Topirea anterioara a contribuit la cresterea nivelului marii cu o treime mai putin decat a fost estimat.
Topirea ghetarilor este mult cercetata, dar privind rata de topire, o echipa internationala de cercetatori trage un semnal de alarma.
Studii anterioare au supraestimat foarte mult pierderea masei de gheata in cazul ghetarilor din Alaska in ultimii 40 de ani sau chiar mai mult, conform lui Erik Schiefer, geograf in cadrul Northern Arizona University, care a fost coautor la un articol aparut in editia din februarie a Nature Geoscience care recalculeaza rata de topire a ghetarilor din Alaska.
Echipa de cecetatori, condusa de Etienne Berthier de la Laboratory for Space Studies in Geophysics and Oceanography la Universite de Toulouse din Franta, spune ca topirea ghetarilor din Alaska intre 1962 si 2006 a contribuit cu aproximativ o treime mai putin la cresterea nivelui marii decat se estimase anterior.
Schiefer a spus ca topirea ghetarilor din Alaska era considerata responsabila pentru aproximativ 0.0047 inchi pe an. Desi numele par mici, Schiefer spune ca „se adauga de-a lungul deceniilor”.
In vreme ce echipa a luat in considerare 3 sferturi din cantitatea totala de gheata din Alaska, Schiefer noteaza: „Am luat in discutie de asemenea si o mica proportie de gheata de pe planeta. Atunci cand se adauga straturi masive de gheata (ca in cazul Antarcticii sau Groenlandei), suntem martorii unor cresteri semnificativ mai mari a nivelului marii”.
Schiefer spune ca echipa doreste sa aplice in viitoar aceleasi metodologii in alte regiuni glaciare pentru a stabili daca masuratorile efectuate anterior sunt corecte. Aceste masuratori sunt bazate pe date preluate de satelit, care scaneaza vaste regiuni acoperite de gheata.
Masuratorile efectuate anterior estimau topirea pentru o cantitate mai redusa de gheata. Cea mai buna tehnica folosita pana acum a folosit avioane care zburau la mare apropiere de anumiti ghetari alesi pentru a se masura nivelul de crestere. Acestea erau apoi comparate cu cele realizate in anii 1950 si 1960. Pornind de la aceste date, cercetatorii au obtinut rezultate pe care apoi le-au extins si in cazul altor ghetari.
Doi factori au determinat erorile de masurare, supraestimarea pierderii cantitatii de gheata prin folosire acestei metode, conform lui Schiefer. Primul factor este impactul depozitelor importante de resturi de roca, care ofera protectie contra radiatiei solare si, implicit, a topirii. Celalalt este trecerea cu vederea a cantitatilor mai reduse de la marginile ghetarilor, care au avut drept rezultat mai mici pierderi de masa glaciara.
Schiefer si colegii lui au folosit date puse la dispozitie de satelitii SPOT 5 French si NASA/Japanese ASTER, convertind imaginile realizate de acesti sateliti in informatii privind nivelul de crestere. Apoi, datele obtinute au fost comparate cu harti topografice care dateaza din 1950.
In timp ce echipa a concluzionat ca topirea ghetarilor in perioada ultimilor 40 de ani a fost mai scazuta, Schiefer a spus ca alte studii au demonstrat faptul ca rata de topire a ghetarilor s-a dublat, sau chiar mai mult decat dublat, numai in ultimele 2 decenii. „Date fiind predictiile actuale privind schimbarile climatice, ne asteptam ca aceasta accelerare sa continue”, a spus Schiefer.
Aceasta crestere, in ceea ce priveste pierderea masei glaciare din 1990 incoace, determina cresterea nivelui marii cu 0.0098 pana la 0.0118 inchi pe an- mai mult decat dublu ratei inregistrate in ultimii 40 de ani.
Alaturi de Schiefer si Berthier, la acest studiu au colaborat Garry Clarke de la University of British Columbia, Brian Menounos de la University of Northern British Columbia si Frederique Remy de la Universite de Toulouse.
Sursa: http://www.sciencedaily.com/releases/2010/03/100302123124.htm 04.03.2010
http://www.enn.com/climate/article/41066 04.03.2010
