UE, pe punctul de a pierde statutul de campion al “mediului” Polonia nu accepta tinte mai mari de reducere a emisiilor de carbon
UE, pe punctul de a pierde statutul de campion al “mediului” Polonia nu accepta tinte mai mari de reducere a emisiilor de carbon

Cu doar cateva zile inainte sa preia presedintia rotativa se­mes­triala a UE, Polonia s-a opus marti actiunii de crestere a tintelor europene de reducere a emisiilor de di­oxid de carbon.
Premierul polonez Donald Tusk si-a instruit ministrul Mediului, Andrezj Kras­zewski, sa nu accepte tinte mai mari de reducere a emisiilor de CO2, in cadrul Consiliului Mediului din Lu­xem­burg. “Totul este inghetat. Acest refuz in­seamna ca nu vom lua nicio actiune no­ua in urmatoarele sase luni”, a de­cla­rat un diplomat sub protectia anonimatului. Polonia a obligat, astfel, cele 27 de natiuni europene sa ramana la tin­ta de re­ducere a emisiilor de CO2 cu 20% pana in 2020, stabilita in 2008.
Ministrii participanti la Consiliul Me­diului au discutat propunerea de a reducere emisiile de CO2 cu 40% pana in 2030, fata de anul 1990, cu 60% pana in 2040 si cu 80% pana in 2050. Asta ar fi insemnat o reducere de 25% pana in 2020. In martie, Marea Britanie, Da­ne­marca, Germania, Grecia, Portugalia, Spania si Suedia au cerut o reducere de 30% pana in 2020.
Aceste obiective, mai mult decat in­draznete, decurg din faptul ca inca de la sfarsitul anilor 1980, cand abia se ne­go­cia ceea ce avea sa devina, in 1997, Pro­to­­colul de la Kyoto, UE, pe atunci o organizatie cu doar 12-15 state membre, toate occidentale a fost “varful de lan­ce” al luptei pentru limitarea si reduce­rea emisiilor de gaze carbonice. In 2008, UE si-a stabilit tinta ambitioasa de re­ducere cu 20% pe ansamblul organizatiei a acestor emisii pana in 2020, acor­dand unele dispense noilor membri est-europeni. Obiectivul, tot unilateral prin amplitudinea sa, de 30% pana in 2020 era, initial, conditionat de adoptarea si de catre ceilalti mari poluatori semnatari sau nu ai Protocolului, a unor obiective ceva mai indraznete decat cele actuale.
Acum, insa, UE a incercat, in acest Consiliu al ministrilor Mediului sa forteze asumarea tintei de 30%, in ciuda faptului ca reducerile SUA, inca nera­tificate de Congres sunt unele mai de­gra­ba modice, 17% dar nu fata de ni­velul din 1990, punctul de reper al Pro­tocolului de la Kyoto, ci fata de emisiile americane din 2005, ceea ce inseamna doar circa 35 fata de 1990. Adica mai putin decat cei 5% stipulati de actul mai sus mentionat, pe care oricum SUA nu l-au ratificat, nu intentioneaza sa-l ratifice si nici nu sunt foarte flexibili in negocierile menite sa gaseasca un in­locuitor dupa 2012, anul terminus al pro­tocolului. Nici ceilalti mari jucatori industrializati nu sunt mai entuziasti: Rusia, Japonia si Canada refuza sa mai faca gesturi unilaterale dupa 2012, daca SUA si cele doua mari forte economice (si emitenti de gaze carbonice) in ascensiune, China si India nu-si vor face, si ele, concesii.
Polonia refuza, asadar, ca stat in curs de dezvoltare sa-si asumne obli­gatii suplimentare fara o negociere se­rioasa, iar Varsovia nu este o capitala care sa poata fi usor intimidata de ma­ri­le puteri, fie ele aliati apropiati (SUA, Marea Britanie, Franta) sau nu (Rusia, Germania).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here