Rusia este suspectata ca ar fi lansat un “vanator de sateliti” dupa ce a plasat in secret pe orbita in luna mai un obiect misterios cu o traiectorie ciudata. Acesta este acum atent urmarit de agentiile spatiale, existand temeri ca ar putea fi o arma noua, care sa relanseze cursa inarmarilor in spatiul cosmic.
Corpul spatial, botezat Object 2014 – 28 E, a acaparat interesul observatorilor oficiali si amatori de sateliti, deoarece are o traiectorie stranie iar scopul sau nu a fost identificat, scrie Financial Times. Satelitul, care marti dimineata se afla deasupra Oceanului Pacific, undeva intre Asia, Australia si Pacificul de Sud, poate fi urmarit online, pe un site creat de vanatorii de sateliti amatori.
Unii presupun ca obiectul ar putea aduna deseuri si resturi de la navele si satelitii scosi din uz si care plutesc in spatiu. Altii cred ca ar putea servi la alimentarea sau repararea altor sateliti rusesti. Exista insa si opinia ca acesta ar avea misiunea sa distruga satelitii altor state, in caz de razboi.
„Indiferent ce ar fi, pare un experiment”, a declarat Patricia Lewis, director stiintific la think-tank-ul Chatham House si expert in probleme de securitate spatiala. „Poate avea o sumedenie de functiuni, unele civile, altele militare. Una ar putea fi un brat de apucat”, a explicat Lewis. „Ar putea servi si la lansarea de alice kinetice catre un satelit inamic. Sau ar putea fi un satelit care ataca cinerbetic sau bruiaza alti sateliti”, a spus expertul de la Chatham House.
Satelitul rusesc a fost lansat in luna mai, cu ajutorul unei rachete care mai avea trei incarcaturi. Insa, spre deosebire de acestea, lansarea satelitului misterios a fost ascunsa opiniei publice. Initial, s-a crezut ca obiectul este o ramasita cosmica, dar, dupa o serie de manevre ciudate, Statele Unite l-au clasat ca satelit.
Armele anti-satelit au inceput sa fie dezvoltate inca din anii ’50, in plin Razboi Rece. Rusia a dezvoltat un asa-zis Istrebitel Sputnik (satelit de razboi) la inceputul anilor ’60, care era proiectat sa zboare aproape de un satelit inamic si sa detoneze o incarcatura exploziva pentru a-l distruge.
Oficial, Rusia a anulat programul, desi alte tari, printre care SUA sau China au continuat dezvoltarea strategiilor anti-satelit. Aceste arme, care variaza de la “vanatori de sateliti” lansati pe orbita, avioane speciale capabile sa sa ajunga in straturile superioare ale atmosferei si pana la rachete balistice, au fost testate de-a lungul anilor sub pretextul distrugerii obiectelor spatiale care prezentau pericolul de a se prabusi pe Pamant.
Rusia a dezvoltat inca din anii ’80, pe langa acesti “sateliti ucigasi” orbitali si un sistem alternativ. Acest program, denimit Krona, vizeaza distrugerea satelitilor inamici si include statii radar terestre plus avioanele specializate care pot zbura la inaltimi foarte mari de unde pot lansa rachete speciale. Acest program a fost abandonat dupa prabusirea Uniunii Sovietice si relansat acum cativa ani. Mai precis in 2008, dupa razboiul din Georgia in cadrul caruia trupele georgiene, ajutate de instructori vestici, au folosit atat sisteme de navigatie prin GPS cat si comunicarea prin sistemele satelitare americane si israeliene. Atunci Moscova a decis relansarea proiectului Krona. Scopul final al proiectului este obtinerea unei capacitati de distrugere rapida a tuturor satelitilor care se afla pe orbita geostationara sau nestationara si care pot fi folositi pentru coordonarea actiunilor militare (comunicare, navigatie etc.) in teatrele de operatiuni care prezinta interes pentru Federatia Rusa.
In prezent civilizatia postmoderna occidentala, dar nu numai, este aproape totalmente dependenta de reteaua de sateliti civili sau militari. Un atac reusit asupra retelei cosmice ale unei mari puteri ar putea conta in ziua de astazi mult mai mult decat un atac conventional, deoarece ar fi afectata serios comunicarea (radio, televiziune, telefonie, internet), pe langa faptul ca majoritatea armelor inteligente moderne folosesc satelitii pentru ghidare.
