Renul alb sau urgenta unui demers de reprezentare, lobby&advocacy la Bruxelles

bro.JPGAscultandu-l pe Joe Biden la Bucharest, am inteles definitiv de ce consultanta nu e la mare pret in Romania. Ne-a luminat chiar ilustrul vice-licurici cu un citat de extractie romaneasca, se pare, ceva cu sfatul, care ar fi cel mai ieftin spre gratis de tot … peu importe. Raschirata lovitura, ca un spagat de flori intre USA si Romania, din partea unui american la Bucuresti care sigur, pe langa dansul diplomatic, cunoaste valoarea consultantei in general, cu atat mai mult daca ne concentram pe demersurile specifice de lobby&advocacy, de reprezentare a intereselor unor grupuri bine agregate ca strategii, tactici sau programe de actiune. Pana la urma, America este patria Lobby-ului, iar industria respectiva produce pentru cei care o practica avantaje certe, tangibile si intangibile, si asta nu de ieri de azi.

Exemple de ordin tangibil se pot regasi in zona fundamentelor, a obiectivelor din orice plan de afaceri decent, respectiv cresteri ale cifrei de afaceri, desfacerilor, cotei de piata sau a numarului de contracte, oglindite in bottom-line la gross-margin, profit sau ROI – apropo de acest din urma indicator, o analiza cuantifica ROI-ul specific activitatilor de lobby&advocacy in USA la 1:1700. In Europa este ceva mai mic, natural, dar tot se inscrie in intervale ce pot arata o atractivitate certa din punct de vedere investitional. De altfel, aceasta este o notiune cheie, caci programele de lobby&advocacy au o componenta investitionala marcanta, daca ne gandim numai si la faptul ca au nevoie de timp pentru a se implementa si a-si arata rezultatele, iar politica de distributie a acestui produs – avem in vedere aici mix-ul de marketing – impune de asemenea formarea, capacitarea si dezvoltarea unui sistem relational care se cladeste in timp.

Apropos de zicalele romanesti, indraznesc sa iau si eu o bucata din placinta calda de pe masa si citesc ravasul: „Prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul”. Mi se pare mult mai ofertant, analitic si metodologic chiar, in aplicabilitate. Si iata de ce. Organizatiile romanesti care au in fisa postului actiuni de reprezentare, lobby si advocacy pe langa Institutiile Europene, privesc aceasta oportunitate cu evident dezinteres, considerand ca lucrurile merg oricum de la sine, ca nu este nevoie de implicare reala, profesionista, caci nu-i asa … stim noi ce facem si nu o sa ne invete altii ceva vreodata, la cat de dastepti, frumosi si balene suntem, intr-o realitate scart-fiction prost inteleasa si mandru asumata.

Sigur ca in perioada de criza, falosenia asta endemica tinde sa evolueze spre o stare semi-paralizanta de larga inspiratie EMO. La aproape doi ani de la aderarea la UE, suntem departe de a avea o voce sau ceva semnificativ de exprimat in concertul european, nu stim sa ne raportam la mecanismul luarii deciziilor, nu intelegem harta locurilor de putere, nu suntem in stare sa atragem simpatie, interes sau aliante. Un exemplu semnificativ in acest sens, exprimand delasare, diletantism si fudulie EMO – de genul – ne facem cu lama daca nu ne bagati in seama – este felul cum s-a inteles abordarea numirii comisarului roman in executivul de la Bruxelles.

Si astfel am ajuns la tema centrala a acestui colind, mai ales ca timpul ne preseaza ca intotdeauna, aflandu-ne negresit in ipostaza elevului slab care se precipita in preajma unui nou examen.

Sesiunea extraordinara de examen se refera la numirea si instalarea unei noi echipe la Bruxelles, oportunitate maxima, cu atat mai mult cu cat rolul Comisiei Europene va creste semnificativ in anii ce vin. Este un moment special si intregul mediu de reprezentare, lobby&advocacy de la Bruxelles freamata vizibil, dar si invizibil, incercand sa anticipeze felul in care se vor desparti apele, lasand sa apara o noua garnitura. Este un moment care nu ar trebui ratat, un nou inceput, este vremea cand masa cu bucate se aseaza din nou, in prag de sarbatori de iarna. Sigur, noi putem astepta ca renul alb sa cada din ceruri impreuna cu mosul si saniuta cu daruri, evident ca o para malaiata. Numai ca feeria se joaca quite the opposite, adica noi trebuie sa venim cu un REN ALB, zis si proiect de REprezentare Networking Advocacy si Lobby la Bruxelles si care sa traga cu spume la sania intereselor romanesti, mos Craciun lipsind la apel pe praful acesta de criza, usor de luat drept nea.

Poate s-or mai gasi si altii care sa propuna bugete de sarbatori sau macar al treisprezecelea salariu sa fie alocat unor programe de REN ALB si asta pana nu ne ingheata orice sansa de a incepe sa tratam problematica europeana si Bruxelles-ul in mod profesionist. Poate ca explicatia CTP-ului cu obezul caruia i se reteaza un brat pentru a-i usura povara, merita extinsa si la cheltuieli bugetare taiate in mod arbitrar, fara a tine seama de functionalitatea unui demers mai mult decat profitabil. Problema este ca nevoia de viziune si leadership nu impresioneaza prea multa lume in Romania, dand fiori artistici cel mult participantilor la programe MBA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *