Intre truditorii pamantului din toata Uniunea Europeana, fermierul roman inca nu constientizeaza pe deplin ca, sub aspect ecologic, realizeaza cele mai curate productii agricole. Asa cum monseur Jourdain („Burghezul gentilom”, de Moliere) habar nu avea ca face proza de-o viata, tot astfel taranul de la cornele plugului romanesc a ramas tributar, fara sa-si dea seama, rodului adunat in spic fara sa fie stimulat in chimicale, folosind ca ingrasamant doar gunoiul de grajd.
Bineinteles, in actualele imperative, particularitatile agriculturii romanesti n-ar mai trebui sa ramana imuabile, ci sa se adapteze la normele Politicii Agricole Comune. Este de asteptat ca, pana la sfarsitul anului viitor, Romania sa reuseasca accesarea celor peste 8 milioane euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala, bani care sa determine restructurarea agriculturii noastre, a spatiului rural si sa imbunatateasca calitatea vietii.
Sistemul nostru de productie continua, insa, cu incapatanare, sa se bazeze pe ferme de mici dimensiuni care exploateaza suprafete medii de maximum 2,7 ha fata de 34,7 ha cat este, de exemplu, o tarla in Franta. Aceasta caracteristica apartine in mod traditional micilor gospodarii detinute mai ales de persoane varstnice care nu au nici posibilitatea, nici vigoarea de a lucra pentru piata si care se multumesc in general cu recolte care sa le ajunga doar lor, ramanand astfel la stadiul de subzistenta.
Alinierea la normele europene a sistemului romanesc de productie agricola nu se blocheaza doar la faramitarea pamantului. Ea se loveste si de unele asperitati care privesc cresterea prin alte mijloace decat cele naturale a recoltelor pe unitatea de suprafata. Acelasi lucru se intampla si in cazul prelungirii pe cai artificiale a perioadei de „stare proaspata” ori de conservare a produselor. Romanii au mostenit alte rosturi traditionale si ei nu renunta la metodele „clasice” de uscare, afumare si murare pentru cresterea duratei produselor pe piata. Romanii refuza aditivii, stabilizatorii si celelalte mijloace sofisticate, cu influente de-acum recunoscute si argumentate stiintific asupra calitatii produselor si, implicit, asupra sanatatii consumatorilor. Printre astfel de produse gasim, de exemplu, prin hypermarket-uri jambonul, identic ca aspect cu cel preparat de taranul roman dupa ziua Ignatului, dar total diferit ca preparare si gust. Pe langa pulpa de porc, sare si condimente, fabricantul foloseste o serie de emulgatori, adica acei „E-uri” al caror aport nu numai ca modifica produsul, dar ii adauga si semnificative cantitati de substante chimice care atenteaza la sanatatea consumatorului. Cercetatorii confirma tot mai vehement ca astfel de produse sunt deosebit de periculoase nu atat pentru omul sanatos, cat mai ales pentru suferinzii de boli cronice.
Am amintit jambonul, dar situatia nu este lipsita de riscuri asemanatoare nici in cazul fructelor si legumelor. Datele oficiale confirma ca peste trei sferturi din produsele vegetale importate ajung la consumator dupa ce, in prealabil, au fost supuse unor procese de iradiere prin ionizare. Unii specialisti considera ca procedeul nu ar fi periculos deoarece fructele si legumele isi pastreaza mai multa vreme prospetimea si, in plus, sunt distruse microorganismele. Nutritionistii, in schimb, sustin ca ionizarea omoara legumele si fructele.
Aceleasi probleme apar si in cazul altor produse agricole. Or, daca vrem, intr-adevar, produse ecologice, este necesar ca ouale, laptele si carnea organica sa provina de la pasari si animale care nu au fost tratate cu antibiotice sau hormoni de crestere si care nu au fost hranite cu furaje in amestec cu energizante. Sigur, pentru obtinerea unui produs ecologic, cheltuielile sunt mai mari, dar si preturile pe piata urmeaza traseul costurilor. Important pentru Romania este sa evite pe cat posibil atentatele la echilibrul agro-eco-sistemic mondial, in favoarea unor produse sigure pentru sanatate. Pana la urma viitorul va apartine produselor ecologice, chiar daca agricultura superintensiva se va dedica mult mai mult, in plan global, crizei alimentare care deja a devenit un fenomen planetar.
