Inca de la sfarsitul anilor ’90 producatorii din industria textila au inceput promovarea unor noi materiale de origine vegetala, ce se doresc a fi mai putin poluante decat bumbacul. Astfel, s-au multiplicat textilele din in, rafie, sisal, cocos, canepa sau bambus.
Cele care s-au bucurat de mai mult succes sunt hainele realizate din fibre de bambus, datorita faptului ca aceasta planta este sinonima pentru majoritatea populatiei cu traiul zen si relaxarea. Considerat antibacterian, anti-transpirant si protector impotriva razelor UV, bambusul pare sa posede toate atuurile, insa intrebarea fireasca este daca nu exista si o fateta ascunsa a acestui fenomen.
Bambusul creste fara a fi necesara aplicarea de pesticide sau alte ingrasaminte si chimicale, fiind posibila recoltarea de mai multe ori pe an. Verticalitatea frunzelor sale ajuta la infiltrarea in sol a apei de ploaie, limitand eroziunea solului, si in acelasi timp, are capacitatea de a absorbi cca 12 tone de CO2 pe ha/an, fata de cca 3 tone cat absoarbe o padure de foioase. Bambusul este si o planta utilizata in industri alimentara, rizomii tuturor speciilor de bambus ( cca o mie specii) fiind comestibili. China este deschizatoare de drumuri a acestei piete a textilelor din bambus, cand in 2004 a inceput sa exporte echivalentul a un million de dolari de bambus, iar in 2006 exportul s-a multiplicat de zece ori. Printre beneficiile atribuite acestor haine se regasesc confortul, moliciunea, absorbtia umiditatii si transpiratiei, efectul antibacterian si hipoalergenic.
Privind procesul tehnologic, fibrele de bambus sunt departe de-a se incadra la categoria eco.
Desi cultura de bambus pare inofensiva, transformarea in vascoza este un proces complex ale carui baze au fost puse in 1884 de Francais Hilaire de Chardonnet. In linii mari, acest proces de transformare cuprinde urmatoarele etape : din bambus se elimina lignina, hidratii de carbon si impuritatile, devenind celuloza pura. Dizolvata in soda caustica, apoi extrudata in bai de acid sulfuric si sulfati de soda, coaguleaza intr-o solutie vascoasa denumita vascoza. Prin adaos de disulfura de carbon vascoza devine mai fluida, apoi este degazeificata si filtrata pentru a obtine filamente. Din aceasta perspectiva, este usor de inteles de ce firmele europene producatoare au fost delocalizate in tari unde legislatia de protectie a mediului si a persoanelor este inexistenta sau extrem de flexibila.
Desi la origine bambusul este o planta ce se aliniaza standardelor de protectie a mediului, prin tratamentele chimice la care este supus pentru a se transforma in fibre utilizate in industria textila se indeparteaza simtitor de acest deziderat. Mai mult decat atat, fibrele nu sunt antibactericide, aceasta proprietate fiind obtinuta prin adaugarea in vascoza a unui bactericid : amoniu cuaternar care inhiba sau scade rata de multiplicare a bacteriilor, proprietate ce dispare in urma spalarilor succesive.
