In cautarea surselor de energie regenarabila ieftine, americanii se lasa din ce in ce mai mult capturati de planurile de a acoperi cat mai mult din consumul de energie electrica direct din productia fermelor energetice eoliene. Din nefericire, zona cea mai productiva este cea a culoarelor eoliene care traverseaza statele Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Wisconsin, Iowa, Kansas, Missouri, Minnesota, Nebraska, Dakota de Sud si Dakota de Nord, departe de zonele dens populate de pe cele doua coaste ale Americii.
Un scenariu recent luat in calcul ar implica preluarea energiei generate de vant in Wyoming pe retelele care strabat Colorada si Utah, unde curentul electric ar fi folosit la realizarea unor depozite de aer comprimat in subsolul imbibat de sare, urmand a fi eliberat pentru a pune in miscare o turbina care sa genereze inca odata energie electrica ce ar urma sa fie transmisa prin Nevada pana in California, la consumatorul final.
Deja suna a bataie de cap, fara a vedea vreo schita a proiectului. Din fericire, cel mai nou studiu al Laboratorului National de studii pentru Energie Regenerabila arata ca proiectul ar fi intr-adevar fezabil daca inaltimea turnurilor pe care sunt amplasate turbinele eoliene ar creste cu 60 de metri, anunta publicatia The Economist.
Vanare de vant
Actualele turnuri de centrale eoliene din regiunea Mid-West au o inaltime medie de 80 de metri. Ridicarea acestora la altitudinea de 140 de metri ar spori capacitatea de productie la 1800 GW, o valoare mai mare decat cea inregistrata la aceasta ora pe teritoriul Statelor Unite. In acest caz si transportul energiei de-a lungul celor 615.000 km patrati ai tarii ar deveni o afacere profitabila. Un premiu, pentru care orice investitor si-ar pune banii la bataie.
Insa, 60 de metri in plus inseamna de fapt o redimensionare a intregii structuri a unui pac eolian, incepand cu turnurile de sustinere a turbinelor si terminand cu pozitionarea acestora in camp.
O situatie care nu se arata deloc simpla, in conditiile in care faimoasele autostrazi si poduri presarate de-a lungul si de-a latul Statelor Unite nu permit transporturi speciale de echipament cu diametru mai mare de 4.3 metri.
Or, un turn de centrala inalt de 140 de metri ar trebui sa aiba la baza o circumferinta de 7 metri, pe o grosime a tevii de 2,5 cm. La actualele dimensiuni restintenta portabile a turnurilor poate fi data numai de un perete de otel gros de 8 cm la baza, rezultand un surplus de greutate de 200 tone de otel adaugat fiecarui turn. Ceea ce ar ridica enorm costurile unei modificari in structura unui parc eolian.
Alte variante care vizeaza consolidarea structurii la baza sau ancorarea cu cabluri se dovedesc la fel de costisitoare.
Turnuri construite la fata locului
Eric Smith, fondatorul si directorul companiei Keystone Tower Systems din Massachusetts crede ca are raspunsul la problema care ii framanta pe proprietarii parcurilor eoliene din Statele Unite.
Vreme de mai multi ani, Smith a realizat prin intermediul companiei sale, tubulatura necesara retelelor de transport al petrolului in diverse colturi ale lumii.
Tehnologia este destul de simpla, foile de otel fiind rulate la fata locului pentru a fi aduse la diametrul dorit al unei conducte. Eric Smith sustine ca pentru structura conica a trurnurilor se pot face ajustari direct in dispozitivul de rulare al foilor, rezultatul fiind cel asteptat.
Smith sustine ca acest sistem va reduce la jumatate costurile de productie ale turnurilor de centrale eoliene, folosind doar o zecime din munca depusa in acest moment la constructia si montarea lor. La mijlocul lunii septembrie, Departamentul de Stat pentru Energie i-a acordat inginerului din Massachusetts accesul la o linie de credit de un milion de dolari pentru realizarea unui turn de centrala eoliana pentru Vestas, cel mai mare producator de turbine eoliene din lume, semn ca visul energetic american prinde usor-usor contur.
