Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC) a confirmat faptul ca, daca la nivel mondial, emisiile de CO2 nu vor fi reduse cu 85% pana in 2050, efectele incalzirii globale vor fi dezastruoase. Desi eficienta energetica si energia regenerabila sunt, pe termen lung, cele mai durabile solutii atat pentru siguranta resurselor cat si pentru mediul inconjurator, reducerea emisiilor nu va fi posibila daca altfel de solutii – precum tehnologia de captare si stocare a carbonului (CCS) – nu vor fi utilizate.
Vom fi nevoiti sa eliminam intr-un mod rapid emisiile, in acelasi timp in care cererea de energie va fi tot mai mare: cu trei miliarde mai multi oameni vor imparti Pamantul pana in 2050, concomitent cu faptul ca, in acelasi timp, o mare parte a omenirii va avea nevoie de acces la mai multa energie pentru a iesi din saracie.
Cand publicul larg este intrebat despre parerea lor referitoare la CCS, cel mai frecvent raspuns este acela ca nu au mai auzit de aceasta tehnologie. Multe persoane tind sa fie sceptice, cum se intampla de obicei cand vine vorba de concepte necunoscute. De aceea, este necesar ca oamenii sa afle ceea ce presupune aceasta tehnologie, ajungand astfel ca atitudinea lor sa fie una pozitiva fata de una din solutiile ce ne pot ajuta sa combatem efectele incalzirii globale.
Ce presupune tehnologia CCS?
Your browser may not support display of this image. Tehnologia de captare si stocare a CO2 presupune captarea, transportul si sechestrarea geologica a CO2 in formatiuni geologice stabile, pentru a se asigura faptul ca dioxidul de carbon nu este eliberat in atmosfera.
CO2 este capturat din marile puncte de emisie cum ar fi uzinele alimentate cu combustibili fosili. CO2 este apoi comprimat pana devine aproape lichid si transportat la un sit sigur de stocare, in subteran sau sub fundul oceanului, unde va fi stocat pentru totdeauna.
Captarea CO2 este viabila atat din punct de vedere tehnic cat si economic pentru fabrici ce emit mai mult de 100 000 de tone de CO2 anual. La nivel global, exista in jur de 8000 instalatii industriale care emit peste acest nivel si in total, aceste surse emit in jur de jumatate din totalul emisiilor provocate de om la nivel mondial.
Exista mai multe tehnologii de captare a CO2 precum post-combustia, pre-combustia sau oxi-combustia. In cadrul procesului de post-combustie CO2 este separat de celelalte componente prin absorbtie. Tehnologia post-combustie este cea mai avansata, iar rezultatele recente ale cercetarilor confirma ca aceasta metoda poate indeparta pana la 90% CO2 din gazele de ardere. In cazul precombustiei, CO2 este separat inainte de ardere. Metoda oxi-combustie se refera la arderea combustibililor solizi in oxigen pur in loc de aer.
In ceea ce priveste transportul CO2, exista doua posibilitati: prin conducte sau pe nave. Cand situl de stocare este localizat pe uscat CO2 este transportat prin conducte, iar in cazul in care acesta este in larg, CO2 poate fi transportat pe nave sau prin conducte pe fundul marii. Transportul naval este de preferat atunci cand exista distante lungi si este o optiune buna in cazul in care cantitatea de CO2 este mica sau cand flexibilitatea este foarte importanta. Transportul prin conducte este preferat in cazul in care distanta pana la situl de stocare este mai scurta, sau in cazul in care volumul de CO2 este mare.
CO2 poate fi stocat in siguranta in puturi de petrol sau gaze (lucru ce a fost facut timp de multe decenii), dar cele mai mari situri potentiale sunt formatiunile geologice precum straturile acvifere saline (primul astfel de proiect de stocare, Sleipner, pe riftul norvegian, a inceput sa opereze in 1996). In orice caz, un strat geologic care sa actioneze ca un strat impermeabil de blocare trebuie sa existe deasupra sitului, iar stocarea trebuie sa fie permisa doar in situri bine alese si care sa fie insotite de o monitorizare stricta si de obligatia de a remedia orice scurgere.
Potrivit IPCC, siturile bine alese si exploatate, au un risc scazut, cu mai putin de 1% CO2 injectat ce ar putea sa scape din rezervoarele de stocare, de-a lungul unei perioade de peste o mie de ani. IPCC estimeaza ca cel mai scazut nivel estimat al capacitatii de stocare este de aproximativ 1.700 gigatone³ (emisiile anuale globale sunt de aproximativ 30 gigatone).
In momentul de fata CCS nu duce la reduceri semnificative de emisii de CO2 deoarece exista doar cateva mari proiecte CCS, lucru care este insa pe cale sa se schimbe, pentru ca diferite tari si companii mari considera ca tehnologia CCS este principalul instrument in combaterea incalzirii globale.
Tehnologie transformata in Directiva Europeana
Uniunea Europeana si-a exprimat pozitia referitoare la CCS foarte clar: fiind o solutie esentiala in combaterea schimbarilor climatice, implementarea acesteia la scara larga este esentiala. Intr-adevar, fara CCS, tinta Uniunii Europene de reducere a emisiilor de CO2 nu poate fi atinsa.
Aprobata in cadrul Consiliului European din martie 2009, Directiva CCS va permite industriei de a functiona fara a o afecta, reducand in acelasi timp, influenta acesteia asupra incalzirii globale.
In acest sens, Consiliul Europei a solicitat un program demonstrativ de pana la 12 proiecte demonstrative CCS care sa devina operationale pana in 2015, cu scopul de a urgenta folosirea acestei tehnologii la scara larga. Fara un proiect demonstrativ, comercializarea tehnologiei CCS va fi – fara indoiala – amanata, cel putin pana in 2030 in Europa.
Ana Voitinovici,
Consilier Bellona Europa in Romania
Pentru mai multe detalii referitoare la tehnologia de captare si stocare a dioxidului de carbon, vizitati www.bellona.org
