Conform estimarilor, padurile Terrei la nivelul anului 2000 totalizau 3870 milioane hectare, ceea ce reprezenta 29.6% din suprafata de 13064 milioane hectare a uscatului.
Pe plan mondial, suprafata medie de padure pe cap e locuitor este de 0.6 hectare. Suprafata cea mai redusa revien regiunilor tropicale, intre 0.2 si 0.8 hectare, determinata atata de cresterea rapida a populatiei din aceste regiuni, cat si de defrisarile de paduri efectuate pe mari intinderi.
Din suprafata de 3870 mil. hectare a padurilor de pe Terra, peste 40% sunt bracuite, degradate sau cu consistenta redusa, care justifica productivitatea medie redusa a padurilor pe plan mondial (100 mc/ha). Putine sunt tarile care vor putea sa sporeasca productivitatea padurilor naturale fara a fi necesare investitii considerabile.
Despaduririle masive constituie cauzele principale ale degradarii sau disparitia padurilor din regiune tropicale. Practica defrisarilor pe suprafete imense au fost si sunt „opera” 
taranilor fara pamant sau a colonistilor care muncesc la exploatarile forestiere din zona. Presiunea demografica asupra padurilor naturale totusi a inceput sa scada: in perioada 1990-1995 s-au despadurit 13.7 mil. hectare anual fata de 15.5 mil. hectare pe an in perioada 1980-1990.
Procesul distructiv continua an de an fiind amplificat de incendii, suprapasunat, extinderea exploatarilor miniere, executarea unor lucrari de infrastructura (drumuri, cai ferate, baraje hidrotehnice). In perioada 1970-2000 in regiunile tropicale s-au despadurit abuziv peste 200 mil. hectare, impadurindu-se numai 69 mil. hectare.
Infiintarea plantatiilor sub forma de monoculturi s-a practicat si se practica pe terenurile folosite temporar agricol (8-10 ani), epuizate si abandonate. In ultimele decenii se remarca extinderea plantatiilor indeosebi in tari ca Indonezia, Vietnam, China, India, Brazilia, Argentina, Tailanda, Chile si Uruguay.
Este necesar sa se obtina in continuare prin teledetectie informatii mai exacte din zonele unde despadurirea este mai activa, precum si reconstituirea suprafetelor defrisate cu secole in urma, asa zisele „paduri istorice”. Cu aceasta ocazie se va urmari obtinerea si a altor informatii: delimitarile dintre padurile naturale si plantatii, existenta resurselor nelemnoase, etc.
Sursa: „Padures si omul”, Popescu Gheorghe, Georgescu Valeriu, ed. Nord Carta, 2004, Suceava
