O analiza a World Watch Vital Signs, o cunoscuta organizatie americana de cercetari asupra problemelor
sociale, economice si de dezvoltare durabila, la nivel global, incearca sa raspunda la intrebarea: De ce dezvoltarea sistemelor de irigatii se face intr-un ritm atat de lent.
Studiul arata ca, in ciuda constantei cereri de hrana la nivel global si a oportunitatilor limitate de crestere a suprafetelor agricole, zona prevazuta cu instalatii de irigare a planetei, a crescut abia cu 0.3%, adica a ajuns la 280 de milioane de hectare intre 2004-2005, ultimul an pentru care sunt disponibile date globale. Este una dintre cele mai slabe cresteri din ultima decada pentru aceasta tehnologie, responsabila pentru cresterea brusca a productiei agricole din anii 1960 pana azi.
Potrivit ultimei analize a World Watch Vital Signs, zonele irigate sunt raspandite pe 20% dintre terenurile cultivate, dar furnizeaza circa 40% din hrana planetei, sprijinind productii de doua pana la patru ori mai mari decat in cazul fermelor irigate din precipitatii. Resursele limitate ale solului, diminuarea intoarcerii in investitii a veniturilor, din cauza micsorarii preturilor la hrana, precum si impactul social si asupra mediului, au dus la o reducere a infrastructurii pentru irigatii, cum ar fi barajele si canalele. Aceeasi analiza continua prin a arata ca, din contra, irigatiile bazate pe apa de adancime, care utilizeaza pompe si puturi, se extinde cu rapiditate. In India, numarul puturilor a crescut de la mai putin de 100 000 in 1960, la mai mult de 25 de milioane spre 2008. Controlul individual al acestui gen de resurse de apa, a lasat 15% din panza freatica a Indiei intr-o situatie dificila.
Sursa: 4ecotips.com, foto: yateshomeandgarden.com
