In timp ce productia si utilizarea carbunelui se prabuseste in SUA, in Europa „exista un fel epoca de aur a carbunelui”

0
47
Secretul murdar al Europei
Secretul murdar al Europei

In timp ce productia si utilizarea carbunelui se prabuseste in SUA, in Europa “exista un fel epoca de aur a carbunelui”, spune Anne-Sophie Corbeau de la Agentia Internationala de Energie. Cantitatea de electricitate generata din carbune creste cu o rata anuala de pana la 50% in unele tari europene.

Din moment ce carbunele este de departe cea mai poluanta sursa de electricitate (producand mai multe gaze cu efect de sera pe kilowatt decat orice alt combustibil fosil), acest lucru face din aspiratiile ecologice europene o gluma proasta. Cum s-a intamplat acest lucru?, intreaba Economist.com.

Povestea incepe din nou de la gazele de sist americane. Pe masura ce serviciile publice americane au trecut pe gaz, exploatatorii de carbune americani au trebuit sa caute piete noi.

Acestia au facut acest pas intr-un moment in care cererea chineza, din ce in ce mai mica, afecta preturile globale pentru carbune, care s-au redus cu o treime intre august 2011 si august 2012 si au ajuns la mai putin de 100 de dolari pe tona.

In acest context, achizitiile europene de carbune american au crescut cu o treime in primele sase luni ale anului 2012.

In comparatie cu pretul gazului extrem de mic din SUA, carbunele nu este chiar atat de ieftin. Insa, este un chilipir in comparatie cu pretul gazului din Europa.

Multe contracte de gaz europene au fost negociate cu multi ani in urma cu gigantul rus Gazprom, si, in ciuda unui val de renegocieri, preturile europene la gaz au ramas destul de mari.

In vara anului 2012, pretul gazului in Europa era de trei ori mai mare decat pretul gazului american si mai scump decat carbunele. Gazprom a spus ca va reduce preturile, probabil cu 10%, in 2013, dar aceasta diminuare nu va face o diferenta prea mare.

Asadar, in Europa, carbunele este mai ieftin decat gazul si este foarte probabil sa ramana asa, in mare parte din cauza ca industria gazelor de sist din Europa este cu multi ani in urma Americii si intr-o anumita masura din cauza ca va dura ceva timp pana cand continentul european va construi o infrastructura potrivita pentru a putea importa gaz natural lichefiat in cantitati mari.

Pretul relativ al carbunelui si gazului este esential pentru sanatatea serviciilor publice din  Europa. La inceputul lunii noiembrie 2012, potrivit firmei de cercetare Bloomberg New Energy Finance, serviciile publice de energie din Germania pierdeau in medie 11,70 de euro atunci cand ardeau gaz pentru a face un megawatt de electricitate, dar castigau 14,22 euro pe MW atunci cand ardeau carbune.

  • Nu este loc pentru gaz

 Diferenta se reflecta in preturile combustibililor in cauza. Insa, este mai mult decat atat. Germania are un plan ambitios de a trece de la combustibili fosili si energie nucleara la energie regenerabila, cum ar fi energia solara si eoliana (acest lucru este numit Energiewende sau transformare a energiei).

Electricitatea din regenerabile are prioritate pe reteaua mondiala. Acest lucru a permis energiei eoliene si solare sa “fure” o cota de piata importanta de la energia fosila, si anume in timpul celor mai profitabile momente ale zilei, atunci cand serviciile publice (utilitatile) absorb cei mai multi bani (preturile electricitatii in Germania sunt cele mai mari in mijlocul zilei, cand generarea de energie solara este de asemenea cea mai puternica).

 Insa, companiile trec de la gaz la carbune cat pot de repede, asa ca regenerabilele inlocuiesc de fapt gazul, nu carbunele. In Germania, RWE, cel mai mare utilizator de carbune din Europa, a generat 72% din productia sa totala din carbune si lignit (o forma de carbune mai murdara si de o valoare mai mica) in primele noua luni ale anului 2012, in comparatie cu 66% in aceeasi perioada a anului 2011.

Germania are nevoie de o noua capacitate, deoarece isi inchide centralele nucleare:RWE construieste o noua centrala pe baza de carbune in Hamm, din Renania de Nord-Westfalia si o alta in Emshaven, in Olanda.

De asemenea, E.ON, cel mai mare producator de energie al Germaniei, construieste o centrala pe baza de carbune in Renania de Nord-Westfalia, iar impreuna cu partenerii sai a luat in considerare posibilitatea inchiderii unei centrale pe baza de gaz din Bavaria.

Vattenfall, o companie suedeza detinuta de stat, tocmai a terminat de ridicat o centrala pe baza de lignit in estul Germaniei si mai construieste o centrala de carbune in apropiere de Hamburg. EnBW, o companie care are sediul in Germania, construieste o centrala pe baza de carbune in Karlsruhe si o alta in colaborare cu RWE in Mannheim.

Chiar si in tarile in care nu se construiesc noi statii energetice pe baza de carbune,cantitatea de carbune arsa creste constant. In aprilie 2012, carbunele a depasit gazul, ca si combustibil dominant al Marii Britanii pentru electricitate, pentru prima data din anul 2007. Cantitatea de electricitate a tarii furnizata de carbune in cel de-al treilea trimestru al anului trecut a fost cu 50% mai mare decat anul precedent.

Oricum companiile si-ar indrepta atentia spre carbune, deoarece este mai ieftin, dar miscarea brusca este facuta in mod mai frenetic din cauza schimbarilor politice care se prefigureaza.

In temeiul unei directive a Uniunii Europene care va intra in vigoare in 2016, serviciile publice trebuie fie sa isi inchida centralele pe baza de carbune care nu indeplinesc noile standarde ecologice ale UE, fie sa instaleze o multime de dispozitive scumpe de control al poluarii. Termenul limita pentru ca aceste companii sa decida care este drumul pe care il urmeaza este sfarsitul lunii acesteia.

Daca o companie inchide o centrala, aceasta va primi un numar maxim de ore pentru a functiona, inainte sa fie oprita (in functie de gradul de poluare pe care il produce). Aceasta este un stimulent puternic de a arde o cantitate mare de carbune intr-un timp foarte scurt.

Acest lucru inseamna ca actuala crestere a cererii de carbune este doar “o scanteie”? Tom Brookes de la Fundatia Europeana pentru Clima, o organizatie non-guvernamentala cu sediul in Haga, spune ca da.

In 2008, serviciile publice ale Europei aveau planuri pentru constructia a 112 de centrale de carbune noi. De atunci, 73 au fost abandonate, iar cu 14 dintre ele nu s-a intamplat nimic, asa ca Brookes crede ca o cantitate uriasa de carbune va fi pierduta, deoarece centralele existente vor fi inchise de-a lungul urmatoarelor 12-18 luni. Cu toate acestea, mai raman in continuare peste 20 de centrale noi planificate sau in curs de constructie.

Asadar, pentru un timp, gradul de utilizare a carbunelui va ramane la un nivel ridicat, cel putin in unele tari. Bloomberg a privit in detaliu la impactul pe care standardele ecologice ale UE le au asupra tarilor cele mai afectate: Marea Britanie, Germania si Polonia. Se estimeaza ca, in Marea Britanie, capacitatea carbunelui va scadea, de la 33 GW la 14 GW pana in momentul in care vor intra vigoare noile reguli. Insa, capacitatea de carbune a Germaniei de abia se va clinti, deoarece in aceasta tara se construiesc noi centrale de carbune care indeplinesc noile standarde impuse de UE.

Aceasta crestere a carbunelui face politicile ecologice ale UE sa para ceva stupid, standarde despre care politicienii cred ca reprezinta un model pentru restul lumii.

UE are drept scop ca pana in 2020 sa reduca emisiile de carbon cu pana la 80% fata de nivelul din 1990. Pana in 2009, emisiile s-au redus cu putin peste 17% fata de nivelul din 1990. Totusi, in 2010, emisiile au inceput sa creasca. Bloomberg calculeaza ca emisiile de carbon de la centralele energetice au crescut cu aproximativ 3% in 2012, ceea ce a facut ca emisiile totale sa fie cu 1% mai mari decat in 2011.

Daca politicile functioneaza asa cum trebuie, electricitatea din regenerabile va obtine in mod treptat o cota mai mare din generarea totala de energie, iar Europa va avea o forma de energie mult mai ecologica. Insa, pentru moment, politica energetica a UE sprijina utilizarea celui mai poluant combustibil, crescand emisiile de carbon, afectand bonitatea serviciilor publice si redirectionand investitiile in proiecte energetice din alta parte.

Comisarului UE privind clima, Connie Hedegaard, ii place sa sustina ca, in ceea ce priveste energia si emisiile, Europa este “un exemplu pentru restul lumii”. Ei bine, avand in vedere ceea ce se intampla momentan in Europa, acest “exemplu” ar putea fi o problema.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here