Rosia Montana, cu tot ce reprezinta ea fragmentar pentru diferite categorii socio-economice si culturale ale Romaniei, nu mai este o miza. Sfasiata intre decizii guvernamentale si batalia unor idealisti pentru conservarea identitatii ei milenare, Rosia Montana este o victima muribunda, asemenea altor situri din Romania. Ca la sah, tabla Rosiei Montane, cu patratele albe si negre, este negociata la sange intre regii cu bani, care se ameninta reciproc, nebunii care nu pot sari peste alte piese si pionii numerosi, o armata fara grade militare, care se sacrifica pentru propria istorie si identitate nationala. Din avangarda soldatilor-eroi, constienti de mostenirea culturala a parintilor pe care o au de aparat, face parte si Asociatia Heritage – partener UNESCO, indrumata de arh. Silvia Oostveen.
Asociatia Heritage a initiat un proiect in parteneriat cu Ordinul Arhitectilor din Romania, Filiala Transilvania, pentru sustinerea inscrierii patrimoniului arhitectural si cultural de la Rosia Montana in lista de protectie a UNESCO. Care este stadiul acestui demers, cine va sunt aliatii si cine adversarii?
Aliatii sunt toti cei care lupta pentru pastrarea sitului arhitectural, arheologic, etnografic si cultural al Rosiei Montane. Sunt alaturi de noi Ordinul Arhitectilor din Romania, academicieni, cercetatori, istorici, etnografi, profesori universitari, ONG-uri si chiar si o anumita parte a media. Desigur, si noi, la randul nostru, sustinem proiecte similare ale acestor parteneri. Cum compania RMGC, cu care ne infruntam intr-un razboi inegal, are asul irevocabil al puterii financiare, disputa noastra este perceputa diferit, depinde de tabara in care se afla receptorul.
Unele personaje din lumea politica actuala si-au situat propriile interese economice deasupra celor ale istoriei si ale identitatii neamului romanesc. Lupta dintre nepasarea unor autoritati decizionale, miza obtinerii imediate a unor profituri uriase din exploatare, pe de o parte, si responsabilitatea fata de salvarea patrimoniului istoric si cultural, pe de alta parte, se duce parca pe viata si pe moarte. Situl Rosia Montana nu depinde de o guvernare sau alta. El apartine istoriei noastre stravechi, neamului, este parte din fiinta nationala, iar fiinta nationala nu este negociabila.
Pe ce pozitii se afla autoritatile si comunitatea locala in raport cu propria mostenire si cu Asociatia Heritage?
Desigur, domnul primar Eugen Furdui are o misiune extrem de dificila in aceasta ecuatie delicata. Ca reprezentant al comunitatii locale, el trebuie sa aduca fonduri pentru dezvoltarea regionala, iar RMGC, prin oportunitatile pe care le ofera, suplineste lipsa de investitii si initiative ale statului roman. Daca nu exista aceasta disputa, Rosia Montana murea incet, sub presiunea asigurarii traiului de zi cu zi si a abandonarii.
Am fost la Rosia Montana impreuna cu sotul meu, Peter Oostveen, cu o luna inainte de lansarea proiectului nostru privind listarea pe harta UNESCO a acestei zone din Tara Motilor. Primarul ne-a facut impresia unei persoane ingrijorate si in egala masura interesate de posibilitati de dezvoltare a comunitatii pe care o pastoreste. Am mentionat chiar premisa de a realiza in parteneriat anumite obiective prin accesarea fondurilor europene, avand in vedere experienta noastra in domeniu. Ulterior, a facut public faptul ca nici el, nici comunitatea locala nu doresc inscrierea Rosiei Montane ca sit UNESCO. Dar, indiferent de vointa oamenilor, la nivel mondial, valorile patrimoniale, materiale si imateriale, din zona Rosiei Montane sunt de necontestat. Personal, cred ca o asemenea reactie a venit din insuficienta informare in aceasta directie, dar, mai ales, din totala lipsa de ajutor din partea guvernantilor. Continui sa cred ca domnul primar este o persoana bine intentionata. Prin implicarea Asociatiei Heritage in alte proiecte culturale si de dezvoltare rurala in Bucovina, de exemplu, va pot spune ca sunt remarcabile beneficiile economice ale satelor din judetul Suceava in urma protectiei UNESCO asupra manastirilor din acele teritorii culturale.
Comunitatea locala are un plan de conservare a patrimoniului la Rosia Montana, dar crede ca prin eliminarea mineritului secular din viata localitatii s-ar produce un dezastru socio-economic, de mediu si cultural si sprijina prin diferite mijloace pastrarea mineritului ca profesie. Am aflat insa ca la Rosia Montana sunt doar trei mineri, iar in Bucium, alti trei.
Asociatia noastra are ca obiectiv sprijinirea inscrierii Rosiei Montane, inclusiv a patrimoniului sau imaterial, in lista UNESCO. De asemenea, vom realiza un studiu sociologic care sa releve dimensiunile impactului pe care il are stramutarea populatiei locale de catre RMGC.
Daca exploatarea Rosia Montana nu reprezinta o solutie de salvare a economiei romanesti, care sunt avantajele conservarii si salvarii ei prin protectia UNESCO?
Noi cunoastem criteriile de evaluare a proiectului UNESCO si este de maxima importanta ca el sa reprezinte si dorinta comunitatii si a proprietarilor. Mai mult, valoarea galeriilor romane nu este un lucru ce se poate negocia, ele sunt un act de identitate al acestui popor. Galeriile dainuie, iar institutiile, companiile, proprietarii sunt vremelnici. De aceea, implicarea si responsabilitatea noastra fata de mostenirea culturala sunt cu atat mai importante acum. Avem sansa sa scriem istorie si s-o aratam lumii intregi asa unica si frumoasa cum este ea. Trebuie sa stiti ca valoarea arhitecturala si arheologica a zonei a fost exigent evaluata de ARA (Asociatia de Arhitectura, Restaurare si Arheologie), care a depus la Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului o cerere prin care solicita ca dosarul Rosia Montana sa fie transmis oficial de statul roman catre UNESCO. Dar la Guvern exista o tacere si o inertie greu de inteles.
O comunitate de 2.000 de ani
Ca sa evaluati gravitatea situatiei actuale, va informez ca 80% din casele din Rosia Montana apartin Companiei Gold Corporation. Mi se pare important ca investitorii sa stie ca doar 50% din terenuri si proprietati sunt in continuare particulare, cu putine sanse de a fi cumparate. In cazul caselor-monumente istorice, deja achizitionate, ele raman in proprietatea statului si nu pot fi distruse. Trebuie intretinute, lucru care acum nu se intampla. Dupa cum releva studiile specialistilor romani, care nu au fost consultati, cladirile de patrimoniu se pot prabusi in cazul in care se vor face detonari in exploatare. Pe criterii strict economice, se hotaraste mutilarea reliefului, a mostenirii istorice si etnografice a tarii, ceea ce ar fi inadmisibil in orice alta parte de lume, dar nu si la noi, in acest leagan stravechi al Europei. Pe scurt, prin exploatarea miniera a aurului de la Rosia Montana, cinci munti vor fi dinamitati, lacul de cianura va cuprinde 600 ha, iar sapte sate vor disparea sub apa. Nu mai vorbim de fauna, flora, pentru care nu exista programe realiste de reecologizare, de refacere integrala a habitatelor.
Beneficiile unui sit protejat UNESCO decurg din pastrarea caracteristicilor peisajului cultural specific. Este o investitie, si o investitie in promovarea fiintei noastre nationale, cu avantaje materiale pe termen nelimitat si nu doar pe 17 ani, cat preconizeaza Gold Corporation. Insa distrugerea comunitatii Rosia Montana, veche de peste 2.000 ani, prin stramutarea unei parti a populatiei, demolarea cladirilor (unele avand calitatea de monument istoric), bisericilor, mutarea cimitirelor, este incomensurabila. Beneficiul economic al statului roman (rezultat din 2% din profit ca redevente de exploatare, impozitele pe salarii, alte venituri indirecte), evaluat de compania investitoare la circa 580 milioane dolari pentru perioada de 17 ani (adica 34 milioane/an), este nesemnificativ in raport cu consecintele proiectului, tinand cont ca valoarea aurului preconizat a se extrage depaseste doua miliarde de dolari. De altfel, proiectul RMGC vine in contradictie cu o serie de articole ale legislatiei europene si nationale, printre care Conventia Europeana a Peisajului, ratificata de Romania prin Legea 451/ 2002, ori Declaratia de la Quebec despre Salvarea Spiritului Locului, din 4 octombrie 2008.
Care sunt actiunile pe care le intreprindeti in aceasta etapa a informarii si promovarii Rosiei Montane ca sit UNESCO?
Unul dintre evenimentele pe care OAR – Filiala Transilvania impreuna cu Asociatia Heritage le sustine chiar in aceste zile este lansarea publica a proiectului „Rosia Montana – un peisaj cultural in transformare”, actiune ca multe altele de constientizare a publicului in legatura cu Tara lui Avram Iancu si a galeriilor dacice si romane ce trebuie sa devina sit UNESCO. Manifestarea are loc la Alba Iulia si la Rosia Montana si este conceputa sub forma unor intalniri, dezbateri, colocvii cu suporteri importanti ai acestui program. Invitati de onoare si parteneri sunt RPER – Rencontres du Patrimoine Europe – Roumanie, organizatorii proiectului Universitatea de Vara de restaurare de monumente si situri – Programul „Pe Drumurile Romane in Tara Motilor”, desfasurat sub inaltul patronaj al Academiei Romane, si Fundatia Culturala Rosia Montana. Vom reafirma in cadrul lucrarilor mesei rotunde valoarea exceptionala a sitului, data de un peisaj cultural definit prin suprapunerea vestigiilor din lumile romana, medievala si moderna.
Comori arheologice
Cum comorile geoarheologice de la Rosia Montana, argumente vii, indubitabile ale originii poporului roman, sunt preconizate a se exploata de RMGC, vom evidentia, prin studii proprii, sociologice si etnografice, drama pe care o traieste Rosia Montana in acest moment si pericolul de a fi ingropata pentru o suma de bani, incasati de particulari potentati. Daca s-ar afla sub jurisdictia UNESCO, daca s-ar infiinta un Parc National aici, Rosia Montana ar putea constitui, in timp, un celebru obiectiv arheologic si etnografic din Europa, aducator de venituri si faima tarii noastre. Nu se mai naste inca un Jacques Yves-Cousteau pentru Romania, datorita caruia Delta Dunarii a fost salvata de la distrugere. Trebuie sa ne aparam singuri de noi insine. In unele tari scandinave este interzisa taierea arborilor, iar lemnul de prelucrare se importa. Noi ne distrugem cu buna stiinta patrimoniul in deplina legitimitate, cu complicitatea statului si a Guvernului. Aceasta este lupta noastra si nu este deloc usoara. Nu ar fi pentru prima oara cand Tara Motilor si a lui Avram Iancu ar avea de suferit. Numai ca acum strategiile de aparare a teritoriului sunt mult mai parsive. Asociatia Heritage va continua sa joace inteligent, pana cand statul roman va intelege importanta Rosiei Montane si valoarea ei unica in patrimoniul mondial cultural.
Silvia Mihaela Oostveen, promotor cultural important
Silvia Mihaela Oostveen, arhitect, director general al Companiei Arhitectural si asociat al Companiei Architectural Group, vicepresedinte al Asociatiei Heritage, promotor cultural. In buna traditie culturala, mostenita de la bunicii si parintii ei, Silvia Oostveen a initiat si realizat de-a lungul a trei decenii de activitate profesionala, pe langa importante lucrari de arhitectura, mari proiecte de afirmare a valorilor spirituale ale neamului romanesc. Printre cele mai recente se numara „Bucovina – un peisaj cultural in transformare”, in parteneriat cu OAR – Filiala Nord Est, „Restaurarea Casei Stork”, amenajarea micului Muzeu de la baza Turnului Manastirii Humor, a Muzeului din incinta Manastirii Cetatuia din Iasi, a Clubului de Munte de la Campulung Moldovenesc, initierea Proiectului de sustinere a Rosiei Montane ca sit UNESCO, a pastrarii peisajului cultural in Parcul National Calimani s.a.
Pasiunea si respectul pentru tezaurul cultural romanesc i-au fost insuflate de bunicul sau, Mitropolitul Sebastian Rusan, care s-a nascut la Secasel, jud. Alba, a studiat la Sibiu, a fost arhiepiscop de Maramures si apoi mitropolit al Moldovei. Ardeleanul care a pastorit Biserica lui Hristos din Moldova toata viata lui a depus eforturi pentru ridicarea, repararea si conservarea bisericilor, intr-un timp in care regimul politic se straduia sa le inchida sau sa le demoleze. Silvia Oostveen a lucrat ca arhitect in cadrul Institutului de Proiectari Bucuresti, iar in anul 1992 a infiintat impreuna cu sotul ei de atunci, regretatul actor Adrian Pintea, compania al carei obiect de activitate era productia de teatru, film, precum si proiectare de arhitectura. In acea perioada,
s-au realizat spectacolele „Full for Love” si „Orphaeus Descending” la Teatrul National Bucuresti si Teatrul Romano-American, „Repetitie cu public” s.a., in care Silvia Oostveen a fost implicata in scenografie si grafica de spectacol. Din 2000, Compania Adrian Pintea s-a transformat in „Arhitectural”, iar proiectele de arhitectura s-au imbinat cu proiectele culturale. Premiile castigate, notorietatea sa ca designer si agent cultural au facut ca Silvia Oostveen sa fie un nume important pe scena publica a societatii romanesti.
Ce se distruge
Rosia Montana a intrat in atentia opiniei publice dupa ce statul roman a facut un parteneriat cu firma canadiana Gabriel Resources, care urmeaza sa extraga aurul din minele din zona. Tehnica separarii aurului prin cianura, proces ce implica distrugerea unei suprafete totale de 16 km2 care include cinci munti, patru biserici si cimitire, ruinele cetatii romane Alburnus Maior, precum si poluarea zonei la un nivel ce ar dura sute de ani pana la refacere, ar produce un dezastru ecologic. Acest fapt a facut ca numeroase institutii, asociatii, ONG-uri sa reactioneze si sa lupte pentru salvarea Rosiei Montane.
