate cu diligenta sporita, sanatatea si bunastarea lor sa nu fie puse in pericol, sa nu fie supuse vreunui tratament sau unui procedeu care sa determine cresterea sau diminuarea nivelului natural al perfomantelor sale, sau sanatatea si bunastarea lor sa fie puse in vreun fel in pericol.

In ceea ce priveste sacrificarea, legea dispune ca numai medicul veterinar sau o alta persoana competenta au dreptul sa procedeze la sacrificarea unui animal de companie, cu exceptia cazurilor de urgenta cand trebuie sa se puna capat suferintelor unui animal si cand ajutorul unui medic veterinar sau al altei persoane competente nu poate fi obtinut rapid sau in alte cazuri prevazute de legislatia nationala a statelor semnatare.

Cam acestea ar fi elementele comune celor doua acte legislative. In plus, conventia comunitara face referire la unele aspecte pe care legislatia romana le-a omis, fiind de asteptat o reglementare a acestei situatii.

Astfel, partile semnatare ale conventiei se angajeaza sa incurajeze dezvoltarea programelor de informare si de educare pentru a promova urmatoarele aspecte prevazute in conventie:

a) dresajul animalelor de companie in scop comercial sau pentru competitii, care trebuie sa se efectueze de catre persoane avand cunostintele si competentele corespunzatoare;

b) necesitatea de a descuraja:

(i) acordarea animalelor de companie ca premii, recompense sau prime;

(ii) inmultirea neplanificata a animalelor de companie;

c) eventualele consecinte negative pentru sanatatea si bunastarea animalelor salbatice, in cazul achizitionarii sau introducerii lor ca animale de companie;

d) riscurile care decurg din achizitionarea iresponsabila a animalelor de companie, care conduce la cresterea numarului animalelor nedorite si abandonate.

O prevedere foarte importanta este aceea a limitei de varsta pentru achizitionarea unui animal de companie; in acest legea prevede ca persoanele cu varsta de pana la 16 ani au nevoie de consimtamantul parintilor pentru a putea cumpara un asemenea animal.

Legat de interventiile chirurgicale destinate modificarii aspectului unui animal de companie sau altor scopuri necurative legea prevede ca acestea trebuie sa fie interzise si, in special:

a) codotomia;

b) cuparea urechilor;

c) sectionarea corzilor vocale;

d) ablatia ghearelor si dintilor.

Interventiile in cursul carora animalul va suferi sau risca sa sufere dureri considerabile nu trebuie sa fie efectuate decat sub anestezie si de catre un medic veterinar sau sub controlul sau.

Legea prezinta reglementari speciale si in ceea ce priveste sacrificarea animalelor, reducerea numarului de animale fara stapan, aceste reglementari fiind preluate si de legislatia romana in materie.

Observatii: Animalutele au mare nevoie de noi pentru ca nu toti proprietarii lor le ingrijesc.Noi ii putem ajuta pe proprietari punandu-le cateva sfaturi,si riscuri la care sunt asumati.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *