Abundenta vietii salbatice africane in exteriorul ariilor protejate,pune in evidenta importanta conservarii diversitatii biologice in aceste spatii.
Tarile din estul Africii,cum ar fi Kenya,sunt celebre pentru numeroasele specii de animale salbatice gasite in parcurile nationale care stau la baza unei industrii ecoturistice foarte profitabile. In ciuda faimei acestor parcuri circa 75 % din cele 2 milioane de animale din Kenya traiesc in afara lor, fara a beneficia de protectie, adesea impartind teritoriile cu animalele domestice (Western,1989). Terenurile pentru cresterea animalelor domestice din Kenya ocupa 700 000 km², adica 40 % din teritoriul tarii. Intre animalele salbatice cunoscute cu frecventa ridicata de aparitie in exteriorul ariilor protejate se numara girafele (89%), impala (72%), zebra Grevy (99%), antilopa oryx (73%) si strutii (92%). Doar rinocerii, elefantii si antilopele gnu dungate sunt gasite predominant in arii protejate: rinocerii si elefantii beneficiaza de un regim de protectie speciala datorita faptului ca in afara parcurilor nationale si a rezervatiilor naturale, braconierii cautand fildes, coarne si piei, aproape au exterminate populatiile acestor mamifere. Erbivorele mari din ariile protejate pasuneaza sezonier in afara lor, multe din aceste specii fiind incapabile sa se mentina daca ar trebui sa-si restranga arealul la limitele ariei protejate, datorita braconajului sau dezvoltarii agriculturii.
In Kenya, Zambia, Zimbabwe si alte tari invecinate a fost promovata o noua politica guvernamelntala care sa permita comunitatilor rurale si proprietarilor de terenuri sa profite direct de prezenta animalelor mari de pe terenurile neprotejate (Lewis,1995;Western,1997). Cu asistenta din partea unor agentii internationale, au fost create companii care promoveaza ecoturismul-echitatie, canotaj, safari. Acolo, unde densitatea animalelor salbatice este optima, vanatoarea de trofee este permisa contra unor taxe foarte ridicate. Acest venit este impartit intre comunitatile locale si guvernul tarii; in anumite cazuri, carnea si pieile rezultate din expeditiile de vanatoare sunt vandute pentru venituri suplimentare. Comunitatile obtin venituri si sunt puternic stimulate sa protejeze viata salbatica si sa impiedice braconajul. Cele mai cunoscute programe sunt CAMPFIRE in Zimbabwe si ADMADE in Zambia. Programele sunt aparent eficiente, imbinand conservarea cu dezvoltarea comunitatii, dar au fost criticate de organizatii de protectie a animalelor pentru ca permit vanatoarea de trofee. Mai mult programele depind de subventii continue din partea unor agentii externe donatoare, un mic procent al finantarii ajungand cu adevarat la nivelul comunitatilor locale. Cand finantarile externe inceteaza adesea programele se termina evidentiind instabilitatea ecoturismului si ineficienta politicilor guvernamentale.
