Recuperatorii de ulei

0
54

Intr-o curte de pe Strada Icoanei, plasata la numarul 98, stau ordonate nemteste vreo 10 containere si zeci de galeti. Lui George Stoehr, patronul firmei, un roman stabilit de peste 20 de ani in Germania, i-a venit ideea cu reciclatul uleiul in urma cu 6 ani.

„Eram in vizita de Craciun si i-am vazut pe unii pe Calea Mosilor ca arunca ceva la canal. Cand am auzit ca era ulei, mi-am pus mainile in cap”, isi aminteste Stoehr. Asa s-a pus pe treaba: a facut un studiu de piata ca sa vada cu cine ar putea sa lucreze si de ce echipamente are nevoie, iar in cateva luni a pus pe roate firma de colectare a uleiurile folosite. Acum a ajuns la peste 700 de clienti. De dimineata la prima ora, dubitele Stoehr tasnesc pe poarta depozitului si, pana seara tarziu, bat tot sudul tarii sa stranga uleiul folosit de la restaurante si fast-fooduri. Dupa estimarile administratorului, numai in Bucu resti exista un potential cam de 2.000 de tone.

Pe langa marii consumatori de ulei din industria gatitului, in timpul zilei, la poarta bat si oamenii de rand. „Cam o data la doua zile mai vine cate cineva si ne aduce uleiul folosit in sticle de plastic, galetuse, fiecare cum poate. Sunt oamenii de bun-simt, in general cei de varsta a treia. Era o femeie care a strans, in vreo 2 ani, patru galetuse de 5 litri. Le-am spus – -Daca aveti vreo 10 litri, venim noi la dumneavoastra -„, povesteste Stoehr. Ca experiment, a pus si recipiente de colectare si in cateva scoli, unde copiii pot sa aduca de acasa, in sticle de plastic, uleiul folosit.

„La mine in Germania, intr-un sat de 1.300 de locuitori, avem un depozit de 70-80 de metri patrati. Sambata, de la 8.00 la 11,00, te duci cu ulei uzat, baterii, capace, resturi menajere, tot ce se poate recicla. E o datorie civica”, mai adauga seful firmei.

Dupa ce prajim cartofii, facem crema de fata

Pe langa faptul ca e un foarte mare poluator, uleiul ataca si instalatiile. „In combinatie cu praful, cu mizeria, se betoneaza pe peretii canalizarii. De exemplu, majoritatea fast-foodurilor lucreaza cu ulei de palmier, iar la o temperatura de 9 grade C e ca untura, nu mai e lichid, va dati seama ce dezastru ar crea”, explica George Stoehr.

Dupa ce e colectat de la restaurante, cantine sau fast-fooduri, uleiul folosit e preluat de firmele de procesat. Din el se face biodiesel, motorina ecologica, ce nu ataca mediul si nu contine noxe. „3% reprezinta resturi care nu pot fi folosite. 90% iese biodiesel, iar 7% ramane glicerol care se purifica si se face glicerina din care se produc cosmeticele”, explica Stoehr. Uleiurile folosite nu au un pret fix, se ghideaza si in functie de piata petrolului, iar o tona poate porni cam de la 200 de euro si poate ajunge pana la 400.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here