Fagaduintele facute in timp de candidatii la primarii sufera, de la o campanie la alta, modificari firesti adaptandu-se
simtului tot mai dezvoltat de perceptie la amagiri a electoratului. Daca pentru viratorii in urne este uneori de ajuns ca mititeii de la antreul alegerilor sa fie asortati cu promisiuni de pomeni sociale, la nivel macro candidatii trebuie totusi sa schimbe placa (cel putin, declarativ).
Imaginea firescului de mucava, trimisa si impusa de la centru, este intotdeauna inramata ingrijit de vatafii locali si impartasita comunitatilor, dupa propria intelegere. Si asta pentru ca, vedeti dumneavoastra, actiunile de avertizare si constientizare(?) a primariilor din judete, sunt doar trambitate de sus, pe cale ierarhica, intru nederanjul consiliilor judetene si filialelor locale ale agentiilor guvernamentale. Astfel, primareii tuturor asezarilor rurale tin in exces cont de indicatii si – dupa ce isi prezinta coclaurile mizere drept destinatii agroturistice – promit asfaltarea unor drumuri inca inexistente. 2004 a fost insa anul in care unanimitatea si-a facut loc printre edili: in corpore acestia au promis inchiderea tuturor gropilor de gunoi, pana la termenul impus de Uniunea Europeana: 16 iulie 2009.
E drept ca nu au fost multi care sa creada ca, anul acesta, Sfantul Ilie va putea fi sarbatorit langa gazonul asezat peste fostele gropi de gunoi. Nici inspectorii Agentiei pentru Protectia Mediului nu au crezut in lucrarile de inchidere la termen, chiar daca nu s-au sfiit sa le catalogheze uneori „simplu de efectuat”, mizand serios pe avertizarea primariilor din judete si pe bau-baul amenzilor de pana la 100.000 de lei. In vestul tarii inchiderea gropilor este considerata „in grafic”, cel putin la nivel declarativ si prin montarea panourilor ce atentioneaza cetatenii sa nu mai arunce gunoiul in fostele/actuale gropi, dar alte sute de localitati au obstructionat pur si simplu inchiderea acestora.
Rezultatul se regaseste in cea mai lunga derogare primita de tara noastra in acest sens: 16 iulie 2017, data la care ar urma sa fie inchise si cele 101(?!) depozite de gunoi neecologice, prezente inca pe teritoriul Romaniei. Situatia e putin diferita in sud-estul tarii, unde angajamentele pompoase ale unor edili ialomiteni sunt puse la zid de gropile gunoiere aparute aici spontan. Pe locul fostelor cuptoare sapate de caramidari nomazi, in gropile de var abandonate sau aiurea, noile depozite neecologice au dimensiunea subsolului unui bloc si sunt aproape goale. Nu pentru ca locuitorii ar fi gasit alte solutii. Micile sapaturi destinate salubrizarii relative sunt situate la cativa metri de locuintele posesorilor de animale si ferme, excrementele animaliere depozitate de crescatori formeaza coliere dejective. Pseudogropile din mijloc au devenit, in timp, de nefolosit si pentru bineintentionatii care, exersand „aruncarea peste rahat”, nu fac decat sa inalte siragurile strabatute doar de maidanezi si sobolani.
Inchiderea gropilor de gunoi neconforme a fost prezentata, in 2004, drept o simpla acoperirea cu pamant, urmata de insamantarea ierbii. Ne amintim inca balmajeala financiara ce a precedat proiectul, neputand ignora ocarile adresate investitiilor, de catre consiliile locale. Stie cineva totusi ce sume sunt necesare azi circumciderii santurilor de gunoi aproape virgine (imprejmuite in prezent de munti patogeni), de zece ori mai multe decat cele contabilizate la nivel national?
