Interventionismul statului functioneaza in avalansa asupra pietelor, noteaza portalul Energy Report.
Majoritatea economistilor se iluzioneaza de obicei cu ideea ca interventionismul este o solutie punctuala, mai rapida, de corectare a esecurilor pietelor sau de internalizare a „eternalitatilor negative” create de aceasta decat cea a auto-corectarii, care necesita timp si un proces indelungat de „trial and error”.
Numai ca, de fiecare data, interventia statului creeaza noi externalitati negative, ce trebuie corectate printr-o alta interventie, care la randul sau creeaza alte externalitati… etc. Asa se ajunge la situatii absurde, precum cea din Spania, in care contribuabilii isi distrug singuri panourile solare, dupa principiul parjolirii recoltelor, pentru a nu impozitati de stat.
Cel mai bun exemplu este cel al „externalitatilor negative” create de utilizarea intensiva a resurselor conventionale de energie. Pentru corectarea acestora, statul ar trebui sa intervina si sa subventioneze utilizarea de resurse alternative, regenerabile si mai putin poluante.
Numai ca doar dupa ce a fost introdusa aceasta subventie, se poate observa de ce piata s-a incapatanat sa nu adopte singura aceasta solutie. Productia de energie regenerabila, precum cea fotovoltaica sau eoliana, este extrem de volatila. Iar sistemele de stocare a a cesteia, care sa regleze aceasta volatilitate, sunt practic inexistente. In plus, in perioadele de productie maxima de energie regenerabila, pretul energiei scade atat de mult, incat producatorii de energie conventionala sunt nevoiti sa inchida capacitatile de productie mai costisitoare.
Capacitati care ar trebui redeschise in perioadele in care productia de energie regenerabila este extrem de redusa. Insa inchiderea si redeschiderea unor capacitati de productie, precum termocentralele de exemplu, care si asa produc cea mai scumpa energie de pe piata (acestea vor fi primele victime ale supra-productiei de energie regenerabila) implica costuri importante si timp, pe care o companie si le-ar putea permite doar la un anumit nivel al preturilor. Preturi care insa sunt controlate mai peste tot in Europa.
Instabilitatea creata de subventiile pentru regenerabile in sistemul national de energie a fost de fapt elementul declansator al masurilor luate mai peste tot in Europa de reducere a subventiilor sau chiar de eliminare a lor. O interventie asupra pietei a condus la externalitati negative (in absenta unei solutii de stocare eficiente), corectate printr-o noua interventie.
Numai ca guvernul spaniol a fost mai catolic decat Papa. Observand impactul datoriilor de 26 de miliarde de euro catre companiile publice de utilitati asupra deficitului bugetar, la sfarsitul lunii iunie executivul de la Madrid a decis sa adopte mai multe masuri menite a a acoperi menite sa acopere aceasta gaura. Intr-o miscare fara precedent, guvernul a declarat ca va impune o taxa retroactiva de 6 eurocenti pe energia solara produsa de sistemele pana nu de mult subventionate cu darnicie. Potrivit unor studii, mai mult sau mai putin independente, impunerea acestei taxe ar scumpi energia regenerabila peste nivelul celei comercializate prin reteaua nationala de distributie.
In plus, pentru a nu scapa pe nimeni din vedere, guvernul a impus si amenzi de 6-30 de milioane de euro pentru producatorii de energie regenerabilai care nu sunt conectasi la reteaua nationala.
Guvernul spaniol si-a motivat interventionismul dus pana la absurd prin faptul ca, desi consumul de energie a scazut, productia s-a majorat, creand un surplus de 60 la suta peste nivelul varfului de cerere. Noua taxa este conceputa, sustine executivul, nu numai pentru plata datoriei publice, ci si pentru stoparea viitoarelor investitii in productia de energie.
„Aceasta legislatie este un atac la piata libera, care are scopul de a preveni oamenii sa concureze cu companiile de utilitati publice,” a declarat Jose Donoso, director al UNEF Group. „E ca si cum v-ar pune sa platiti daca opriti caloriferele electrice si dati drumul la o soba pe lemne”, a explicat acesta.
