Cardurile de „pasari in frac” sunt pe cale de disparitie, iar cercetatorii nu reusesc sa afle de unde vin epidemiile care le rapun inca de cand ies puii din gaoace.
Pinguinii din Insula Stewart, Noua Zeelanda, mor unul dupa altul, unii chiar imediat ce ies din ou. In ultimii sase ani, peste 70% din puii de pinguin care traiau in aceasta parte a globului au cazut prada unor boli misterioase.
Cei care au iesit din gaoace chiar in acest an se dovedesc a fi mult mai plapanzi si sunt usor afectati de virusuri necu- noscute. La cateva saptamani dupa ce vad lumina zilei, refuza hrana si mor.
Sunt impunatori in fracul lor negru si isi poarta plastroanele ca niste batrani respectabili, plini de importanta care li se acorda. Sau isi aroga, uneori, aerul unor copii supradotati, care urca pe scena si isi primesc cu cea mai mare seriozitate din lume premiul, in aplauzele frenetice ale publicului.
Regatul lor este de gheata si, la fel ca toate vietuitoarele de la pol, isi doresc sa ramana mereu la fel. Dar nu numai incalzirea globala ameninta soarta acestor pasari cu mers caraghios si greoi, ci si bolile, pentru care oamenii de stiinta nu au gasit inca leacuri.
Cercetatorii nu au reusit sa identifice cauzele care provoaca moartea prematura a puilor de pinguin si nu isi dau seama daca lipsa hranei ii ucide ori daca pofta lor de mancare este afectata de vreo maladie. Una dintre supozitii ar fi aceea ca pasarile sunt afectate de virusul malariei.
Aceasta este o boala infectioasa raspandita in regiunile tropicale si subtropicale, provocata de parazitii raspanditi de femela tantarului anofel. Parazitii se inmultesc in globulele rosii si determina simptome precum febra si anemia, iar in cazuri severe, provoaca moartea. Din pacate, impotriva malariei nu exista un vaccin eficient.
Malaria secera pinguinii
In probele de sange prelevate de la unii dintre pinguinii bolnavi, au fost iden-tificati paraziti asemanatori celor care provoaca malaria. Acesti paraziti pricinuiesc, spun specialistii, pe langa boala in sine, si leziuni in cavitatea bucala a puilor care, din acest motiv, nu mai pot inghiti hrana. Epidemia se extinde si nu poate fi tinuta sub control, pentru ca, neexistand inca un vaccin eficient, aceste pasari nu pot fi imunizate.
Paradoxul situatiei consta in faptul ca malaria este raspandita de insecte ce traiesc in special in zonele tropicale si, care, teoretic, nu ar avea cum sa ajunga pana in acest tinut inghetat. Parerile sunt impartite si contradictorii, iar membrii institutului biologic din Insula Stewart au avansat ipoteza ca hrana pinguinilor sau locurile in care traiesc aceste colonii de pasari ar putea fi infestate, dar nu au aflat inca de cine sau cum.
Initial, confundati cu pestii
In regiunea Antarcticii, traiesc sapte din totalul de saptesprezece specii de pinguini. Cand primii exploratori au vazut aceste animale caraghioase, au crezut ca au descoperit o specie de pesti. Dar si-au dat seama, in curand, ca se afla in fata unor pasari cu pene care nu zboara, dar isi clocesc ouale ca orice pasare. Pinguinii sunt indragostiti de gheturile Antarcticii. Nimic nu le place mai mult decat sa traiasca la cele mai scazute temperaturi.
Aceste pasari nu simt gerul, cumplit uneori, din tinuturile nordice datorita stratului de grasime pe care il au sub piele, grasime pentru care sunt inca vanati. Sunt inotatori excelenti, iar aripile lor s-au adaptat si arata ca niste lopatele, cu care despica apa precum niste inotatori olimpici.
Dusmanii pinguinilor sunt leoparzii si leii de mare, balenele ucigase si pasarile de prada, cele din urma hranindu-se cu ouale acestor pasari si, de cele mai multe ori, chiar cu puii lor. Apele Antarcticii, desi reci, sunt bogate in nutrienti si ofera hrana din belsug tuturor vietuitoarelor.
Se hranesc cu pesti si calmari
Pinguinii din Antarctica isi petrec mare parte din viata inotand in Oceanul Inghetat de Sud, vanand pesti si calmari. Ei parasesc marea doar in perioada imperecherii. Atunci, se intorc pe uscat sau pe gheata si se indreapta spre locurile de imperechere, numite colonii. An dupa an, pinguinii se intorc in colonia unde s-au nascut. Deseori, se intorc si la acelasi partener.
Acum, ei sunt expusi pericolului incalzirii globale. Un raport intitulat „Pinguinii din Antarctica si schimbarile climatice” arata ca cele patru populatii de pinguini care se inmultesc pe continentul antarctic se afla sub presiune crescanda. Pentru unele specii, incalzirea globala afecteaza pamantul pe care isi cresc puii.
Pentru altii, hrana a devenit un lux din cauza incalzirii si a pescuitului in exces. Antarctica se incalzeste de cinci ori mai repede decat alte zone.
Oceanul Sudic s-a incalzit deja pana la o adancime de 3.000 de metri. Suprafata ghetarilor din vestul continentului a scazut cu 40% fata de acum 26 de ani, ceea ce a dus la reducerea cantitatii de kril, sursa principala de hrana a pinguinilor.
In unele colonii, pinguinul imperial, cel mai mare pinguin din lume, s-a injumatatit ca numar in ultimul secol. „Hrana in Antarctica si supravietuirea pinguinilor si a altor specii depind de viitorul ghetii”, a declarat unul dintre cercetatorii care au intocmit raportul.
Pinguinul Adelie, campion la harnicie
Cel mai mare dintre pinguini este pinguinul imperial, un nume pe masura lui: are o inaltime de 1,20 metri si o greutate intre 20 si 45 kilograme. Penajul isi pastreaza aceleasi culori – alb pe burta si negru pe spate, in primii ani ai vietii.
Cand devine adult, penele din jurul gatului pinguinului imperial devin galbene, apoi portocaliu-inchis, odata cu inaintarea in varsta. Putin mai mic in inaltime (avand aproape un metru), pinguinul regal se diferentiaza de cel imperial prin ciocul mai lung si culoarea portocalie a penelor nu numai de pe gat, dar si de pe piept. Hrana sa este formata din crustacee, pesti mici si plancton. Pinguinul Adelie este tot un singuratic locuitor al insulelor Antarcticii, numele sau venind de la cel al sotiei unui mare explorator francez, care a descoperit si studiat prima data aceste pasari, in 1840.
Dintre toate rasele, pinguinii Adelie sunt cei mai harnici. Odata cu venirea primaverii, chiar daca gheata de la mal inca nu este topita, sunt primii care apar pe tarmuri pentru a-si face cuiburile. Strang cu atentie toate pietricelele pe care le gasesc – culese cu ciocul – si le asaza una peste alta, facand niste ziduri circulare ce pot atinge si o jumatate de metru inaltime! Lucru care ii va face pe pinguinii sositi mai tarziu sa le fure din pietre, in timp ce „proprietarul” este ocupat sa alunge alti hoti.
Coloniile sunt foarte zgomotoase
Pinguinii imperiali, inainte de imperechere, organizeaza adevarate nunti. Cele mai multe pasari se imperecheaza vara, dar pinguinii imperiali se imperecheaza iarna, pe gheata rece si in bataia vanturilor din jurul Antarcticii.
Fiecare femela depune un ou, i-l da apoi masculului, dupa care se intoarce in mare ca sa se hraneasca. Timp de noua saptamani, masculul pastreaza oul cald acope-rindu-l cu picioarele lui. El nu mananca deloc in acest timp, asa ca slabeste mult.
Pinguinii motati au alte obiceiuri. Ei sunt, de pilda, foarte violenti. Aceste pene sunt deosebit de stralucitoare cand pinguinii isi fac curte. Exista doua specii de pinguini motati care traiesc in Antarctica: macaroni si pinguinul pitic.
Pinguinii pitici sar de pe o stanca pe alta, in timp ce urca si coboara de pe malurile abrupte, deasupra marii, locurile preferate de ei pentru cuibarit. Ei au foarte putine materiale la dispozitie pentru a-si construi cuiburile, deoarece in Antarctica cresc putine plante.
Ei depun oul direct pe pamant sau pe gheata. Alti pinguini din Antarctica isi fac cuibul zgariind in pamant o adancitura, pe care o umplu cu pietricele. Daca pinguinii arata stangaci cand merg pe jos, in apa sunt foarte gratiosi. Ei pot ramane scufundati timp de 18 minute.
Coloniile pin-gu–inilor sunt locuri murdare si zgomotoase. Sute de pinguini care tipa se aduna aici in timpul imperecherii.
Pinguinii sunt prietenosi cu oamenii
Pinguinii sunt foarte sociabili. Exista cazuri in care – din cauza frigului puternic – s-au gasit cuiburi in apropierea zonelor populate de oameni, chiar la cateva sute de metri de casele acestora.
Acest fapt se intampla si din alt motiv: pinguinii, mai ales cei din specia Adelie, sunt pretentiosi in ceea ce priveste locul in care isi fac cuibul, preferand mai degraba zonele cu mai multe pietre si bolovani decat stancile sau gheata.
Sursa: Adevarul
