Chiar daca exercitiile fizice sunt recomandate in mod universal ca mijloace de prevenire a bolilor si mentinere a sanatatii, in mod surprinzator exista extrem de putine studii care vin in sprijinul acestei premise.
Majoritatea recomandarilor de a face exercitii fizice vii din studii epidemologice, care pot face asocieri, de exemplu, intre activitatea fizica si imbunatatirea sanatatii, dar nu dovedesc ca activitatea insasi este responsabila pentru aceasta schimbare. La urma urmelor, indivizii activi pot fuma mai putin si manca mai sanatos decat indivizii mai putin activi si este posibil ca acesti factori sa fie responsabili de relatia aparenta dintre activitatea fizica si o sanatate mai buna.
Pentru a masura cu precizie beneficiile exercitiilor fizice, avem nevoie de studii de interventie adecvate. Cel mai evident model in acest caz ar fi alegerea unui grup de indivizi si recomandarea ca acestia sa creasca frecventa exercitiilor fizice si apoi compararea sanatatii acestora pe termen lung cu aceea a unui grup care ramane mai sedentar. Ca si in cazul nutritiei, asemenea studii sunt rare in comparatie cu cele epidemologice, dar apar destul de des si in general ofera o oportunitate valoroasa de a obtine o imagine mai corecta asupra a ceea ce exercitiile fizice pot – si nu pot – face pentru noi.
Un asemenea studiu a fost publicat recent. Initial acesta a cautat sa evalueze efectele plimbatului pe jos asupra unui grup de indivizi cu diabet de tip 2 [1]. Studiul a implicat la inceput 102 persoane cu varsta cuprinsa intre 35 si 75 de ani care se plimbau timp de 20-30 de minute zilnic. Progresul acestora a fost monitorizat timp de aproape 18 luni, interval in care au fost evaluate, prin interviuri telefonice, capacitatea voluntarilor de aderare la program si sanatatea cardiovasculara a acestora in ceea ce priveste incidenta infarctului si a atacului cerebral.
Pe parcursul studiului, 38 de persoane au renuntat si au incetat programul de exercitii fizice. Sanatatea cardiovasculara a acestor indivizi a fost ulterior comparata cu cea a persoanelor care au respectat programul.
Incidenta bolilor cardiovasculare a fost de aproximativ 1,5% la indivizii care au finalizat programul. Acest procent este intr-adevar unul foarte favorabil in comparatie cu cel al persoanelor care au renuntat la program, si anume o incidenta a bolilor cardiovasculare de peste 18%. Rezultatul a fost unul important din punct de vedere statistic si a ramas solid chiar si dupa ce cercetatorii au luat in calcul si alti factori care ar fi putut influenta rezultatul, inclusiv varsta.
Studiul a fost unul de mici dimensiuni si departe de a fi proiectat perfect. De exemplu, a-i intreba pe oameni prin telefon despre programul lor fizic si experienta bolii s-ar putea sa nu ofere cea mai corecta imagine asupra acestor factori. Totusi, chiar si in conditille acestor limitari, cred ca studiul in cauza ne permite sa fim optimisti cu privire la beneficiile reale ale exercitiilor fizice regulate asupra bolnavilor cu diabet de tip 2. Ceea ce mi s-a parut o surpriza placuta a acestor rezultate este perioada relativ scurta de timp pana cand beneficiile exercitiilor fizice au inceput sa se vada.
Ar fi frumos sa vedem in viitor mai multe studii privind interventia exercitiilor. Ideal, acestea ar trebui sa includa indivizi sanatosi si sa fie concentrate pe forme realiste si realizabile de exercitii, precum plimbatul. Rezultatele pozitive din acest tip de studii ar putea inspira persoanele sedentare sa fie mai active.
Sursa: Epoch Times
