Ideea e sa ne trezim, sa deschidem ochii.
Unde ne trezim, e clar. In fiecare zi, intr-o cloaca. Problema e cand o sa ne trezim de-a binelea? Nu de alta, dar s-ar putea ca in ritmul in care suntem in stare sa murdarim totul in jur, intr-o buna zi sa nu ne mai trezim deloc. Noi, sau, mai degraba, cei care vin dupa noi. Si atunci, n-ar trebui sa ne apucam sa facem ceva ca sa le lasam si lor un fir de iarba verde crud, un izvor limpede, o bucata de cer curat…? N-ar trebui, fara vorbe mari, ca fiecare dintre noi sa deschida odata si-odata ochii, sa se uite in jur si sa vada ca asa nu e bine? Ca putinul care sta fiecaruia la indemana, chiar poate si trebuie facut? Ca atitudinea oarba „las” ca e bine si-asa” trebuie sa inceteze pana nu e prea tarziu?
Poate ca din toate intrebarile astea si din multe altele nespuse si nescrise, s-a nascut VERDECRUD.RO. Este ceea ce putem noi sa facem. Sau, ceea ce putem cel mai bine sa facem. Asa speram, cel putin. Sa strigam. Tare. Cat ne tin plamanii. Probabil ca unii, multi, se vor enerva. Vor spune ca noi mai lipseam, altii care dau din gura. Probabil ca in imensul lor rezervor intelectual, singura solutie ar fi lopata. Sau tarnacopul. E-adevarat, trebuie si asta. Dar in linistea inconstienta cu care mergem inainte fara sa ne pese ca respiram tot mai putin si mai murdar, primul pas ar trebui sa fie trezirea. Renuntarea la liniste si inconstienta.
Sursa Verde Crud
Mirela Guta – Tg-Jiu
