Un adevar incomod – Incalzirea Globala

0
112

Daca ar fi sa-mi aduc aminte cand am auzit prima oara de efectul de sera, emisii de CO2, distrugerea stratului de ozon si de efectul dezastruos al incalzirii globale, ar trebui sa ma intorc in timp prin clasele gimnaziale. Cred ca orele de limba engleza erau singurele la care luam contact cu asemenea notiuni, probabil fiindca manualele erau aduse din Anglia si occidentalii puneau mai mult accent pe problemele ecologice. Totusi in perioada aceea mi se parea apa de ploaie toata chestiunea aceasta cu poluarea si „miscarea verde”.

Timpul a trecut si problema s-a acutizat, atingand anul acesta apogeul mediatizarii sale, moment in care s-a creat in sfarsit un val puternic de opinie, dornic sa lupte pentru promovarea surselor de energie alternativa, reducerea emisiilor de CO2, pe scurt sa lupte impotriva incalzirii globale a planetei. In continuare voi incerca sa fac o sinteza a fenomenului pe plan global. Ecologistii pe care ii injura toti oamenii politici precum si anumiti afaceristi, considerandu-i de multe ori ca niste ghimpi in coaste, meniti sa le puna bete in roate la construirea vreunei noi rafinarii de petrol sau in cazul vreunei defrisari, au continuat in toti acesti ani sa isi transmita mesajul, fara insa prea mari succese, lovindu-se de fiecare data de un zid de ignoranta. Ce s-a schimbat in acesti ultimi ani sunt cercetarile stiintifice in domeniu, care s-au intensificat. Vocile cercetatorilor s-au facut auzite in numeroase documentare prezentand o viziune sumbra asupra viitorului climateric al Terrei – un viitor destul de apropiat, estimandu-se cresteri de temperatura de pana la 10 grade pana la sfarsitul acestui secol. Fiind la capitolul descoperiri stiintifice si documentare sa trecem scurt in revista cateva dintre ele.

Poate cel mai mediatizat documentar din istoria cinematografiei este recentul An Inconvenient Truth al fostului candidat la Casa Alba, democratul Al Gore. Filmul care prezinta intr-un limbaj cat mai simplificat, pe intelesul americanului obisnuit, fenomenul incalzirii globale si necesitatea reducerii emisiilor de CO2, a obtinut premiul Academiei Americane de Film (Oscar) pentru cel mai bun documentar de lung metraj, iar melodia de pe coloana sa sonora („I need to wake up” – Melissa Etheridge) premiul pentru cea mai buna melodie dintr-un film. De altfel, intreaga ceremonie a Oscarurilor de anul acesta a fost dominata de miscarea „verde” lansata de Al Gore. Fostul vicepresedinte mizeaza pe convingerea clasei politice americane de a lua masuri clare in privinta reducerii emisiilor de CO2, nefiind la prima confruntare cu Congresul american pe aceasta tema. Filmul subliniaza prin grafice cresterile concentratiei de dioxid de carbon din atmosfera, inregistrarile din ultimii ani depasind cu mult orice alta concentratie inregistrata in istoria planetei.

Un alt documentar revelator, mult mai putin mediatizat (personal l-am depistat pe internet dintr-o intamplare) este filmul realizat de BBC despre un fenomen recent descoperit numit in engleza Global Dimming. Existenta acestui fenomen, cu efecte opuse incalzirii globale, a fost dovedita in ultimii 2 ani prin desfasurarea unor proiecte multinationale de masuratori meteorologice in valoare de milioane de dolari. A privi fenomenul Global Warming fara complementarul Global Dimming reprezinta o greseala fatala. Pe scurt cel de-al doilea fenomen se refera la scaderea energiei solare care ajunge la suprafata pamantului. Masuratorile au aratat ca energia Soarelui care strabate atmosfera a scazut cu mai mult de 10% in ultimele decenii. Cauzele se regasesc tot in poluarea care contribuie la modificarea structurii norilor, implicit a ciclurilor climaterice ale planetei. Poluarea produsa de arderea combustibililor, gazelor de esapament provenite de la masini, a jeturilor lasate de avioane etc. se compune, conform cercetarilor, din 2 componente: gaze invizibile care contribuie la efectul de sera si particulele de praf (vizibile) care contribuie la fenomenul de dimming. Particulele poluante modifica structura norilor, facandu-i sa reflecte mult mai multa energie solara inapoi in cosmos. Pe baza fenomenului de Global Dimming s-a explicat seceta din anii „80 din Etiopia, care a provocat o foamete de dimensiuni biblice in plin secol 20. S-au estimat 1 milion de morti si multe alte milioane de victime. Ultimele descoperiri stiintifice au identificat cauza acestei secete prelungite de 2 decenii, in influenta nefasta a poluarii emise de Europa de Vest si America de Nord care a dus la dereglarea musonului aducator de ploaie in Africa. Concluzia este cutremuratoare: continentele puternic industrializate pot fi facute direct responsabile pentru foametea din Africa lumii a III-a.

Documentarul BBC-ului mai arata alt lucru infricosator. Daca scaderea nivelului de energie solara datorita poluarii vizibile este mai mare decat se credea in trecut, inseamna ca si efectele incalzirii globale sunt mai puternice. Cele 2 fenomene se opun, fiind amandoua daunatoare. In ultimii ani statele din vestul Europei precum si SUA au luat masuri pentru diminuarea poluantilor emisi prin arderea combustibililor, rezultand intr-o calitate mai buna a aerului. Acest fapt a ajutat insa la scaderea fenomenului de global dimming, nereducand si emisiile de CO2 cauzatoare de global warming. Urmarea a fost catastrofica: cresteri ale temperaturilor, ajungandu-se la cote grave in vara lui 2003, cand s-au inregistrat incendii serioase in Portugalia, multe alte decese datorate caniculei in Franta etc. Prin urmare, tratarea superficiala a poluarii de catre guverne, prin controlarea numai a nivelului de „praf” si neglijarea problemei de fond si anume a nivelului de CO2 poate duce la agravarea situatiei climaterice.

Dincolo de Atlantic, in Marea Britanie, a aparut o alta miscare cu acelasi tel cu al vicepresedintelui american. De data aceasta, miscarea a pornit din insasi guvernul premierului Tony Blair. Sir Nicholas Stern, fost vicepresedinte al Bancii Mondiale, reputat economist, a lansat pe 30 octombrie 2006 un studiu elaborat asupra impactului pe care schimbarile climaterice viitoare il vor avea asupra economiei mondiale. Stern Review a avut parte de sustinerea cabinetului Blair si a fost primit cu aplauze de comunitatea europeana. Premierul britanic Tony Blair a declarat imediat dupa prezentarea raportului ca acesta este cel mai important studiu dat publicitatii de catre administratia pe care o conduce. Dintre reactiile provocate de acest raport merita mentionata cea a prof. Michael Grubb (Cambridge University): „Raportul Stern pune in sfarsit capat disputei care a existat in ultimii 15 ani intre ingrijorarile oamenilor de stiinta si teama de un colaps financiar ale multor economisti. Stern atrage atentia asupra gravitatii problemei si asupra urgentei de a actiona.” Pia Hansen (purtator de cuvant al Comisiei Europene): „Comisia saluta raportul lui Sir. Nicholas Stern. Este clar ca se necesita actiune imediata, iar Europa nu isi permite sa aseze aceasta problema in categoria chestiunilor imposibil de rezolvat. Nu este o optiune sa asteptam si sa vedem, trebuie sa actionam acum.”

Raportul propune semnarea unui nou acord de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si promovarea pe scara larga a surselor de energie ecologica. Nicholas Stern afirma ca precedentul acord de la Kyoto este depasit si ca statele puternic industrializate trebuie sa inteleaga ca actiunile lor afecteaza intreaga planeta. Raportul propune investitii majore in retehnologizarea marilor poluanti, sugerand reducerea cotelor de emisii a gazelor cu efect de sera si diminuarea defrisarilor. Aceste masuri ar avea un cost total de un procent din produsul economic la nivel mondial dar ar salva, potrivit raportului, minim cinci la suta din economia viitoare. Statele UE au luat o serie de masuri pentru incurajarea cetatenilor si a companiilor sa investeasca in energii regenerabile. De exemplu, in Marea Britanie se acorda subventii pentru cetateni si pentru companii, astfel incat acestia sa instaleze panouri solare, iar energia este utilizata pentru activitatile domestice. Energia solara este utilizata si subventionata partial in Spania, Grecia si Suedia. In Germania energia eoliana este una dintre principalele surse de energie regenerabila. Si cele 10 state noi membre UE au adoptat diferite forme de promovare a utilizarii energiei regenerabile. Energia produsa din surse regenerabile nu este poluanta si este inepuizabila, pe termen mediu si lung, iar costurile sale sunt mult reduse, in conditiile in care pretul produselor petroliere creste. Sursele regenerabile de energie asigura totodata cresterea sigurantei in alimentarea cu energie si limitarea importului de resurse energetice.

Asadar solutia celei mai mari probleme cu care s-a confruntat vreodata aceasta planeta sta in implementarea de surse de energie alternativa, nepoluante. Stiinta progreseaza in acest domeniu. Din pacate, descoperirile revolutionare duc lipsa de mediatizare puternica si de investitii serioase pentru implementarea la scara larga a prototipurilor brevetate. Pe langa cunoscutele surse alternative eoliene, solare, hidroenergetice etc., stiinta moderna a dezvaluit metode noi de generare a energiei electrice. Asa numita Zero-Point Energy, considerata altadata o fictiune crezuta doar de fanii serialului Star-Trek capteaza din ce in ce mai multa atentie, existand deja patente brevetate de generatoare care folosesc acest principiu, al sustragerii de energie din vid.

Roxana Chiriacescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here