Unul dintre principalele granare ale tarii, chiar daca nu se poate compara, din punctul de vedere al suprafetelor cultivate, cu Baraganul, Campia de Vest a fost mai mereu gazda buna pentru unele culturi la care multi, inclusiv Uniunea Europeana, cam stramba din nas: plantele modificate genetic.
De cand am devenit cetateni comunitari cu acte-n regula, Aradul, de exemplu, n-a lipsit in nici un an de pe harta judetelor cu asemenea culturi, in timp ce Timisul se prezinta in momentul de fata cu cea mai intinsa suprafata cultivata cu porumb modificat genetic.
Cu o istorie relativ lunga in cultivarea de OMG (organisme modificate genetic), Romania a fost deosebit de receptiva la acest gen de initiative agricole.
Primele culturi au fost introduse in 1998, fiind vorba pe atunci de 14 varietati de soia, planta mult indragita si cand deasupra sediului Ministerului Agriculturii trona secera si ciocanul.
Cifrele oficiale arata ca in anul 2004 fusesera cultivate 5.523 de hectare de soia modificata genetic, anul urmator suprafata totala crescuse spectaculos la 87.600 de hectare, pentru ca in anul 2006 sa existe de-a lungul si de-a latul tarii exact 137.275,5 hectare cu acest tip de soia.
Dupa inca un an, Romania devenea stat membru al UE, iar soia MG a fost oficial interzisa pentru cultivare pe teritoriul tarii, conform reglementarilor europene (soia MG nu era autorizata pentru cultivare pe teritoriul Uniunii Europene, fiind considerata nefezabila din punct de vedere economic).
Trebuie spus ca interdictia e cu dus si-ntors caci, in ciuda „embargoului” la soia MG, nimeni nu te impiedica sa o cumperi si sa consumi rodul plantei asupra careia s-a intervenit stiintific.
Oricum, in acelasi an 2007, in luna aprilie, a fost aprobat tacit pentru cultivare in Romania un soi de porumb MG cu denumirea MON810 (ce apartine companiei Monsanto).
Acesta era singurul OMG autorizat in UE, pe care, fireste, romanii l-au autorizat automat. In tara nu au fost efectuate studii de evaluare a porumbului modificat genetic pentru a se vedea care sunt efectele asupra mediului, dupa cum autoritatile n-au inserat nici in agenda interna, nici in cadrul procesului de aderare, eventualele implicatii pe care le poate avea introducerea acestui gen de plante in cultura.
Desigur, debutul a fost timid, iar suprafetele reduse. „S-a cultivat doar pentru cercetare”, face precizarea Viorel Solomie, consilier in cadrul Directiei Agricole Timis, judet care, in 2007, porumbul modificat genetic nu se intindea pe mai mult de jumatate de hectar.
Vecinii din Arad, insa, figurau cu 40 de hectare, in Balta Brailei se cultivau 60 h, in timp ce Calarasiul conducea detasat in clasament cu cele 226,5 ha de prumb MG. Un an mai tarziu, in Calarasi suprafata sporise de peste zece ori, iar Timisul isi lua „revansa”: peste 866 de hectare erau cultivate cu porumb MG. Carpinisul, Dudestii Vechi si Vucova deveneau locuri cunoscute de cultura a porumbului rasarit din seminte Monsanto, dupa doi ani de pauza, acesta revenind in Timis cu 83,94 ha.
Anul trecut, suprafata a fost nesemnificativa, fiind alocat acestei culturi pamant cat sa iei in batista: 0,0336 ha.
Ce-i drept, nici in restul tarii situatia nu statea cu mult mai diferit, cea mai mare suprafata – 111,33 ha – intalnindu-se, iarasi, in judetul Arad.
In momentul de fata, insa, Timisul a revenit in frunte, cu cele 779 de hectare cultivate la Gataia de doua societati agricole, apartinand, e-adevarat – acelorasi patroni.
„Intre aceasta cultura de porumb trebuie lasat un spatiu de aproximativ 200 de metri pana la urmatoarea cultura de porumb conventional. In jurul parcelei cu porumb modificat genetic se cultiva benzi de porumb conventional pentru incrucisare. Trebuie spus ca acest porumb modificat genetic este mai rezistent la diferite erbicide, in speta Glifosat, dar nu afecteaza in vreun fel pe cei care il consuma”, spune Viorel Solomie.
Adept declarat al agriculturii fara interventii ale geneticienilor, consilierul Directiei Agricole recunoaste ca porumbul MG prezinta unele avantaje foarte tentante pentru producatori.
Cheltuielile mai mici, rezistenta mai mare la daunatori si, prin urmare, cresterea cantitatii recoltate sunt aspecte pe care putini agricultori nu le iau in seama.
Cu toate acestea, la nivel european, intraunional, dar si din afara comunitatii celor 28, exista un puternic curent anti-OMG, condus mai cu seama de fermierii francezi.
In Germania, agricultorii cu ferme biologice au intentat actiune judiciara impotriva proprietarilor de culturi experimentale OMG din vecinatatea lor, temandu-se de o poluare genetica a culturilor proprii, care trebuiau sa fie „garantate fara OMG”.
Nici macar in Spania, singura tara din UE in care s-a reusit dezvoltarea de culturi OMG comerciale, doar o treime dintre sindicatele agricole este inca favorabila acestora.
Romanii, in schimb, nu au acest fel de scrupule. De altfel, este de notorietate lobby-ul intens facut de Monsanto pentru soia modificata genetic, prin… autoritatile romane, care actioneaza si pentru alte companii producatoare.
Acestea folosesc exemplul „experientei romanesti” pentru a-si sustine punctul de vedere in cadrul Comisiei Europene, cu alte cuvinte deosebitul succes pe care l-a avut soia MG in Romania si cum se poate implementa o astfel de practica la scara larga. De retinut ca Romania este singura tara din lume care a raportat o productie la hectar mai mare pentru soia MG decat cea conventionala, datele despre productia-record nefiind niciodata verificate in mod real si autentificate.
Nici in privinta legislatiei Romania nu pune mari probleme, fie ea si stufoasa (suntem tara cu cele mai multe legi in acest domeniu – 27 la numar) si cu reglementari complicate ce lasa mult loc de interpretari.
Nu e nici un motiv de mirare ca multe dintre aceste legi nu au fost supuse dezbaterii publice.
Teoretic, legislatia romaneasca prevede etichetarea produselor modificate genetic ca fiind obligatorie inca din iunie 2006.
Legea 106/2002, completata ulterior este in vigoare, dar niciodata implementata. Nici in prezent nu exista nici macar un produs alimentar sau furajer comercializat pe piata din Romania, care sa fie etichetat ca fiind modificat genetic sau ca avand ingrediente modificate genetic.
Astfel, consumatorii sunt privati de dreptul de a alege de pe rafturile din magazine produse nemodificate genetic, neavand posibilitatea de a identifica acele produse modificate genetic prin simpla consultare a etichetei.
In anul 2007, laboratorul unitatii de biologie moleculara si OMG din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor a fost acceptat pe lista Laboratoarelor Europene de Referinta pentru domeniu OMG.
Romania are asadar si mijloacele tehnice si logistice pentru a testa produsele de pe piata in vederea depistarii OMG neetichetate.
Cu toate acestea, nici un produs de pe piata romaneasca nu este etichetat ca si OMG si nu au fost facut public rezultatul nici unei analize de laborator realizate de autoritati pe produsele de pe piata.
Mai mult decat atat, in Romania nu au fost realizate sau publicate nici studii independente care sa analizeze impactul culturilor modificate genetic asupra mediului si sanatatii umane si nu exista nici un plan de realizare a unor astfel de studii in viitor.
„Mergeti la oricare supermarket din oras si uitati-va la pungile de orez. La unele bobul are o culoare verzuie, ori galbuie. Pe eticheta nu va aparea ca fiind orez modificat genetic dar asta nu inseamna ca nu i-a fost „imprumutat” fier din spanac sau betacaroten din morcov.”, spune Viorel Solomie.
Dar, la urma urmei, care sunt riscurile la care se expun consumatorii? Este nociv porumbul modificat genetic sau orezul cu fier?
In acest domeniu, raspunsurile nu sunt unanime, iar incertitudinile numeroase. Opozantii OMG considera ca testele de nutritie sunt incomplete si nu s-au facut intr-un timp suficient, inaintea lansarii pe piata a alimentelor provenind din astfel de plante.
Se cunoaste, de pilda, ca soia imbogatita in metionina, pentru marirea valorii furajere, s-a dovedit a nu fi alergizanta pentru animale, dar periculoasa pentru consumul uman.
Porumbul – Bt comercializat s-a dovedit ca favorizeaza cresterea rezistentei la un anumit antibiotic, iar exemplele pot continua.
Poate ca decizia ca plantele si produsele MG sa nu faca parte niciodata din alimentatia oamenilor, mai ales ca puterea alergica a noilor proteine este necunoscuta, nu ar fi tocmai neintemeiata.
De vazut cat de mult va precumpani acest risc asupra interesului economic si a avantajelor de netagaduit pe care le-ar avea producatorii acestui tip de culturi la care Timisul, bun-rau, e campion national
