Stiam ca incalzirea globala va aduce episoade de vreme extrema. Problema este ca acestea sunt mai severe decat s-a crezut. De pilda, in 2010, Rusia s-a copt atunci cand temperatura a ajuns la 40 de grade Celsius in mai multe orase. Iar acesta este doar un exemplu.
In 2011, „viscolul din Ziua Cartitei” a adus cantitati impresionante de gheata in estul Statelor Unite si Canadei. Si acest an, de asemenea, a avut parte de o vreme iesita din comun, de la potopurile din timpul verii in Marea Britanie la o furtuna care a privat de curent electric mai multe milioane de oameni din Statele Unite in timpul unui val de caldura record – si desigur, distrugerile produse de uraganul Sandy.
Astfel de evenimente urmeaza un model. Intr-o lume in continua incalzire, schimbarea tiparelor de precipitatii si gradul crescut de evaporare vor conduce la mai multe secete. O atmosfera mai calduroasa contine mai multa apa, facand ca ploile sa fie mai intense.
Este dificil, dar nu imposibil, sa descrii modul in care evenimentele individuale sunt influentate de schimbarile climatice. Este mai simplu sa-ti dai seama daca numarul total de evenimente este in crestere. Chiar si in perioada ultimului raport IPCC din 2007, tendintele unor calduri extreme, secete si ploi intense erau deja, in mod clar, in crestere.
Nu numai ca aceste tendinte continua, dar vremea devine chiar si mai extrema decat era prevazut. De exemplu, un studiu realizat in acest an despre datele privind salinitatea oceanelor, culese intre anii 1950 si 2000 de Australian Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation(CSIRO) a descoperit faptul ca circuitul apei la nivel global – rata la care apa se evapora si apoi se intoarce sub forma de ploaie – a crescut intr-un ritm dublu fata de cel preconizat de modelele care isi propun sa simuleze climatul global. Un studiu realizat de cercetatori din Taiwan si China a aratat faptul ca cresterile in intensitate ale ploilor din ultimele trei decenii au fost cu un ordin de marime peste ceea ce preconizau modelele climatice. In ce priveste valurile de caldura extraordinare cum au fost cele din Europa din 2003 si 2010, evenimente atat de indepartate de normal erau preconizate sa aiba loc la sfarsitul secolului.
Specialistul in domeniul climatului Jennifer Francis de la Universitatea Rutgers crede ca incalzirea din Arctica ar putea face parte din explicatie. In timp ce diferentele de temperatura dintre polul nord si tropice scad, curentii de apa polara, care sunt responsabili cu dinamica sistemelor climatice, incetinesc din ce in ce mai mult. Aceasta inseamna ca tiparele climatice au mult mai multe sanse sa fie „blocate”. „Ca urmare a pierderii colosale de gheata din aceasta vara, ma astept ca curentii de apa sa produca un festin de evenimente cu vreme extrema in toata emisfera nordica”, spune Francis. Un astfel de tipar de blocare a produs intoarcerea abrupta a furtunii Sandy pe Coasta Estica a Statelor Unite, probabil avand la baza pierderile de gheata din zona arctica.
Studiile privind climatul din trecut au sugerat ca vremea din viitor ar putea deveni inca si mai salbatica. In perioada cuprinsa intre 5 milioane si 3 milioane de ani in urma, de exemplu, lumea era cu 2 pana la 4 grade Celsius mai calduroasa decat este astazi. Potrivit unui studiu realizat de Kerry Emanuel de la Massachusetts Institute of Technology si de colegii acestuia si publicat in 2010, numarul in crestere al uraganelor a modificat distributia caldurii din oceane si intr-un final a rasturnat climatul Pamantului, aducandu-l intr-o stare diferita, cu tropice mai calduroase si mult mai multe uragane care aveau loc pe o zona mult mai larga ca astazi.” Eu cred ca este plauzibil ca feedbackul uraganelor sa poata influenta modul in care climatul se va schimba in urmatoarele sute de ani”, spune Emanuel. „Tot ce imi doresc e ca noi sa fi putut intelege mai bine problema.”
Textul de mai sus reprezinta traducerea articolului Climate downgrade: Extreme weather, publicat de New Scientist.
