Pentru circa 30 % din suprafata tarii, reprezentand padurile si vegetatia forestiera, din totalul de aproximativ 500.000 personal din administratie, jandarmerie, politie, situatii de urgenta, servicii speciale s.a., personalul silvic din institutiile de stat este constituit din 320 persoane, inclusiv cei din teritoriu. Iar personalul cu atributii de paza si control al padurilor de la Regia Nationala a Padurilor prin lege are ca atributii principale activitatea comerciala, indeplinind totodata si servicii de interes silvic.Suntem singura tara din Europa in care suprafata padurilor se reduce continuu, iar ritmul defrisarilor este mai activ decat in tarile africane.
Romania dispune de ingineri si personal de teren pentru organizarea unui corp de profesionisti bine pregatit si devotat padurii, capabili sa reconstituie Inspectoratele si Ocoalele silvice de stat, asigurand paza si protectia padurilor si asistenta tehnica complexa. Pentru asigurarea stabilitatii si promovarii profesionale dupa capacitatea profesionala, acest personal ar trebui sa fie incadrat in categoria functionarilor publici, ce nu pot face parte din partide politice – art. 40 din Constitutie. Daca este vointa politica, aceasta organizare se poate realiza urgent prin reforma administratiei padurilor, cu pastrarea capacitatii de paza, investitie si de productie a Regiei Nationale a Padurilor.
Structurile de administrare a padurilor si corpul de profesionisti silvici vor trebui instruite si dotate in tehnica aerofotogrametriei. Prin aerofotograme se poate cunoaste si actiona operativ pentru stabilirea si oprirea actelor de distrugere a padurilor, dar si pentru reusita impaduririlor, a lucrarilor de cultura a padurilor s.a. Aerofotogrametria poate contribui la amenajarea padurilor, respectarea amenajamentului si aplicarea regimului silvic in exploatarea padurilor.
In prezent, institutiile de specialitate din S.U.A. si Canada cunosc mai bine prin aerofotograme starea padurilor din Romania decat autoritatile si institutiile noastre care raspund de paduri.
Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice – I.C.A.S are capacitatea tehnica, in colaborare cu alte institutii, pe baza de aerofotograme, sa determine evolutia starii de degradare a padurilor prin comparatii intre anii 1990, 2000 si anul 2008. Se pot stabili cauzele si autorii distrugerilor pe ocoale private si ocoalele Regiei Nationale a Padurilor pentru o analiza comparativa, precum si masurile ce se impun.
Autoritatea de Stat pentru Silvicultura a dispus de fonduri europene si de la buget pentru studii si programe, pentru a se constitui sistemul informational, bazat pe aerofotometrie, necesar cunoasterii situatiei din paduri.
Astfel, pentru programul SUMAL – sistemul informational integrat de urmarire a materialelor lemnoase – s-au cheltuit 1,5 milioane dolari S.U.A., desi la lansarea acestui program de catre Secretarul de Stat, Istvan Tokes, in 2007, la Sinaia, reprezentantii Federatiei pentru Apararea Padurilor au atras atentia ca nu sunt conditii pentru implementarea programului, iar esecul acestui program a fost confirmat in 2009, dupa ce banii s-au incasat de cei interesati personal.
Mai grav este faptul ca Autoritatea de Stat pentru Silvicultura a cheltuit fonduri immense, europene si de la buget, pentru studii si programe pentru imbunatatirea structurilor de administrare a padurilor, activitatea Regiei Nationale a Padurilor, a legislatiei, pentru formarea constiintei forestiere s.a., in timp ce grupul celor interesati incasau sume importante, iar distrugerea padurilor se agrava tocmai prin aplicarea acestor programe.
Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, considerand ca dezastrul din padurile Romaniei justifica instituirea unei adevarate „stari de urgenta”, propune, in luna martie 2009, asigurarea pazei padurilor prin „Jandarmeria Silvica”, impreuna cu Regia Nationala a Padurilor.
In anul 1936, consilierul silvic ing. I. S. Ionescu, intr-un proiect de lege, propunea constituirea „Corpului Jandarmilor Padurari”, in capitolul denumit „Paza padurilor administrate de Stat” al lucrarii „Padurea romaneasca: bun al natiunei”, care preconiza ca prin jandarmerie sa se faca recrutarea, pregatirea, plata si dotarea cu armament a personalului de paza a padurilor, constituit in posturi (ocoale) de jandarmi, instalate in interiorul padurii si conduse de plutonieri pregatiti in scolile tehnice silvice sau de ofiteri ingineri silvici pregatiti la Politehnica. Era o solutie de criza, dupa ce se constatase ca la sase ani de la aprobarea Legii pentru Administrarea Padurilor, prevederile art. 49 – „Pana se va dispune de personalul silvic necesar, lucrarile privitoare la directia regimului silvic, in exterior, se vor executa si de ocoalele silvice ale Casei Autonome a Padurilor” – nu au fost indeplinite din lipsa de fonduri necesare angajarii de personal pentru aplicarea regimului silvic.
Prin legile din 1930 si 1936, s-au stabilit politicile de salvare a padurilor, dupa perioada de degradare care a urmat Primului Razboi Mondial. Incepand din 1948 pana in 1990, paza si administrarea padurilor, inclusiv a rezervatiilor si a parcurilor naturale, s-a facut de catre Ocoale si Inspectorate Silvice de stat. Concomitent cu restituirea padurilor private din administrarea statului se impune si reconstituirea ocoalelor de regim silvic bugetare si restabilirea raporturilor cu Regia Nationala a Padurilor din perioada interbelica.
Distrugerea padurilor a inceput cand, prin legile de restituire, Ocoalele R.N.P. au incetat activitatea de paza si gospodarire a padurilor private si au redus personalul.
„Legea Lupu”, Legea nr.1/2000, la art. 35 prevedea ca „odata cu restituirile de paduri persoanelor private si juridice, inceteaza obligatiile Ocoalelor Silvice, ale Regiei Nationale a Padurilor de a asigura paza si asistenta tehnica pentru aceste paduri”. Prin aplicarea acestei prevederi, practic s-a legalizat distrugerea padurilor. Atunci s-a promovat politica „paza padurii se asigura de administratorii padurilor si organele de politie si jandarmerie”. Grupurile de interese si-au creat ocoalele private ce aveau ca principal obiectiv exploatarea padurilor si comercializarea lemnului, institutionalizand principiul „lupul pazeste mieii”. Jandarmeria si Politia nu dispuneau de capacitatea necesara pentru paza efectiva in interiorul padurii, de aceea, pentru a nu se compromite, nu s-au angajat in aceasta actiune. Inevitabil, distrugerile de paduri au provocat calamitati naturale cu victime omenesti, distrugeri de case, gospodarii, drumuri, frecvente secete.
Administrarea padurilor prin „Autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura”, in structura Ministerului Agriculturii, s-a dovedit total ineficienta si s-a soldat cu grave sacrificii pentru paduri, care au suferit un amplu proces de distrugere, insotit de grave abuzuri si acte de coruptie in care erau implicate si persoane responsabile din conducerea gospodaririi padurilor.
De aceea activitatea in actuala forma a acestei institutii trebuie sa inceteze si sa se constituie Autoritatea de Stat pentru Paduri si Economie Forestiera, concomitent cu descentralizarea atributiilor autoritatii centrale catre inspectoratele judetene si ocoalele silvice din subordine.
Inca din 1936 puterea politica, preocupata de salvarea padurilor, a stabilit ca in atributiile ministerului care raspunde de regimul silvic intra si problemele de exploatare a padurilor, comercializarea lemnului, vanatoarea, formarea constiintei forestiere si de strategie nationala. Experienta pozitiva dintre anii 1948-1990 demonstreaza ca cele mai bune rezultate s-au obtinut atunci cand administrarea padurilor constituia un departament in cadrul unui Minister al Economiei Forestiere. In perioadele cat a fost in subordinea Ministerului Agriculturii, padurile au fost intens pasunate si exploatate. Si politicile si programele Uniunii Europene pentru paduri sunt strans corelate cu cele pentru exploatarea si industrializarea lemnului.
Actuala orientare europeana si globala privind protectia mediului cere ca statele membre sa ia masuri eficiente de respectare a normelor de mediu prin organe de stat, inspectii, garzi de mediu, politie. Cu actualul aparat de stat format din 320 de persoane, angajate de regula pe criterii politice, se dovedeste ca statul roman nu are capacitatea de a elabora politici si strategii pentru apararea padurilor si nici institutii in teritoriu prin care sa garanteze ca padurile indeplinesc functiile protective ale mediului.
Autoritatea de Stat pentru Paduri si Economie Forestiera care sa raspunda de politica padurilor si a economiei forestiere este solutia ce se impune. Aceasta „Autoritate de Stat” trebuie sa fie in subordinea Guvernului sau ca Department in cadrul unui Minister al Padurilor, Apelor si Mediului. Un numeros grup de parlamentari si profesionisti forestieri a propus si a pregatit un proiect de hotarare pentru trecerea padurilor in cadrul Ministerului Mediului. Dupa 1990, singurele incercari notabile de oprire a dezastrului din paduri au fost promovate de Ministerul Mediului, cand a fost condus de profesionisti calificati, care au inteles importanta aplicarii si controlului regimului silvic si au reinfiintat Inspectoratele teritoriale. S-au creat astfel primele institutii de stat pentru controlul aplicarii normelor legale de gospodarire a padurilor. Revenind la Ministerul Agriculturii, rolul lor a fost tot mai redus si ca numar, si ca importanta.
Autoritatea de Stat pentru Paduri si Economie Forestiera in subordinea Guvernului sau ca departament ar trebui sa dispuna de un Consiliu Superior al Padurilor avand atributii similare cu cele ale Comitetul Consultativ pentru Paduri care functioneaza in cadrul Uniunii Europene.
Descentralizarea reala a atributiilor de administrare si gospodarire a padurilor la nivel teritorial se va realiza prin inspectorate judetene si ocoale teritoriale ca institutii de stat. Acestea vor actiona pentru apararea padurilor prin aplicarea legilor, rezolvarea problemelor locale, formarea respectului pentru paduri in randul populatiei si vor reprezenta statul roman in aplicarea si gestionarea fondurilor Uniunii Europene in cadrul regiunilor de dezvoltare.
Inspectoratul silvic si Ocolul, ca organe teritoriale de stat, arbitreaza si reglementeaza conflictul de interese dintre populatie, respectiv societate – interesata de dezvoltarea si existenta padurii – si proprietarii de paduri, care urmaresc de regula profit imediat.
– Inspectoratul silvic, la nivelul fiecarui judet, este organul de stat pentru implementarea si controlul aplicarii regimului silvic la nivelul administratiei locale. In colaborare cu institutiile teritoriale – Prefectura, Consiliul Judetean, Inspectoratul Scolar, Politie, Jandarmerie – ele vor actiona pentru aplicarea legilor, rezolvarea problemelor forestiere locale si pentru formarea constiintei forestiere in randul populatiei. Inspectoratele silvice judetene si ocoalele silvice de stat vor reprezenta statul roman in aplicarea si gestionarea fondurilor Uniunii Europene pentru programele de politica forestiera, in cadrul regiunilor de dezvoltare. In prezent, functioneaza un numar de 16 inspectorate teritoriale de regim silvic si cinegetic, fata de 42 inspectorate judetene necesare.
– Ocolul de regim silvic este organul teritorial de stat care, la nivel local, garanteaza dreptul de proprietate si arbitreaza si reglementeaza conflictul de interese dintre populatie, respectiv societate – interesata de dezvoltarea si existenta padurii pentru functiile de protectie a mediului si proprietarii de paduri, ce le exploateaza, de regula, pentru profit imediat. In conditiile actuale din Romania, fara reconstituirea de urgenta a ocolului de stat, distrugerea padurilor va continua, abuzurile si coruptia se vor amplifica. Ocolul de stat pentru aplicarea regimului silvic, infiintat in 1930 pentru refacerea padurilor distruse, a constituit principalul factor in salvarea acestora. In Germania si in alte tari, prin ocoale de stat, timp de sute de ani s-a introdus disciplina in gospodarirea padurilor si s-a format constiinta forestiera a populatiei. Ele pastreaza in continuare aceste functii si dupa intrarea in Uniunea Europeana.
Ocolul de regim silvic ca institutie de stat are ca principale atributii:
– garantarea dreptului de proprietate si de folosire a padurii, cu respectarea regimului silvic;
– paza si ocrotirea padurii, prevenirea si combaterea daunatorilor si bolilor, incendiilor, taierilor ilegale, furturilor, pasunatului abuziv;
– controlul respectarii integritatii fondului forestier, ocuparilor abuzive si arbitrare ale padurii;
– participarea la elaborarea si avizarea amenajamentului si aplicarea lui in exploatarea si cultura padurilor;
– asigurarea de material saditor, asistenta tehnica, prestari de servicii pentru paduri;
– punerea in valoare a masei lemnoase, in limita posibilitatilor din amenajament, luand decizia privind soarta arborilor (arboretelor) ce se vor exploata si a celor de pe liniile de scos-apropiat (funicular, pista sau drum de tractor). In acest scop, detine sigiliul autoritatii de stat, care este ciocanul silvic pentru marcarea arborilor;
– controlul respectarii regulilor de exploatare, eliberarea documentelor de origine si transport ale lemnului, controlul circulatiei materialului lemnos;
– contactul permanent cu populatia si autoritatile locale pentru a cunoaste nevoile si interesele lor si a contribui la rezolvarea acestora, precum si la educarea pentru formarea constiintei forestiere.
Finantarea acestor ocoale se asigura din resursele bugetare, din plata impozitelor de catre proprietarii de paduri si populatie, din diversele taxe forestiere.
In perioada interbelica au functionat numai cateva ocoale private, pentru paduri rentabile, unde nu trebuia fortata exploatarea. Erau incadrate cu personal silvic atestat; dar marcarea arborilor se facea de personalul autoritatii silvice de stat care avea in pastrare ciocanul silvic de marcat. Proprietarii Ocoalele Uzinelor de Fier Resita – U.D.R. aveau si o puternica baza industriala. Ocoalele Fondului Bisericesc si Fondului Graniceresc au administrat paduri ale imperiului austro-ungar ce au revenit apoi statului roman si le-au fost incredintate spre gospodarire, cu respectarea regimului silvic, obligatie pe care au indeplinit-o corespunzator.
Finantarea ocoalelor de stat se asigura din resursele bugetare, din plata impozitelor, din diversele taxe forestiere, ceea ce constituie o garantie a respectarii regulilor de regim silvic. Situatia dezastruoasa in care au ajuns padurile proprietate privata ale Romaniei se datoreaza eliminarii ocolului de stat – regim silvic si ale R.N.P pentru administrarea padurilor proprietate privata si inlocuirea lor cu ocoale private.
– Regia Nationala a Padurilor – model de gospodarire. Programul de Guvernare pentru anii 2009 – 2012 nu prevede politici privitoare la administrarea padurilor proprietate a statului sau a institutiilor de stat. Sunt interese de restrangere a activitatii Regiei Nationale a Padurilor prin infiintarea de ocoale private si privatizarea unei parti din patrimonial sau, in favoarea baronilor si grofilor locali.
Este necesar ca in cadrul Regiei Nationale a Padurilor – Romsilva sa se renunte la politizarea excesiva si sa se adopte principiile de organizare ale Casei Autonome a Padurilor Statului – C.A.P.S.
In Legea din 1930 privind Casa Autonoma a Padurilor Statului erau formulate cu atata claritate prevenirea si evitarea conflictului de interese si promovarea pe criterii profesionale, incat le redau pe cele mai importante:
Art.8. Numirea membrilor consiliului de administratie se face prin decret regal, pe o perioada de 6 ani, dupa propunerea Ministerului Agriculturii si Domeniilor.
Art.10. Mandatul de membru al consiliului de administratie este incompatibil cu acela de parlamentar. Membrii consiliului de administratie nu pot face parte din vreo intreprindere concurenta sau furnizoare, ori ale carei interese sunt contrarii cu ale administratiei Casei Autonome a Padurilor Statului.
Art.11. Presedintele consiliului de administratie se numeste pe termen de 3 ani […].
Art 13. Directorul general este numit pe termen de 6 ani, prin decret regal.
Nota: Ing. Gh. Nedelcovici a fost timp de 24 de ani director general a C.A.P.S., in timp ce in 18 ani de la infiintare, R.N.P. a avut 9 directori generali. Schimbarile, functie de interesele de grup, s-au facut nu numai cand s-a schimbat guvernul, uneori si cand s-a schimbat ministrul.
Prin profesionalism si stabilitate, fara ingerinte politice, Casa Autonoma a Padurilor Statului – C.A.P.S. – a devenit model de gospodarire a padurilor.
Regia Nationala a Padurilor nu a avut realizari notabile deorece si-a desfasurat activitatea cu incalcarea permanenta a criteriilor stabilite prin lege pentru C.A.P.S. Prin angajarea si promovarea dupa criterii politicianiste, cu salarii exorbitante ale personalului din conducerea Regiei, s-a ajuns la aservirea acestui personal fata de grupurile de interese si la coruptie. Carierismul si dorinta de imbogatire au fost puse mai presus de indatoririle profesionale fata de padure. In randurile unei parti din personalul silvic s-a format o noua conceptie despre profesiune si viata; parvenirea si imbogatirea rapida, prin orice mijloace, a devenit pricipalul scop al existentei profesionale.
Pana la infiintarea Ocoalelor Silvice de Stat, Regia Nationala a Padurilor, prin ocoalele sale, ar trebui sa indeplineasca in continuare servicii silvice pentru toate padurile din raza de activitate, indiferent de forma de proprietate; personalul aferent pazei si gospodaririi padurilor sa nu fie indisponibilizat, iar dotarea logistica a ocoalelor, sediilor, cantoanelor, mijloacele de transport, armamentul si munitia din dotare sa nu fie instrainate. Ordonanta de Urgenta nr. 139/2005 sa fie modificata in acest sens.
Statutul Regiei Nationale a Padurilor, ca institutie care administreaza padurile proprietate de stat si executa prestatii silvice pentru paduri private, trebuie sa fie aprobat prin lege de Parlament, nu prin hotarari sau ordonante.
Ocolul silvic privat si „Structurile Silvice de Rang Superior”
Avand ca principal obiectiv exploatarea si comercializarea lemnului, fiind o creatie a grupurilor de interese politice si economice, ocoalele private nu pot constitui institutii prin care statul roman sa apere padurile, mediul si populatia.
In perioada interbelica au functionat numai cateva ocoale private, pentru paduri rentabile, incadrate cu personal silvic atestat. Marcarea arborilor se facea de personalul autoritatii silvice de stat. Proprietarii Ocoalelor Uzinelor de Fier Resita – U.D.R. aveau si o puternica baza industriala. Ocoalele Fondului Bisericesc si Fondului Graniceresc administrau fostele paduri ale imperiului austro-ungar, care au revenit apoi statului roman. Padurile Coroanei Regale erau administrate de ocoale de stat.
In loc de a se reconstitui ocoalele de regim silvic, incepand cu anul 2000 s-a trecut la generalizarea infiintarii de ocoale private pentru proprietarii de paduri.
Ocoale silvice private au ca baza intelegerea politica dintre U..D..M.R si Partidul National Taranesc Crestin – Democrat. Prin art. 35 din „Legea Lupu” nr. 1/2000, pentru padurile persoanelor private fizice si juridice inceteaza obligatiile ocoalelor silvice ale Regiei Nationale a Padurilor de a asigura paza si asistenta tehnica. Iar prin Declaratia Politica a grupului parlamentar U.D.M.R. din 7 martie 2000, prezentata de dl. deputat dr. Becsek-Garda Dezso-Kalman, se cerea ca gospodarirea padurilor sa se faca „prin structuri silvice proprii similare celor ale statului”.
Aceasta declaratie politica este pusa in aplicare si apoi legalizata prin actualul Cod Silvic initiat de U.D.M.R si promovat prin reprezentantul acestei formatii, Istvan Toke, care raspundea de paduri si de relatiile cu Parlamentul in M. A. D.R.
„Structuri Silvice de Rang Superior” avand in subordine ocoale private nu au existat niciodata in Romania si nici in alte tari europene.
Amploarea distrugerilor de paduri din ultimii ani se explica prin actele legislative adoptate prin incalcarea principiului conflictului de interese. Exploatarea padurii se face pe baza studiului sumar de amenajare, obtinut de proprietarul de padure (sau de ocolul privat) de la o firma privata. Punerea in valoare a padurii prin marcarea arborilor (parcelelor), se face tot de acelasi personal care face si exploatarea, astfel ca incalcarea sau respectarea normelor de regim silvic este un act de vointa a proprietarului de padure, care plateste personalul ocolului. Odata arborii doborati, constatarea ulterioara a abuzurilor, actelor de coruptie etc. nu mai ajuta la refacerea padurii, care va dura zeci de ani.
Detinerea sigiliului de stat – ciocanul silvic – pentru marcarea arborilor, delimitarea parchetului, a cailor de scos-apropiat” eliberarea documentelor de transport si provenienta ale lemnului sunt atributii ale organului de stat si incredintarea acestora personalului ocolului privat incalca principiul conflictului de interese.
Declararea ocolului privat ca persoana juridica de interes public prin simpla inscriere in registrul intocmit de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale este ilegala, creand un regim discriminatoriu fata de toate celelalte societati comerciale si in special, fata de societatile comerciale forestiere, care fac acelasi fel de operatiuni.
Incalcarea acestor principii in conditiile din Romania a avut consecinte catastrofale pentru paduri. S-au generalizat taierile rase pe suprafete mari, s-au extins rariturile abuzive, s-au legalizat extragerile abuzive ale speciilor valoroase pentru busteni la export etc. Suprafete imense de paduri au fost defrisate, avand ca urmare adevarate dezastre ecologice, alunecari de teren si calamitati, cu victime omenesti, distrugeri de case, gospodarii, drumuri etc. Restantele la impaduriri, regenerari, intretinerea padurilor, precum si infractiunile, delictele si actele de coruptie sunt generalizate in cea mai mare parte a acestor ocoale. Aceste situatii se puteau constata din timp prin aerofotogrametrie, dar interesati de profituri, devastarea padurilor a continuat, mai ales in ariile protejate.
Infiintarea ocoalelor silvice private cu drepturile, atributiile si structura administrativa s-a facut cu incalcarea normelor legislative interne si internationale si s-a definitivat prin noul Cod Silvic.
In Romania, prin actualul Cod Silvic, ocoalele silvice private sunt declarate „persoane juridice de interes public” carora, desi au ca principal obiect de activitate exploatarea padurilor si comercializarea lemnului, li s-a acordat dreptul de a aplica si controla respectarea normelor de regim silvic prin care se garanteaza existenta si sanatatea padurilor.
In cadrul unui minister al mediului este de neconceput crearea unor structuri care sa inlocuiasca actualele organe de stat pentru controlul poluarii mediului, circulatia produselor alimentare si a sanatatii animalelor prin „ocoale private de mediu”, infiintate de marile complexe industriale poluante, abatoarele si marile ferme si sa fie declarate de utilitate publica. Nici Ministerul de Interne nu ar admite ca regulile de circulatie stabilite prin Codul Rutier sa fie controlate de „ocoale rutiere private”, infiintate de companiile de transport, asociatiile proprietarilor de masini s.a. Va admite Uniunea Europeana ca marile concerne sau asociatii sa-si infiinteze corpuri proprii de control pentru respectarea normelor de mediu, sanitare, circulatie rutiera, etc.?!
