Evolutia climei in zona arctica influenteaza intreaga planeta. Starea vremii, precipitatiile, seceta, furtunile, chiar recoltele pot fi masurate la un barometru mai putin obisnuit si prea putin exploatat pana acum: zona arctica. Problema este ca, in contextul incalzirii globale, lucrurile nu arata prea bine in nord.
O expeditie stiintifica americana se afla in aceasta perioada in zona Polului Nord. Cercetatorii sunt cu alte vase decat expeditia care incearca sa obtina „paternitate” americana pentru acest teritoriu. Savantii sunt preocupati de evolutia acestei zone in contextul incalzirii globale, iar datele adunate de ei arata ca situatia s-a deteriorat progresiv in ultimii ani.
PULSUL PLANETEI. Problema este cu atat mai grava cu cat numeroase teorii arata ca zona arctica se comporta ca un adevarat barometru al planetei. Astfel, daca temperatura apelor arctice creste, vremea poate deveni capricioasa peste tot in lume. Uraganele, perioadele de seceta si inundatiile au si ele legatura cu evolutia zonelor nordice. Desi multa vreme s-a crezut ca apele Oceanului Arctic sunt izolate de restul marilor si oceanelor, cercetatorii contemporani au descoperit ca exista conexiuni atat cu Pacificul, cat si cu Atlanticul, si pana si schimbarile minore si aparent fara importanta din zonele arctice pot produce dezechilibre importante in restul lumii.
SALVATI MICROORGANISMELE. Despre topirea ghetarilor, cauzata de incalzirea globala, se stia ca afecteaza unele specii de animale, intre care foca, morsa, vulpea polara, ursul polar, care isi construiau habitatele pe calote. Un alt efect era cresterea nivelului oceanului planetar, fapt care conduce la eroziune din ce in ce mai pronuntata a tarmurilor, de-a lungul coastelor continentale. Expeditia americana incearca sa demonstreze ca topirea ghetarilor produce consecinte care pana acum nu au fost nici macar banuite. Astfel, apa dulce eliberata de imensele calote glaciare produce dezechilibre majore in habitatele polare, unde apa oceanului este sarata. Mii de specii, multe dintre ele unicelulare, au de suferit de pe urma „contopirii” apelor dulci cu cele sarate. Cercetarile au aratat ca in ultimii ani, efectivele acestor specii s-au imputinat in mod dramatic si unele sunt pe cale de disparitie. Desi chestiunea poate parea pentru multi lipsita de relevanta, impactul disparitiei acestor fiinte este urias. Respectivele organisme reprezinta hrana a zeci de specii de pesti, mancati la randul lor de pasari ihtiofage marine, dar si de oameni. „Chiar si cele mai mici si neinsemnate microorganisme reprezinta un fel de mancare la marea masa a lumii. In plus, foarte multe dintre ele absorb dioxid de carbon din atmosfera, deci contribuie la reducerea gazelor cu efect de sera. Desi pentru multi e greu de imaginat acest lucru, daca aceste creaturi vor disparea, vom avea probleme mari, la care nici macar nu ne gandeam”, este de parere geneticianul John Nelson, membru al expeditiei.
BACTERII STRAVECHI. Un alt pericol major cu care ne-am putea confrunta de pe urma topirii ghetarilor este eliberarea unor bacterii si virusuri stravechi, „inchise” timp de milioane de ani in gheata. Chiar saptamana trecuta o astfel de bacterie a fost detectata, cercetatorii studiind-o acum in laboratoare din Houston, statul Texas. Unii savanti sunt de parere ca omenirea nu are de ce sa se teama in fata acestor bacterii, considerand ca sistemele imunitare ale fiintelor vii sunt mult mai puternice acum si vor putea face fata fara probleme unei eventuale „contaminari”. Alti experti sunt insa sceptici in fata acestei sigurante si indeamna la precautie in studierea acestor microorganisme.
Sursa: Jurnalul National
Experiment global
Cercetatorul Eddy Carmack, care studiaza circulatia apelor planetei de mai bine de patru decenii, a propus un experiment foarte simplu pentru a demonstra interconectivitatea dintre oceanele si marile lumii: in
anii „60 a cerut mai multor comunitati de pe coastele oceanelor sa arunce in valuri sticle care sa contina date despre locul in care au fost lansate. Din cele aproximativ 4.000 de sticle lansate au fost gasite circa 150. Recipienti lansati in Norvegia au fost gasiti in Alaska, sticle aruncate in Franta sau Brazilia au fost gasite in zona Polului Nord.
