Umanism Evolutiv (Autor dr. Peter Lengyel)
Umanism Evolutiv (Autor dr. Peter Lengyel)
Umanism Evolutiv (Autor dr. Peter Lengyel)

Realismul stiintific face posibila intelegerea Omului ca vietate, fiinta biologica rezultata prin procesul evolutiv, fenomen natural care se deruleaza in continuare… si se va derula atat timp cat viul va reusi sa persiste; se creioneaza o imagine cu aspectele subtile dar si cu cele brutale ale omului non-idealizat, ci perceput asa cum reiese din analiza celor constatate: o specie de animal. Cei care in secolul 21 nu percep faptul ca omul este produsul evolutiei biologice… de facto fiind un animal dintre mamifere, aceia au un grad de inteligenta foarte redus, o educatie stiintifica subreda sau o capacitate de rationare puternic viciata. Cei care nu percep argumentele de ordin paleontologic, de anatomie comparata, embriologice, genetice, fiziologice, etologice/ psihologice samd… sunt multi si prosti; nu pentru acest tip de vietate-umanoida majoritara este scris acest text.

Subiectul umanismului si al eticii-moralitatii a preocupat variati biologi evolutionisti – mai ales pe cei cu calibru intelectual de hiper-exceptie, de la Charles Darwin la Ernst Mayr. Legatura preocuparilor umaniste cu stiintele biologice se gaseste in zona de jonctiune a sociologiei culturii-culturilor, a eticii, libertatii de gandire, a filosofiei si altor domenii apropiate. La formele de viata cu organizare sociala complexa, selectia nu actioneaza doar asupra individului izolat, ci in plus actioneaza si asupra grupului: acel grup care are o organizare mai adecvata, mai performanta, prezinta avantaje competitive fata de grupurile care au o mai slaba performanta in acest domeniu. Bertrand Russell zice: “A comparison of ethical norms throughout the world shows that those groups were the most successful in which the self-interest was at least to some extent subordinated to the welfare of the community.” Avem aici un element care este extrem de important in analiza situatiei diferitelor culturi umane, a diferitelor societati, popoare, state, precum si a contextului uman global al civilizatiei noastre actuale. Iar miza intelegerii fiintei umane in context realist, deci stiintific-evolutiv, poate insemna diferenta dintre persistenta speciei sau disparitia noastra. Julian Huxley scria despre umanismul evolutionist: „It is a belief in mankind, a feeling of solidarity with mankind, and a loyalty towards mankind. Man is the result of millions of years of evolution, and our most basic ethical principle should be to do everything toward enhancing the future of mankind. All other ethical norms can be derived from this baseline.” Interesant, nu?
Intelegerea stiintifica si preocuparile filosofice au fost initial o singura entitate, pe la inceputurile cunoasterii sistematice din Grecia antica, iar aceste aspecte au pastrat o legatura importanta, cel putin in ceea ce priveste marii creatori de cunoastere biologica esentiala (adica nu cei care se ocupau de ceva detalii). Charles Darwin a definit o fiinta morala ca fiind: “one who is capable of comparing his past and future actions or motives, and of approving or disapproving of them.” In splendida carte This is Biology – The Science of the Living World, Harvard University Press, 1997, la pg. 46 Mayr scrie despre Darwin: „(…) he was clearly one of the greatest philosophers of all times. In fact, to a large extent the modern philosophy of biology was founded by Darwin.” Ca si in atatea alte domenii ale intelegerii biologice moderne, Darwin se afla la baza acestora, la un mod mai mult decat semnificativ. Dealtfel, in This is Biology, Mayr a inclus un intreg capitol care tatoneaza interferentele dintre subiectul evolutiei biologice umane si etica, avand titlul: Can Evolution Account for Ethics? Cred ca ar merita facuta o analiza a catorva dintre ideile din acel capitol, text pe care il consider dealtfel cel mai bun dintre cele citite de mine despre acest subiect. Se poate percepe uriasa eruditie si capacitatea de analiza si sinteza a genialului Ernst Mayr. Este o mare placere intelectuala a avea acces la ideile unui asemenea biolog si a le putea analiza si comenta.
La nivel de comportament societal, specia umana are caracteristici provenite din statutul de fiinta biologic, vietate produsa de o anumita istorie evolutiva naturala. Exista atat capacitati si caracteristici umane sublime, cat si altele. Oricum, omul ca specie nu este nici pe departe acea fiinta eminamente morala pe care am dori sa o vedem. Ca fiinta biologica pusa in contextul real al supravietuirii, a competitiei pentru resurse, a nevoii de a isi asigura spatiul din care sa poata sa isi traga energia vitala, omul a fost capabil de a eradica alti oameni, la nivel de genocid masiv… si asta nu este o noutate; faptul ca europenii au invadat americile si au produs genocid prin uciderea a circa 100 de milioane de amerindieni este dor un episod recent, care arata cam de ce suntem noi crestineste capabili; pentru detalieri de secol 20 se poate vedea Holocaustul, derulat aici in Europa. La pg. 242 in This is Biology, Mayr scrie: „Undoubtedly, there was a great deal of fierce competition among neighboring groups and tribes, with the superior group very often exterminating the inferior ones. The disappearence of Neanderthals from western Europe is still unexplained. They seem to have coexisted for 15,000 years with the Cro-magnons, whose culture and communication were far more advanced, and one cannot exclude genocide as the explanation for the Neanderthals’ extinction. This would not have been a new development within the anthropoid line. Several observations have made in recent years of cimpanzee groups systematically exterminating neighbouring, competing groups.” Cand vezi cum cimpanezii masculi patruleaza in grup la limitele teritoriului lor, merg in liniste… iar daca au ocazia sa prinda cate un mascul din grupuri vecine, il ucid pe acesta fara retinere… vezi ca suntem destul de apropiati pana si in astfel de privinte; exista si la oameni mecanisme care odata declansate permit atrocitati de o violenta brutala, iar acest substrat comportamental persista indiferent ca sunt ei educati in popoare civilizate europene, sau inca stau in ceva padure ecuatoriala africana ori prin semideserturi prin zona Darfur.
Asupra complexitatii presiunilor selective care au actionat, actioneaza si vor actiona in continuare asupra fiintelor biologice umane, putem sa ne facem o impresie daca citim lucrari ale marilor savanti biologi; interesant este ca deja Darwin a scris o carte pe acest subiect, lucrare aparuta in 1871: The Descent of Man, and Selection in Relation to Sex. In privinta fiintei umane in context evolutiv, concis si concludent este ceea ce scrie Mayr la pg. 251 in This is Biology: „(…) a person is the target of selection in three different contexts: as an individual, as a member of a family (or more correctly, as a reproducer), and as a member of a social group. In the case of the individual as target, only selfish tendencies will be rewarded by selection (…) But in the other two contexts, selection may favor a concern for other members of the group, that is, altruism. The ethical dilemmas so often observed in human behavior cannot be understood without taking this three-sided context into consideration.” Tipuri de comportamente apropiate/ similare in esenta lor cu unele comportamente umane au fost observate desigur si in societatile non-umane, fiind detaliat studiate; merita citite cartile scrise despre cimpanzei (Jane Goodall – In the Shadow of Man, 1971) si gorile (Dian Fossey – Gorillas in the Mist – 1983) bazate pe multi ani petrecuti cu studiu-observare fotografiere/ filmare a vietii salbatice naturale a acestor antropoide in peisajele africane locuite de ele. Exista astfel o percepere de ordin naturalistic biologic-evolutiv despre echilibristica intre tendintele egoiste si altruiste, comportamentele altruistice fiind focalizate mai ales pe cei apropiati, atat la oameni cat si la maimutele antropoide apropiat-inrudite.
Comportamente aparent-etice, morale, au intotdeauna baze biologice (la fel ca si multe dintre cele care par barbare, primitive si inumane). Cat de mult omul isi ajuta rudele, are nu doar aspecte etice ci mai ales favorizarea supravietuirii cu succes a genelor pe care le au impreuna indivizii in cauza (ceea ce se numeste in bibliografia engleza: kin selection). La pg. 253 in This is Biology, Mayr scrie: „The social animals have remarkable ability to recognize and favor their relatives is emphasized by Darwin again and again: „The social instincts never extend to all the individuals of the same species” (1871:85). How well developed this sensing of relationship is in certain animals has been excellently documented experimentally by Pat Bateson (1983).” Ti se pare natural sa iti favorizezi rudele apropiate; si mie. Pentru ca este natural ca asa sa fie. Avem aici bazele evolutive pentru a intelege de ce nepotismul (spre exemplu) este atat de raspandit, indiferent de faptul ca este politically correct, sau nu.
Comportamente aparent altruistice pot avea in profunzime mai mare interese egocentrice, speranta de a fi ajutat in cazuri similare, crearea de aliante mutual-benefice etc, dar in principiu poate sa apara si o moralitate dezinteresata autentica (rar de tot, asa cum exista si corbi albi). La pg. 253-254 in This is Biology, Mayr scrie: „Such reciprocal interactions, particularly among primates, always imply a kind of reasoning: „If I help this individual in his fight, he will help me when I will get into fight.” In other words, such behavior is basically egotistical rather than altruistic. Reciprocal altruism is simply reciprocal benefits or exchanges of favors. (…) But not all altruistic behavior leads to reward. (…) The reciprocal altruism in our prehuman ancestors may be one of the roots of our human morality.” Este frumos, si oarecum induiosator, sa vezi ridicarea deasupra nivelului calculelor cost-beneficiu, sa percepi aparitia unei bunatati superioare a viului evoluat.
Desi pare oarecum absurd, moralitatea este diferita in functie de contextul real… in functie de situatia cu care omul are sa se confrunte, ca individ facand parte din familie si din societate. Ceea ce azi consider ca este moral, pot sa consider a fi imoral in conditii schimbate, si invers. La pg. 257-258 in This is Biology, Mayr scrie: „It is easy to imagine a scenario in which the particular value system of a cultural group might lead to its prosperity and numerical increase, and this might, in turn, lead to genocidal warfare against neighbors, with the victor taking over the territory of the defeated. In such a scenario, intragroup altruism and any other behavior that strengthen the group relative to other groups would be rewarded by selection over the course of time (…). What is moral and what is best for a group may depend on temporary circumstances.” Pana unde pot sa fie acceptate societal comportamente individuale ultra-egoiste si unde este polul opus unde altruismul nu mai are nici un fel de viabilitate? Cum te pozitionezi ca individ pe aceasta plaja aflata intre extreme, depinde foarte mult atat de constelatia genetica pe care o ai, cat de educatia pe care ai primit-o impreuna cu celelalte influente de mediu, de contextul concret din viata-reala… iar din sinergia tuturor acestor influente se poate spera sa iasa ceva manifestare care sa fie inca rezonabil de umana si morala.
Desi exista o varietate uriasa a normelor morale acceptate in diferitele societati actuale, totusi exista si niste similaritati destul de reprezentative, bazate pe nevoia mentinerii functionalitatii unei comunitati umane indiferent de aspectele de detaliu. Chiar daca bazele unor comportamente provin din predispozitii transmise genetic, la oameni exista o mare deschidere a comportamentelor, care sunt influentate nu doar de actiuni instinctuale, cat mai ales de imprintingul educational invatat (sau nu) in perioada de copilarie… la care se adauga deliberari complexe ajustate noilor conditii, care se pot schimba pe tot parcursul existentei. La pg. 263-264 in This is Biology, Mayr scrie: „(…) early ethical education is of the utermost importance. We have just passed through a period in which exaggerated importance was placed on the so-called freedom of the child, allowing it to develop its own goodness. (…) This may cause few problems when parents perform their roles properly, but it may spell disaster when parents fail to do their job. (…) A great deal of ethical literature being written today is pessimistic, if not dispairing.” Contextul genetic este dat, interventii-artificiale la acest nivel desi in principiu nu pot sa fie tehnic excluse, oricum sunt extrem-extrem de riscante; ramane asadar importanta educatiei morale a copilului, iar fara modele si exemple concrete, vii si functionale, adecvate realitatilor momentului, aceasta educatie-morala se poate realiza greu spre imposibil – de unde rezulta o deriva masiva a tinerilor care nu au habar ce anume pot sa faca pentru a avea sanse de succes. Cu cat viteza transformarilor societale este mai mare si schimbarea ajunge la profunzimi mai nebanuite, cu atat ruptura si falia dintre generatii devine mai adanca.
Normele etice rigide, care sunt concepute intr-o societate tribala pastorala din Asia Mica in urma cu 2-3 milenii, societate primitiva radical diferita de cea a realitatilor actuale, face ca situatia individului moral actual sa fie dilematica. Contextele reale sunt mai complexe decat niste idei teoretice ultrasimplificate. Simpson (1969: 136) a scris: “All ethical systems that originated under tribal, pastoral, or other primitive conditions have become, to greater or lesser degree, [mal]adaptive in the extremely different social and other environmental conditions of the present time.” La fel cum Pamantul nu mai poate sa fie considerat ca fiind plat, iar stelele “de pe bolta cereasca” nu mai pot fi percepute ca avand posibilitatea sa cada pe sol… la fel exista diferente si pe alte planuri. A aplica niste stiluri de moralitate scrise pe piei de animale de unele personaje apartinand de grupari tribale care se macelareau intre ele in deserturile asiatice si nord-africane… nu pare cea mai mare realizare. A aplica niste idei biblice conform carora sclavul trebuie sa se supuna proprietarului de sclavi, in care o fata virgina violata trebuia sa fie cumparata de la parintele ei si luata de sotie, in care actele ucigase curg garla… este dificil de realizat in societatea postmoderna de secol 21… si sa speram ca asa va si ramane inca o vreme.
Pe langa presiunea selectiva asupra indivizilor, a existat si exista o presiune selectiva asupra grupurilor umane. De la grupuri mai mici, ale familiilor extinse, a aparut nevoia unor grupuri mai consolidate care puteau sa apere mai bine resursele (o zona de vanatoare buna, o pestera etc) in fata unor grupuri similare. De la relatiile de altruism reciproc din grupul familiei, acest comportament a devenit mai extins pe membrii unor grupuri mai mari, tribale, dand avantaje tuturor. Comportamentul etic presupune intelegerea diferitelor variante posibile, cantarirea consecintelor diferitelor actiuni din punct de vedere valoric si alegerea celei care este considerata alegerea etic corecta. La pg. 254-256 in This is Biology, Mayr scrie: „In contrast with individual selection, group selection may reward genuine altruism and any other virtues that strengthen the group, even at the expanse of the individual. (…) In other words, ethical behavior for humans is adaptive. (…) The ability to apply group norms appropriately required the evolving reasoning capacity of the human brain. (…) Ethical behavior is based on conscious thought that leads to deliberate choices. (…) As Simpson (1969:143) characterized the situation, „Man is the only ethical organism in the full meaning of the world, and there are no relevant ethics except human ones.” The adaptive shift from an instinctive altruism based on inclusive fitness to a group ethics based on decision-making was perhaps the most important step in humanization.” Pe acest plan se simte destul de tare diferenta dintre omul-animal si celelalte animale… maimutele antropoide apropiat-inrudite; este superb a constata dezvoltarea unei capacitati intelectuale deliberative care sa permita intelegerea unor situatii complexe, si sa duca la aparitia unor comportamente cu caracteristici de moralitate.
Si, inevitabil, de la teorie se ajunge la intrebarile grele ale societatii civilizate actuale. Exista variate religii, care mai de care mai aberante si mai lipsite de contact cu realitatea; ceea ce este comun in ele este ca niste gloate uriase de credinciosi irationali sunt manipulate de sleahte de preoti si imami care nu au nici un fel de scrupule. Desi religiile se considera pe ele insele ca fiind promotoare ale iubirii si intelegerii dintre oameni, de fapt ele atata conflicte de o violenta si brutalitate greu de imaginat. Faptul ca gloatele de analfabeti din deserturile Arabiei sunt usor de manipulat de unii mai smecheri, nu cred ca este surprinzator; dar daca vezi nivelul de imbecilizare si bigotism a majoritatii populatiei americane (SUA), nu iti vine a crede ca asa-ceva poate exista in secolul 21 in “lumea civilizata”. O abordare umanista si bazata pe gandire rational-stiintifica ar putea reprezenta un numitor comun al diferitelor culturi umane, dar a spera consolidarea unei culturi stiintifice umaniste in contextul global actual dominat de saracire si degradare, pare o mare naivitate. Atrocitatile comise de jihadistii religiosi fundamentalisti din recent-proclamatul Califat Islamic ce acopera o parte mare a Irakului si a Siriei, arata cam in ce directie se indreapta situatia. In procesul de globalizare ajung sa fie permanentizate masive conflicte intre lumi paralele cum sunt spre exemplu crestinismul si islamismul, fiecare indeajuns de bigot pentru a avea convingerea ca este singurul care are Dreptate si ca detine singurul Adevar; ortodocsi contra catolici, catolici contra protestanti, de la conflicte globale, la cele regionale, subregionale, locale… exista o serie intreaga de subdiviziuni aflate in competitie si reciproca denigrare, agresare, uneori cu acutizarea unor violente ucigase. La pg. 267-269 in This is Biology, Mayr scrie: „As the circle of one’s group expands and other groups with different ethical systems fuse, inevitably there are conflicts, because each group is convinced of the superiority of its own moral values. (…) The second great ethical problem of our time is excessive egocentricity and attention to the rights of the individual. (…) Almost invariably crucial dilemmas arise when a choice must be made between individual ethics and social or community ethics. This can be seen in such controversies as birth control, taxes for improving our environment, and humanitarian aid for hopelessly overpopulated countries. The third great ethical problem of our day is posed by the discovery of our great responsibility for nature as a whole. Growth, both of the economy and the population, used to rank very high in our Western value system. (…) the danger of overpopulation, I cannot see how it can be ignored any longer. (…) The sooner other overpopulated countries follow the example of China and Singapore, the better it will be for them, for our entire species, and for the planet on which we live. (…) requires the rejection of the ideal of continued growth, and its replacement with the ideal of a steady-state economy, even if this were to entail a reduction of our standard of living.” Moralitatea nu este situata in eter, ci ea este strict ancorata de realitatea concreta in care omul se afla; asta atat la nivel individual, cat la nivel societal. Din acest punct de vedere, nu poate exista o moralitate aseptica si atemporala, care sa nu ia in considerare resursele finite pe care le avem la dispozitie si consecinta previzibila a supraexploatarii acestora, rezultata din cresterea demografica si economica exponentiala: colapsul civilizatiei umane. Vrei sau nu vrei, se ajunge la constatarea ca moralitatea unei civilizatii sustenabile este inevitabil ecologica si ecologista.
In centrele decizionale si de putere politica ale civilizatiei umane actuale, nu prea exista cine sa faca la un mod performant abordarea ecologica-ecologista a civilizatiei umane, a trecutului, prezentului si viitorului uman… Desigur, ar putea sa existe oameni cu o pregatire stiintifica si un calibru intelectual care sa fie capabili de o astfel de abordare, insa problema este ca aceste centre de putere colcaie de diferite alte tipuri de persoane, cu mari interese pe termen scurt, aflate in flagranta contradictie cu orice fel de solutii pe termen lung, sustenabilitate si alte subiecte realmente vitale pentru civilizatie. La pg. 226 in This is Biology, Mayr scrie: „Like every other species, humans have their species-specific ecology. Four major areas concern the ecologist: (1) the dynamics and consequences of human population growth, (2) the use of resources, (3) the impact of human beings on their environment, and (4) the complex interactions between population growth and environmental impact. As ecologists and environmentalists have often pointed out, the problem of the future of humankind is ultimately an ecological problem.” Desi exista variate studii de specialitate cu detalieri-ale-detaliilor, putine sunt lucrarile de sinteza, bine structurate, care sa prezinte coerent acest subiect, mai ales in asa fel incat informatia sa poata sa fie utilizata in strategiile politice pe lunga-durata. Ruptura uriasa dintre clasa politica dominata de interese corporatiste si politice pe termen scurt… si viziunea pe termen mediu si lung necesara abordarilor strategice gandite de oameni de stiinta este o alta falie care greu va putea sa fie trecuta. Documente strategice bazate pe ecologie & ecologism nu exista in majoritatea covarsitoare a statelor… si nici macar la Natiunile Unite nu se contureaza prea bine astfel de abordari; analize mai serioase sunt elaborate in schimb de echipe de strategi si experti care lucreaza in proiecte ale Clubului de la Roma.
In concluzie, putem intelege ca orice etica este o simpla aberatie fantasmagorica daca este bazata pe altceva decat pe fundamentele realiste, cele care sunt in concordanta cu gandirea umana rationala, cea cristalizata prin intelegerea stiintifica. La pg. 269-270 in This is Biology, Mayr scrie: „Evolutionary humanism is a demanding ethics, because it tells every individual that somehow he or she shares a responsibility for the future of our species, and this responsibility for the larger group should be just as much a part of cultural ethics as a concern for the individual. Every generation is the current caretaker not only of the human gene pool but indeed of all nature on our fragile globe. (…) Yet evolution did give us a capacity for stretching beyond our individual needs to take those of the larger group into account. And an understanding of evolution can give us a worldview that serves as basis for a sound ethical system – an ethical system that can maintain a healthy human society and provide for the future of a world preserved by the guardship of man.” Voluminoase tratate de etica, precum si diferite aberatii religioase, sunt vorbe in vant fara existenta unei perceptii realiste despre fiinta biologica umana, fara a intelege modul in care deliberarea si comportamentele etice pot sa apara si valoarea adaptativa a acestor mecanisme pentru a asigura succesul biologic al vietatii umane, ca si legatura eticii umaniste-evolutioniste cu sustenabilitatea societatii si civilizatiei globale create de oameni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here