Apa, in lume, devine o bogatie tot mai scumpa iar in multe zone si tot mai rara. Resursele de apa ale Terrei sunt inechitabil repartizate, poluarea ia proportii iar consumul si necesitatile sporesc.
In secolul abia incheiat, consumul mondial de apa a crescut de zece ori. Se apreciaza ca in 2050, cand omenirea va numara 10 miliarde de locuitori, jumatate din populatia globului risca sa nu poata dispune de resursele necesare de apa convenabile. Apa devine, deci, un motiv de disputa intre state mereu mai important, mai ales in aceasta perioada, cand razboaiele recurg tot mai mult la arme neconventionale si confruntari asimetrice. Dispute asupra cursurilor de apa, existente de pe vreme lui Nabucodonosor, in anul 596 i.e.n. exista, practic, pe toate continentele (cu exceptia, inca, a Europei). In Africa unde, pe Nil, Egiptul ar avea de suferit daca Etiopia va construi baraje in amonte. In Orientul Mijlociu, intre Israel si Autoritatea Palestiniana, in valea Iordanului si podisul Golan. In America de Sud, intre Peru si Bolivia sau Chile si Bolivia. In America de Nord, intre SUA si Mexic, pe fluviile Colorado si Rio Grande. In Asia, pe Amur, intre Rusia si China. Solutii pentru dezamorsarea/preintampinarea crizelor? Economisirea consumului, nepoluarea, desalinizarea etc. Dar mai ales vointa politica de a gasi solutii in interesul comun al celor direct implicati.
Sursa: Cronica Romana
