40 de trasee de mountainbike au fost realizate de o asociatie de voluntari din Resita numai in Muntii Banatului. Turismul cu pedale este totusi in stadiul de experiment la noi.
Francezi, olandezi, germani, alte natii au venit pana in Romania pe bicicleta. Agatat de portbagaj, zici ca poata cu ei jumatate de casa. De la cort si saci de dormit pana la ustensile de bucatarie. Cicloturistul european este de varsta medie si vrea o vacanta activa. Strabate Europa mai ales prin reteaua Euro Velo. Pe langa sosele, Europa e strabatuta de numai putin de 12 trasee pentru biciclete, de la nord la sud si de la est la vest.
Nu toate sunt de asfalt, pot fi si de piatra, si de pamant. Unul dintre cele mai importante este Euro-Velo-6. Porneste tocmai din Germania, coboara spre Austria, traverseaza Ungaria, vireaza spre Serbia si Croatia, pentru ca apoi sa urmeze linia Dunarii pana in Delta. Turistul are la dispozitie o harta, care ii arata nu numai pe unde s-o ia, dar si ce obiective istorice, economice, lacuri, baraje, alte lucruri speciale poate sa intalneasca in drumul sau. Plus de asta, are GPS-ul. La noi, cicloturismul este inca la nivel de „joaca”. Dar unii au inceput sa ia foarte in serios treaba asta.
40 de trasee in opt ani
Am descoperit o asociatie de voluntari, la Resita, care promoveaza Muntii Banatului, prin forta pedalelor. Cateva zeci de tineri, reuniti in Asociatia „Bike Attak”, au reusit sa stabileasca nu mai putin de 40 de trasee de mountainbike. „Am vrut sa scoatem din anonimat drumuri de o reala frumusete din Banatul Montan. Turismul e o sansa pentru zona asta, pe care o poti descoperi cu ajutorul bicicletei”, ne-a explicat seful asociatiei, Catalin Gavrila. Sediul organizatiei e intr-un bloc de nefamilisti, la mansarda. De cum intram la voluntari, peisajul cenusiu al imobilului se schimba brusc, in culorile vii ale centrului lor. Cateva biciclete pe un culoar, harti de-a lungul peretilor. Au si un atelier unde pasionatii de mountainbike isi pot repera gratis „vehiculele”. Catalin si alti 30 de tineri au pornit asociatia in 2003, „pe vremea studentiei”. Acum el e absolvent de Drept, dar pedalatul i-a intrat pur si simplu in sange. „Nu e saptamana in care sa nu ne strangem mai multi si sa pornim pe unul din trasee”, se lauda tanarul.
Indicatoare furate
Ni se prezinta o harta a Banatului Montan, cu cele 40 de trasee pentru biciclisti. E si o amintire neplacuta in toata povestea asta. Voluntarii au muncit mai bine de o jumatate de an, in 2005, sa puna indicatoare pe 16 dintre traseele montane din Caras-Severin, dar si pe alte sase drumuri pe unde poti merge pe doua roti, in judetul Timis. Ajutor le-a venit de la Asociatia „Tinerii prieteni ai naturii” din Timi¬soara si Asociatia „Cogito” din Resita, cu sprijinul financiar al Fundatiei pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc. Au fost montati, in total, 252 de stalpi, fiecare cu cate o tablita, continand informatii esentiale pentru calatori. Sa stii pe care poteca s-o iei, sa ajungi unde ti-ai propus. Dar dupa tot acel efort, in citeva luni tablitele au disparut. Furate sau distruse. „Nicio autoritate locala din zonele unde fusesera montate placutele nu si-a luat responsabilitatea de-a avea grija de ele”, constata acum cu regret seful de la „Bike Attak”.
GPS cu ajutorul austriecilor
In schimb, sunt turisti, majoritatea straini, care iau legatura cu asociatia din Resita. Vor sa strabata Muntii Banatului pe bicicleta. Asociatia le pune la dispozitie un ghid, daca marcajele de pe teren nu mai exista. E insa si o veste buna – alternativa la indicatoarele din tabla sau lemn este GPS-ul. O firma austriaca, specializata in cartografiere, s-a oferit sa rezolve, gratuit, problema asta, chiar in acest an. Astfel ca, din 2012, turistul care va dori sa strabata Muntii Banatului cu bicicleta va avea la dispozitie, din partea Asociatiei „Bike Attak”, un nou ghid, de data asta virtual. Pe langa harta cu toate cele 40 de trasee, va fi si un CD cu track-uri de GPS, ca sa te poti descurca singur pe drumul pe care vrei sa-l urmezi. Nici o firma de turism din Romania nu s-a alaturat efortului pe care il fac austriecii, am aflat de la asociatia voluntarilor din Resita.
Trasee de 80 de kilometri
Desi nu foarte inalti, Muntii Banatului ofera calatorului un spectacol de vis. Te urci pe bicicleta si urmezi povestea fostelor exploatari miniere, pornind din Resita si ajungand la Doman, apoi spre Lupac, Dognecea, Ocna de Fier, Garliste, Ciudanovita, Anina, Carbunari. Daca te tin puterile, pentru ca acesta e unul dintre cele mai lungi trasee, ai nevoie de trei zile pentru a cunoaste toate locurile. „In fiecare sat exista oameni dispusi sa primeasca in gazda calatori”, suntem asigurati de Catalin, care cunoaste deja zonele astea, ca-n palma. Exista si un traseu al lacurilor. Vizitezi, pe parcursul unei singure zile, lacul Secu, aproape de Resita, apoi te indrepti spre lacurile Breazova, Gozna, Trei Ape, Poneasca.
Majoritatea traseelor au cam 40 de kilometri lungime. Sunt unele si de 80 de kilometri, altele mult mai scurte, de 12 kilometri. Unul dintre traseele scurte porneste din Resita, spre Valea Berzenita, pana pe dealul Calnicului. Alt drum care nu necesita mult timp este din Garnic, spre morile de apa din Upetra. Rutele au fost astfel concepute incat sa aiba segmente de diverse grade de dificultate. Nici sa obosesti prea tare, dar sa simti totusi ca „muncesti” la pedale. Dar ce mai conteaza oboseala, cand ai ocazia sa strabati o serie de parcuri naturale, in acest colt de tara – Cheile Nerei, Cheile Carasului, Domogled – Valea Cernei, Semenic, Portile de Fier. Si nu numai atat. Poti cunoaste un intreg evantai de obiceiuri, aici fiind comunitati de cehi, germani, croati, sarbi, unguri. Mai mult, sudul Banatului reprezinta cea mai dezvoltata zona, in privinta marcajelor turistice. Chiar localnicii s-au implicat in treaba asta, montand indicatoare pe drumurile care fac legatura intre satele locuite cu preponderenta de cehi – Sfanta Elena, Eibenthal, Sumita, Garnic, Bigar, Ravenska. Si mai e ceva – satenii au grija ca indicatoarele sa nu dispara, pentru ca sunt interesati ca turistii sa ajunga pana la poarta lor.
