Studiul cel mai recent si elaborat privind schimbarea climatica de la Polul Nord scoate la iveala faptul ca urmatoarea epoca de gheata, prin care ar trebui sa mai treaca Pamantul, mai are de asteptat, din cauza incalzirii globale tot mai accentuate.
Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie in urma unui studiu care a avut drept scop analiza temperaturii zonelor arctice de
acum 400 de ani. Ceea ce se stia deja era ca cea mai ridicata temperatura cunoscuta pana acum la Polul Nord a fost cu 2000 de ani in urma. Insa studiile intreprinse de Gifford Millers si echipa sa, din cadrul Institutului de Cercetare Alpina si Arctica de la Universitatea din Colorado, au indicat un apogeu al temperaturii in secolul XX. Nu se stie insa daca temperatura a crescut la acel moment din cauza emisiilor de gaze de la sere sau a unor factori variabili naturali.
Ecologistul Syndonia Bret-Harte, din cadrul Institutului de Biologie Arctica de la Universitatea din Alaska, considera ca efectele schimbarii climatice s-au putut observa foarte bine mai intai in tundra din Alaska si ca un nou studiu pe aceasta tema ”nu este foarte surprinzator, dar este binevenit pentru a confirma ceea ce specialistii banuiau deja”.
Mergand cu analiza in timp, Millers si echipa sa au pus in lumina faptul ca incalzirea brusca din secolul XX ar fi fost de fapt factorul care a intrerupt racirea constanta a Pamantului de-a lungul mileniilor. „Este destul de clar ca explicatia cea mai plauzibila pentru inversarea temperaturilor consta in cresterea gazelor emise de sere”, este de parere Miller. El sustine ca, in cele din urma, Pamantul va reintra in schema epocilor de gheata ciclice, dar ar putea sa treaca si mii de ani pana se va intampla acest lucru.
Cu o alta directie, spre Soare
Un aspect extrem de important evidentiat in cadrul studiului a fost acela ca unghiul Pamantului fata de Soare se deplaseaza din ce in ce mai mult, din cauza unei modificari de directie care tine de peste 26.000 de ani. Efectul pe care il are schimbarea de directie ar fi ca Pamantul incepe sa se apropie din ce in ce mai mult de Soare in anumite luni ale anului. Spre exemplu, in ultimii 7000 de ani, Pamantul a fost mai aproape de Soare in luna ianuarie, ceea ce inseamna ca Soarele a incalzit mai putin Polul Nord in timpul verii, lucru care ar fi trebuit, de altfel, sa determine o racire in timp a acestei zonei pe timpul verii.
Pentru a determina temperaturile din trecut, echipa lui Miller a analizat sedimentele din lacurile zonelor arctice, precum si datele publicate anterior despre modificarile suferite de ghetari. Astfel, s-a descoperit ca schimbarea de directie a Pamantului a determinat o crestere in temperatura Polului Nord cu 0,2 grade Celsius la fiecare o mie de ani. Pe de alta parte, incalzirea globala cauzata de activitatea umana a determinat o crestere cu 1,4 grade Celsius in ultimii zeci de ani, patru dintre cinci cele mai calde decenii din ultimii 2000 de ani petrecandu-se dupa 1950.
Topirea definitiva a ghetii
Efectele schimbarii climatice sunt foarte puternic amplificate la Polul Nord, aici incalzirea fiind mai puternic resimtita decat oriunde altundeva pe Pamant, principalul efect constand in topirea ghetii. Luand in calcul topirea apei inghetate in timpul verii, a permafrostului si a solului inghetat, se estimeaza ca gheata din timpul verii la Polul Nord va fi topita total in jurul anului 2030.
Permafrostul este un strat de sol si de roci care nu se dezgheata nici macar in timpul verii (pergisol) si se prezinta sub forma unui pamant inghetat permanent, in conditiile unei temperaturi constante de sub 0 grade Cesius, unde solul poate fi, sau nu, mereu consolidat cu gheata, indiferent de natura rocii si a sedimentului. Se estimeaza ca aproximativ 25 % din suprafata totala a Pamantului contine permafrost, acesta fiind continuu in regiunile polare si discontinuu sau chiar sporadic spre Ecuator. In timpul erelor glaciale permafrostul s-a extins pe sute de kilometrii la limita sudica a Emisferei Nordice, gheata fiind una dintre componentele sale cel mai importante.
In opinia lui Miller, este destul de clar ca temperatura va continua sa creasca in viitor. „Problema cea mare este ca, atunci cand se topeste gheata, nivelul marii creste – aceasta este o problema globala si acest lucru are un impact major”, afirma expertul de la Universitatea din Colorado.
In plus, Bret-Harte evidentiaza faptul ca efectele de amplificare a temperaturii vor continua pana cand gheata din timpul verii nu va mai exista, lucru care nu poate fi oprit, dar asta nu inseamna ca omenirea trebuie sa stea cu mainile in san.
„Realist vorbind, avem de-a face cu o lume mai calda, si atunci se ridica doua intrebari: Cum ne adaptam la aceasta noi, ca oameni, dar, de asemenea, cum facem sa incetinim viteza cu care se schimba clima? Cu cat este mai mare, cu atat ne va fi mai greu sa ne adaptam”, concluzioneaza ecologistul din Alaska.
Sursa: http://www.nationalgeographic.com, www.answers.com, http://dexonline.ro
