Credite pentru proiecte de eficiență energetică
Credite pentru proiecte de eficiență energetică
Securitatea energetica a Europei – ce rol poate avea Romania?
Securitatea energetica a Europei – ce rol poate avea Romania?

Rusia a redus saptamina trecuta, brusc si fara preaviz, cantitatea de gaze livrate citorva tari din Estul Europei, intre care Polonia si Romania. Este un preambul al vremurilor care vin. In Romania, ministrul pentru Energie, Razvan Nicolescu, a lansat o dezbatere publica privind strategia energetica a tarii pina in 2035. In UE se discuta intens despre solutii comune. Ne-am propus sa contribuim la discutia interna din Romania altfel decit se intimpla de obicei: plecind de la obiectivele energetice ale UE si integrind dezbaterea romaneasca in cea europeana. Am organizat impreuna cu Adevarul Holding consultari si dezbateri unde am invitat oficiali, experti si companii energetice. Punctele de vedere exprimate si o punere in context se regasesc intr-un document cu propuneri pe care l-am elaborat impreuna cu colega mea de la CRPE, Roxana Albisteanu, raport care se gaseste la www.crpe.ro. In continuare, o selectie editata din acest document.

Criza din Est si agresivitatea recenta a Rusiei au facut ca securitatea energetica sa devina o tema esentiala pentru Uniunea Europeana. Preconizam ca subiectul va domina agenda Uniunii in perioada urmatoare, odata ce noua Comisie va fi numita. Este un moment important pentru ca Romania sa arate ca poate fi parte din solutie, dat fiind ca: a) Romania se afla in zona sensibila a vecinatatii cu Rusia; b) Dintre statele din zona, Romania este de departe cel mai putin dependenta de Rusia; c) Are surse potentiale proprii de a anula dependenta si de a deveni furnizor de energie pentru alte state; d) Romania a demarat deja un proiect national de asistenta energetica pentru un stat supus presiunii Rusiei (Republica Moldova).

Consiliul European din martie 2014 a solicitat Comisiei un plan pentru a reduce dependenta energetica a UE. Comisia a raspuns lansind in 28 mai 2014 o comunicare privitoare la Securitatea Energetica. Consiliul European din 27 iunie a analizat documentul, dar a aminat deciziile pentru toamna, avind in vedere calendarul votarii noii Comisii Europene si alegerii unui nou Presedinte al Consiliului.
In acest context, e oportun sa ne intrebam ce putem pune pe masa atunci cind se cauta solutii. Romania consuma mai multa energie electrica decit produce si are un deficit minor in sectorul de gaze (20% din consum). Exista trei surse in zona de gaze care pot acoperi nevoile Romaniei si pot transforma tara noastra in platforma de export pentru vecini. Aceste citeva proiecte au perspective de a intra pe piata in jurul anilor 2019-2020, ceea ce numim „coincidenta perspectivelor“: 1. Intrarea pe piata a exploatarilor Petrom din Marea Neagra; 2. Intrarea pe piata a resurselor din gaze de sist; 3. Finalizarea interconectorului cu Bulgaria, asigurind astfel legatura spre Grecia in perspectiva finalizarii conductelor care vor aduce gaze naturale din Azerbaidjan in Europa, ocolind Rusia.

Prin constructia gazoductului Iasi – Ungheni, Romania a facut primii pasi in scaderea dependentei energetice a Moldovei de Rusia. Acesti pasi trebuie urmati de constructia unor statii de comprimare si de o noua conducta Ungheni – Chisinau. Proiectul Iasi – Ungheni este finalizat. Guvernul de la Chisinau a decis recent infiintarea unei noi companii de stat care sa distribuie gazul care ar urma sa vina pe conducta – Vest MoldoTransgaz. Pentru faza a doua a proiectului sint prevazute doua statii de comprimare pe teritoriul Romaniei, care ar urma sa fie finantate din fondurile structurale primite de la UE (prin Programul de Infrastructura). Pentru conducta Ungheni – Chisinau, guvernul moldovean este in discutii avansate cu Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare in vederea acordarii unui imprumut. Finalizarea acestor proiecte va lega Moldova de piata romaneasca a energiei, urmind sa fie alimentata din sursele 1, 2 si/sau 3 mentionate mai sus.

Romania actioneaza in directiile stabilite de nevoile de securitate ale UE, urmarind un interes national legitim: ajutarea Republicii Moldova. Insa este nevoie de o clarificare conceptuala care sa pozitioneze tara in ce priveste principala dilema energetica europeana: mai multa sau mai putina integrare. Romania este o tara cu resurse proprii importante, de aceea exista o tendinta naturala in rindul decidentilor de a izola piata romaneasca sau de a intirzia pe cit posibil conectarea la piata europeana (a se vedea aminarea conductelor interconectoare catre Bulgaria si Ungaria). De cealalta parte, Romania este constienta ca numai solidaritatea europeana reala poate asigura o reducere a dependentei fata de Rusia. Ca si celelalte state europene, ne aflam intr-un tip de „dilema a prizonierului“, in care nu stim cit sa ne bazam pe propriile resurse si cit pe resursele comune. Am vrea mai multa integrare, dar ne e frica de faptul ca alte state europene vor „trisa“ si vor prefera intelegeri preferentiale cu Rusia (a se vedea cazul South Stream). In aceste conditii, e nevoie de o dezbatere interna serioasa care sa conduca la o decizie politica majora privind pozitionarea Romaniei.

Al treilea pachet energetic, care vizeaza crearea si liberalizarea pietei europene de energie, va trebui cu siguranta implementat, insa intrebarea „Cit de multa integrare vrea Romania in domeniul energetic?“ ramine valabila. Potentialul energetic al Romaniei, mai ales in contextul recentelor descoperiri din Marea Neagra, ar putea constitui un punct de atractie inselator pentru decidenti, care ar putea fi tentati sa se bazeze tot mai mult pe resursele proprii in materie de energie. Insa ar fi un pariu perdant: securitatea energetica reala nu se poate crea prin izolare. O interconectare cit mai aprofundata, atit fizica, cit si a pietei, poate creste sansele Romaniei de a-si asigura securitatea energetica pe termen lung si chiar de a deveni un furnizor regional de energie. Conceptul de smart dependence (dependenta inteligenta) trebuie sa prevaleze in cadrul viitoarei strategii nationale, in locul aceluia vetust de „independenta energetica“.

Propunem citeva idei directoare care ar trebui sa ghideze pozitionarea oficialilor romani in dezbaterea europeana:

a) Securitatea energetica este acum principala miza a politicilor energetice europene. Din pacate, Europa nu-si mai permite sa se sacrifice de una singura pe tema schimbarilor climatice, avind ca rezultat doar migrarea locurilor de munca catre continente mai egoiste. Sint unele state membre care incearca sa lege tema securitatii energetice cu tema schimbarilor climatice. Problema schimbarilor climatice a deturnat politicile energetice europene si a vulnerabilizat situatia tarilor europene in ceea ce priveste securitatea energetica. Acest lucru trebuie sa inceteze: cu o Rusie agresiva in coasta, Europa trebuie sa se protejeze pe sine, inainte de o iluzorie salvare a Planetei.

b) UE trebuie sa decida si sa mentina o pozitie ferma fata de South Stream. Asumarea sustinerii Ucrainei intra in contradictie cu acceptarea constructiei South Stream. Romania nu va participa la South Stream si va cere o pozitionare ferma a Comisiei Europene pentru ca proiectul rusesc sa respecte pe deplin legislatia europeana privind libera concurenta. Este absurd ca statele europene sa impuna propriilor companii energetice o legislatie concurentiala stricta si, in acelasi timp, Gazprom sa primeasca exceptii de la aceasta legislatie.

c) Romania joaca ferm in clubul tarilor UE care sustin energia nucleara.

d) Crearea pietei unice europene nu se va realiza atit timp cit vom avea o piata unica reglementata de 28 de autoritati de reglementare din 28 de state membre. Este nevoie de un angrenaj institutional comun, care sa sustina piata unica de energie.

In ce priveste dezbaterea interna romaneasca, principala provocare va fi accesul propriu-zis la resurse. Populatia incepe sa nu mai accepte neconditionat riscurile de mediu. Indiferent de tabara politica sau de care parte a dezbaterii te situezi, fapt este ca industria energetica ca atare are o problema. Cea mai mare opozitie se manifesta fata de explorarea gazelor de sist, desi aceasta resursa ar putea acoperi direct domeniul cel mai vulnerabil in ce priveste securitatea energetica (deficitul de gaz natural). Dar nu doar domeniul gazelor de sist, ci si instalarea liniilor electrice de catre compania de stat autorizata naste opozitia anumitor localnici. Este o diferenta vadita intre prevederile legale si starea de spirit a populatiei, ceea ce face ca respectivele contracte/legi sa fie foarte costisitor de implementat.

Exploatarea resurselor din Marea Neagra, unde nu se manifesta opozitie, ramine cel mai probabil proiect de asigurare a deficitului de gaz pentru regiune. Marea Neagra are un potential energetic similar cu cel al Marii Nordului, dar din motive istorice, este mult mai putin exploatat. Acest potential ar trebui sa faca obiectul unei politici la nivel european in privinta securitatii energetice. Marea Neagra este mentionata in Comunicarea Comisiei citata mai sus, deci acest bazin energetic devine de acum de interes european comun. Prin licentele acordate Petrom, dar si altor companii care sint in faza incipienta a explorarii, Romania este statul riveran cel mai avansat in aceasta privinta. Chiar guvernul ucrainean al fostului presedinte Viktor Ianukovici privea Marea Neagra ca o resursa-cheie pentru scaderea dependentei de Rusia, dar abia la finele lui 2013 a acordat primele licente de explorare. Aceasta resursa este pierduta acum pentru Ucraina, prin pierderea Crimeii. Anexarea Crimeii de catre Rusia creeaza o vulnerabilitate potentiala, si pentru exploatarea resurselor romanesti din Marea Neagra, dar expertii participanti la consultare nu au considerat pericolul iminent. (Radu Dudau si Laurentiu Pachiu au scris extensiv pe subiectul impactului anexarii Crimeii asupra resursele energetice submarine). Dupa delimitarea platoului continental si a zonei economice exclusive intre Romania si Ucraina (pentru care s-a recurs la Curtea Internationala de Justitie), ambelor state li s-a permis sa ofere concesiuni pentru explorare. Din pacate, nu s-a facut o intelegere pentru zacamintele care se intind in ambele zone economice (romana si ucraineana, actualmente de facto ruseasca). Nu este foarte probabil ca Rusia sa puna in discutie frontiera marina stabilita de Curte (dar teoretic e posibil), exista insa riscul ca exploatarea in perimetrele de pe granita (de exemplu, perimetrul Neptun) sa fie ingreunata si sicanata (de pilda, prin invocarea unor standarde de mediu care ar trebui convenite intre Romania si Rusia). Romania trebuie sa fie pregatita pentru un scenariu in care Rusia ar putea invita autoritatile romane sa semneze un Acord de Unitizare (explorare in comun a unui rezervor care depaseste zona maritima exclusiva). Insa spre deosebire de Ucraina, care era interesata sa exploateze aceste resurse, Rusia nu are acest interes si ar putea prefera doar sa blocheze lucrarile. Insa un asemenea Acord ar putea insemna un precedent de recunoastere a anexarii Crimeii, ceea ce ar pune Romania in fata unei dileme dificile: sa negocieze un acord cu Rusia recunoscind implicit anexarea peninsulei, sau sa intimpine dificultati in exploatarea resurselor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here