Intensitatea dezbaterilor si multitudinea amendamentelor la proiectul Codului Silvic par, la prima vedere, sa dea lovituri grele si nemeritate asigurarii combustibilului lemnos pentru foc. O reactie in acest sens se observa prin cresterea abrupta, in acest an, a pretului la aceasta categorie de masa lemnoasa care a urcat pana la 120 – 130 lei/mc. Ba mai mult, in cazul lemnului de stejar si de alte esente tari, pretul a depasit pragul a 300 lei/mc. In realitate, temerea ca, prin stoparea taierilor haotice de unde provin cantitati uriase de biocombustibil, piata de lemn pentru ardere va intra in criza este complet falsa.
La cel de-al 13-lea Congres Mondial Forestier care a avut loc in Argentina in perioada 18 – 23 octombrie 2009, s-a atras atentia ca, la nivel global, biomasa energetica reprezinta o oportunitate cu riscuri semnificative, mai ales din cauza supraexploatarii padurilor. Pentru stoparea acestei tendinte, a fost adoptata de Congres o rezolutie in care se precizeaza: „Dezvoltarea durabila a societatii presupune si asigurarea de resurse permanente pentru energie, padurile si lemnul constituind o parte a solutiei”. Solutia nu inseamna, insa, punerea bustenilor pe foc. Ea vine in cu totul alte conditii. si s-a dat explicatia. Se stie, de exemplu, ca prin procesarea lemnului in cherestea, rezulta mari cantitati de produse secundare precum rumegusul, capete de laturoaie, margini, coaja etc care, laolalta si in functie de specie, reprezinta intre 40 – 50% din bustean. Nu sunt, de asemenea, de neglijat nici ramasitele rezultate din prelucrarea lemnului in fabricile de mobila, usi-ferestre, de celuloza si hartie, de unde anual se pierd aproximativ 2 – 2,5 milioane mc de lemn. Asa cum s-a pronuntat si Congresul sus-amintit, numai aceste resturi ar trebui sa fie folosite ca biomasa pentru incalzire.
In timp ce prin parchetele exploatate de pe la noi raman uriase cantitati de crengi si alte resturi rezultate din corhanire, in tarile dezvoltate din Europa exista o preocupare constanta pentru resursele bioenergetice. Acestea sunt colectate cu grija si folosite la ardere numai dupa ce le-au trecut printr-o procesare primara, transformandu-le fie in tocatura (in cazul cracilor), fie in peleti sau brichete. Or, din experienta acestor tari ar trebui sa invatam si noi lectia programelor de valorificare a resturilor lemnoase care sunt aducatoare de multe si mari avantaje: pe aceasta cale se asigura protectia ecologica a parchetelor defrisate si a zonelor inconjuratoare, reducerea volumului de depozitare a materialelor combustibile, realizarea unei alternative sigure pentru producerea caldurii in domeniul casnic si, peste toate acestea, crearea unor exceptionale disponibilitati pentru export. In Germania, bunaoara, se produc anual circa 900.000 tone peleti, in schimb cererea pentru incalzirea locuintelor este de 63 milioane tone. Aceeasi piata de desfacere a peletilor si brichetelor se gaseste si in Belgia, Austria, Italia sau Danemarca. In aceleasi tari este tot mai pronuntata tendinta de a stimula investitiile in culturi specifice pentru producerea de biocombustibili cu mare valoare calorica. Fermierii romani ar trebui sa fie si ei mai atenti la acest fenomen, sa se plieze la noile tendinte, sa absoarba si pe acesta cale fonduri europene pe seama livrarilor la export deseuri prelucrate in peleti si brichete. Romania are deja un pachet de legi pentru promovarea combustibililor. In aceasta categorie se incadreaza Hotararea de Guvern nr. 935/2011 sau OUG nr. 88/2011 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile.
Dr.ing. Ion Cilea, presedintele Consiliului Judetean Valcea
