Razboi rece pentru resursele de la Polul Nord
10 Apr 2008 Comenteaza pe Forum Trimite prin Email
Topirea ghetarilor si accesul mai usor la uriasele zacaminte de gaze si petrol de sub calotele polare au declansat lupta pentru teritoriile albe.
Pe masura ce portiuni uriase din calotele polare se topesc vazand cu ochii, uriase zacaminte de gaze naturale si petrol aflate sub fundul oceanelor de la Poli devin pentru prima oara accesibile si creeaza dispute teritoriale acerbe, relateaza “The Guardian”. Paradoxul face astfel ca incalzirea globala, provocata in principal de uzul combustibililor fosili, sa creeze o noua sursa de zacaminte cu efecte negative asupra mediului.
Pentru a ajunge in satul inuit Tuktoyaktuk, din extremul nord al Canadei, trebuie sa zbori cu avionul pana la Inuvik, un orasel de 4.000 de suflete din interiorul Cercului Arctic. Apoi trebuie sa parcurgi un traseu dificil, de-a lungul unui rau inghetat, apoi prin Oceanul Arctic. In imen-sitatea alba, zeci de nave industriale zac intepenite in gheata, abandonate temporar pana la inceperea sezonului de vara.
Localitatea izolata de la marginea hartii, unde temperaturile scad iarna la sub 40 de grade Celsius, este citata foarte rar in presa canadiana si pare a fi complet uitata de lume. Acest lucru a fost adevarat, insa pana nu demult…
Goana dupa aurul negru
Armata canadiana si-a pa-rasit avanpostul de la Inuvik cu ani in urma, dupa incheierea Razboiului Rece. A revenit insa recent, ocupand o cladire masiva din apropierea aeroportului. Armata a pus din nou in functiune statiile de avertisment care, in anii “50, erau folosite pentru a monitoriza rachetele sovietice. Miscari similare au avut loc pe tot cuprinsul Oceanului Arctic, din Rusia si pana in Groenlanda sau Alaska.
Manevre militare, proiecte de cercetare stiintifica si alte actiuni de marcare a teritoriului par sa insufleteasca tot mai mult tacutele intinderi de gheata, relateaza “The Guardian”. Gratie efectelor catastrofale ale incalzirii globale, mult mai acute in Arctic decat orice alt loc, in parte din cauza unghiului in care cad razele soarelui asupra zapezii, regiunile polare devin din ce in ce mai accesibile.
Ca la un semn, zona arctica a devenit epicentrul goanei dupa aurul negru. Potrivit Institutului american de Cercetari Geologice, aproape un sfert din resursele nedescoperite de petrol si gaze ale globului zac in subsolul Polilor. Resursele de combustibili fosili, insotite de vaste zacaminte minerale, sunt mai mari decat resursele Arabiei Saudite, considerate cele mai mari din lume la ora actuala.
Mai mult decat atat, topirea calotei glaciare este pe cale sa deschida navelor comerciale, pentru intreg anul, strategica Trecatoare Nord-Vestica, ruta marina care leaga Oceanele Atlantic si Pacific. Exploratorii secolului XIX visau la o asemenea ruta. Daca va deveni realitate, aceasta va schimba dramatic modul de transport naval, scurtand la jumatate, spre exemplu, distanta dintre Japonia si nordul Europei.
Disputa ruso-canadiana
Este ironic faptul ca in-calzirea globala, provocata de arderea combustibililor fosili, va scoate la suprafata un zacamant urias de combustibili fosili. Insa in industria petroliera nu-i loc de gluma, dovada si indrazneata miscare a Rusiei din august, anul trecut, cand a trimis un spargator de gheata si doua submersibile pentru a infige steagul rusesc pe fundul Oceanului Arctic.
“Oceanul Arctic e al nostru”, declara vic-torios la acea vreme Artur Cilingarov, seful echipei de explorare. Acesta a revendi-cat in numele Moscovei o suprafata pe fundul oceanului de peste un milion de kilometri patrati, de cinci ori suprafata Marii Britanii.
Luata prin surprindere, Canada a raspuns ulterior prin declansarea unei strategii de creare a unei prezente militare in zona. “Guvernul Canadei intelege ca primul principiu al suveranitatii Arcticii este acesta: foloseste-l, altfel il pierzi”, a declarat premierul canadian Stephen Harper.
El a anuntat crearea unei baze militare in oraselul Resolute, dar si construirea unui mare port in orasul minier Nanisivik. Ambele localitati detin pozitii stra-tegice in Trecatoarea Nord-Vestica si reprezinta un avertisment la adresa SUA, Japoniei si Europei, care ar vrea sa considere Trecatoarea parte a apelor internationale.
Al cui e Oceanul Arctic?
Prezenta militara canadi-ana in Oceanul Arctic, aflata in prezent la circa 100 de soldati, se va mari de peste 10 ori in urmatorii ani. Ministrul de externe canadian, Peter MacKay, s-a aratat iritat de obiceiul unora de “a infige steaguri pe unde trec”, aratand ca asta nu inseamna nimic din punct de vedere teritorial. In replica, omologul sau rus, Serghei Lavrov, a explicat sec: “Noi am facut exact ceea ce fac si alti exploratori”.
In paralel cu misiunea de explorare, Rusia a ordonat bombardierelor sa survoleze Oceanul Arctic, pentru prima oara dupa prabusirea URSS. “Este probabil cea mai complexa problema de granite din lu-me”, afirma o avocata britanica specializata in do-meniu. In limbajul di-plo-matiei internationale, ocea-nele aflate dincolo de con-trolul vreunui guvern sunt cunoscute sub denumirea vaga de “Zona”.
Atunci cand o tara vrea sa revendice o bucata din “Zona”, potrivit regulilor ONU, aceasta trebuie sa dovedeasca faptul ca fundul oceanului este, in fapt, o extensie a propriei platforme continentale. Acest lucru presupune colectarea unei imense cantitati de date geologi-ce. Principala neintelegere intre natiunile arctice este iscata de Lantul Lomonosov, o formatiune muntoasa de pe fundul oceanului, lunga de 2.000 de kilometri, care leaga Siberia de insulele Ellsmere din Canada. Comisia ONU urmea-za sa stabi-leasca daca Lantul Lo-mono-sov face parte din- platforma asia-tica, asa cum pre–tinde Ru-sia, sau cea nord-americana.
Incalzirea globala “la rece”
La minus 30 de grade in Inuvik, e greu sa te gandesti la incalzirea globala. Cand vantul bate cu putere si soarele abia mijeste printre nori, temperatura se prabuseste la minus 50 de grade. “E suficient de rece pentru tine?”, l-a intrebat sardonic un localnic inuit pe reporterul de la “The Guardian”. Pentru localnici, incalzirea globala nu-i un lucru chiar asa de rau. “Ideea asta, cu incalzirea globala, adica sa ne spuneti noua cat de cald este – ei bine, cred ca-i o poveste inventata de oamenii de stiinta din Bermude”, glumeste Willard Hagen, fost pilot.
“Incercati sa traiti aici ceva timp si apoi sa ne povestiti despre incalzirea globala”, mai spune el. Situatia Oceanului Arctic este totusi dramatica. Anul trecut, calota polara s-a micsorat la un nivel fara precedent, ajungand la jumatate din marimea pe care o avea acum 50 de ani. Unii climatologi cred ca polul ar putea ramane fara gheata, pe timp de vara, in urmatorii 20 de ani.
Ca sa fie totul si mai complicat, topirea promite sa scoata la iveala o uriasa bogatie de resurse, iar inuitii, aborigenii din nordul extrem al Canadei, se vor folosi de asta. Foamea insatiabila de combustibil a facut din indepartatul Ocean Arctic un centrul al atentiei si disputelor, bogatiile sale uriase fiind prea tentante pentru a le rezista cineva.
Cursa revendicarilor
Nu a fost pentru prima oara cand o tara a revendicat teritorii in zona polara. Canada a facut la fel. Si Danemarca a facut acelasi lucru, bazandu-si partial revendicarea pe faptul ca Oodaaq, o limba de pamant din nordul Groenlandei, reprezinta cel mai nordic teritoriu din lume. SUA si Canada, altminteri tari aliate, si-au disputat granitele dintre Alaska si teritoriile nordice canadiene.
Insa adevarul e ca nimeni nu stie cu exactitate cine si cum are drepturi in regiunea Arctica. Din punct de vedere legal, Oceanul Arctic este “no man”s land”. Astazi insa, marea promisiune a aurului negru face ca problema sa devina urgenta.
Luna trecuta, doua ra-poarte diferite ale UE si NATO avertizau cu privire la tensiunile Rusia -Occident legate de resursele polare. Raportul Aliantei privind amenintarile la adresa securitatii energetice urma sa fie discutat la Summitul NATO de la Bucuresti. Acest lucru nu s-a mai intamplat, chestiunea fiind atinsa vag in timpul dezbaterilor.
Scott Borgerson, fost comandant-locotenent in cadrul garzii de coasta americane, a avertizat cu privire la viitoare ciocniri si tulburari in regiune. El considera ca, daca SUA nu se va angaja in rezolvarea disputelor, “in regiune ar putea izbucni o lupta armata pentru resurse”.
Sursa: Adevarul
Urmareste EcoMagazin.ro pe FaceBook
Pentru mai multe informatii alaska, atlantic, Canada, climatologi, combustibil, combustibili, danemarca, dispute, efecte negative, fundul oceanului, gaze naturale, aboneaza-te gratuit la Noul Newsletter EcoMagazin, personalizat pentru tine!
Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci alatura-te si tu celor peste 7500 de membri care s-au inscris deja in EcoSapiens si hai sa ne cunoastem pe forumul ecologistilor. Intrebarile si comentariile tale sunt binevenite.
