Rio+20”. Un “summit al Terrei”

Rio+20”. Un “summit al Terrei”

Protejarea mediului fara sacrificarea prosperitatii economice si a dreptatii sociale este ambitia “dezvoltarii durabile”, un proiect politic global care va fi dezbatut in perioada 20-22 iunie la Rio de Janeiro, “Rio+20”. Un “summit al Terrei”, al cincilea din 1972, la care comunitatea internationala va dezbate ideea promovarii unei dezvoltari care sa menajeze mediul.

La inceput a fost setea de a produce, apoi dorinta de repartizare mai echitabila a bogatiei si, in sfirsit, grija pentru pastrarea resurselor naturale folosite. Asa s-a impus necesitatea de a concilia aceste trei aspiratii cu efecte adesea contradictorii. Din acest imperativ a luat nastere, in cursul anilor 1980, ideea dezvoltarii durabile, o notiune care a cunoscut momentul ei de glorie la Rio, in 1992, urmindu-si apoi cursul pina in zilele noastre.

“Dezvoltarea durabila ramine o notiune confuza, admite Beat Bürgenmeier, fost decan al Facultatii de Stiinte Economice si Sociale de la Universitatea din Geneva. Dar multiplele definitii au un numitor comun. Dezvoltarea durabila, care se preocupa de evolutia planetei, are in vedere justitia procedurala – referitor la modul de productie, de consum si de distribuire, in numele principiului solidaritatii intre generatii”.

“Nu exista o dezvoltare durabila, ci dezvoltari durabile, confirma François Mancebo, profesor la Universitatea din Reims. Aceasta strategie va fi abordata diferit, o abordare conservatoare a mediului (durabilitate puternica) sau nu (durabilitate redusa), in functie de care se va promova o guvernanta participativa (orizontala) sau normativa (verticala)”.

Deci, pozitiile sint variate. “Principalul merit al dezvoltarii durabile este ca subliniaza faptul ca modul de dezvoltare aplicat dupa al Doilea Razboi Mondial contine in germen un mare viciu, afirma Jacques Mirenowicz, director al unei publicatii specializate pe acest subiect, LaRevueDurable: el nu ia in considerare limitele fizice ale unei biosfere compatibile cu dezvoltarea umana. Aceasta notiune are si o mare imperfectiune. Ea permite apararea acelui status quo economic invelindu-l intr-un strat de culoare verde”.

Profesor la Universitatile Paris-Sorbonne, geograful Sylvie Brunel apartine unei scoli diferite. “Dezvoltarea durabila are ca merit ecologizarea si umanizarea cresterii economice, spune aceasta. Ea impune comportamente responsabile, promoveaza lupta impotriva risipei si incurajeaza inovatia permanenta. Aceste caracteristici faciliteaza progresul in beneficiul tuturor, in interesul general. Dar aceasta idee are si imperfectiuni. Ea legitimeaza protectionismul, impotriva mai ales a tarilor din Sud. Duce adesea la adoptarea de solutii elitiste, de exemplu, promovind doar agricultura ecologica, inseamna sa accepti hrana mai scumpa si mai putina, in detrimentul celor mai saraci. Ea mai favorizeaza si tentatia autoritara de a face bine oamenilor in pofida lor”.

“Dezvoltarea durabila este adesea considerata drept ultimul gadget la moda al tarilor bogate, dar ea este mai mult de atit, spune François Mancebo. Se poate vorbi de o constientizare a faptului ca Terra are resurse limitate si ca omul are o responsabilitate fata de ea si fata de semenii lui”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *