Gratie unui nou dispozitiv acustic, biologii australieni au putut localiza cetaceele, dintre care multe au fost decimate, la sute de kilometri distanta, relateaza Le Figaro.
Cercetatorii australieni care au participat la programul de studiu international asupra balenelor albastre au prezentat, la Sidney, ultimele sonde acustice capabile sa localizeze cetaceele chiar si de la sute de kilometri distanta.
O expeditie al carei scop a fost testarea noului echipament a fost condusa, din ianuarie pana in martie, de catre o echipa de oceanografi si zoologi australieni care au mers pe urmele balenei albastre pana in apele inghetate din Antarctica.
Echipa a fost condusa de catre Mike Double, biolog la Centrul australian pentru studiul mamiferelor marine, si a scufundat o retea de sonde acustice, cu scopul de a capta, in timp real, „cantecul” balenelor.
„Balenele albastre sunt cele mai mari animale de pe planeta. Pot atinge 31 de metri lungime, dar sunt foarte greu de localizat si nu stim prea multe despre ele”, a explicat Mike Double, in prezenta Ministrului Mediului din Australia, Tony Burke.
„Sistemul acustic de urmarire este foarte eficace in captarea sunetelor emise de acestea de la sute de kilometri distanta, optimizand sansele noastre de a le stabili pozitia”, a mai adaugat el.
Cercetatorii au strans peste 500 de ore de inregistrari audio. Odata localizate, balenele au fost fotografiate.
Eforturile cercetatorilor australieni vor servi lansarii, in ianuarie 2013, a parteneriatului de cercetare neletal asupra balenelor care a reunit cercetatori argentieni, brazilieni, francezi, germani, norvegieni, americani si sud-africani.
Obiectivul lor este acela de a asigura conservarea uriaselor cetacee, decimate de pescuit la inceputul secolului XX.
„Trebuie sa aratam ca putem studia balenele si fara sa le ucidem”, explica Jean-Benoit Charrassin, biolog la Muzeul de Istorie Naturala din Paris si coordonator al proiectului in Franta si in Europa.
Cercetatorii estimeaza ca, in urma uciderii masive a balenelor albastre, oceanul mai adaposteste intre 5.000 si 8.000 de exemplare. Prin urmare, studiul acestora este ingreunat de faptul ca sunt raspandite in imensitatea oceanului si reprezinta o adevarata provocare pentru oamenii de stiinta.
„Fara aceste noutati tehnice care ne permit sa le urmarim de la distanta, studiul ar dura cateva decenii”, subliniaza Charrassin.
