Vilele pustii versus casutele de lut sau paie

Vilele pustii versus casutele de lut sau paie
Vilele pustii versus casutele de lut sau paie

Faceti un experiment! Mergeti seara, prin oras, pe strazile cu vile si numarati-le pe cele iluminate. Veti avea o surpriza: vi se vor parea goale si nelocuite. Daca veti privi cu mai multa atentie poate ca, undeva, in spate, o luminita va licari, dovada ca palatul sinstru are locuitori, dar care impart aceeasi camera din fundul curtii. Experimentul merita repetat mai multe zile la rand ca sa va convingeti ca nu vorbim de intamplare, ci de un fenomen.

Cand trec pe langa aceste case, ma cuprinde un sentiment de mila. Pe de-o parte pentru ca multi dintre cei care le-au ridicat si-au aservit vietile bancilor. Tot ce castiga trebuie sa dea inapoi cu varf si indesat celor care i-au imprumutat cu bani. Apoi ma gandesc la valoarea facturilor pentru un biet apartament si incerc sa-mi imaginez cam cat au oamenii acestia de platit la gaz, curent, apa. Probabil ca nu mult, veti, spune, din moment ce stau cu totii intr-o singura camera, iar pe restul nici macar nu le incalzesc. Atunci pentru ce le-au facut? Pentru eventualitatea ca, intr-o buna zi, va veni cineva in vizita sau vor face o petrecere? Nu exista pensiuni, nu sunt hoteluri? E mult mai ieftin sa-ti cazezi prietenii in oras cateva zile decat sa platesti rate la banca si facturi toata viata. Una peste alta, nu as putea locui intr-o asemenea casa. Cred ca m-as baricada intr-o camera, de groaza ei. Mi-ar crea un profund sentiment de anxietate sa strabat un hol lung si pustiu, camere goale, intunecate, cred ca as face un atac de cord daca s-ar lua curentul si m-as trezi intr-o hala pustie, fie ea umpluta cu tot soiul de obiecte.

Zilele trecute am fost la intrunirea cu promotorii caselor ecologice care s-a tinut la Biblioteca Judeteana „George Cosbuc”. Chit ca discutiile au durat peste patru ore, am stat pana la capat fiindca mi s-a parut absolut fascinant tot ce s-a spus acolo, multe informatii la care nu avem acces din diverse motive, cum ar fi acela ca exista multe interese pe piata constructiilor. Firmele care promit „constructii la cheie” facute in timp record sunt interesate sa ne vanda tot soiul de materiale dubioase, obtinute prin proceduri poluante, din cauza carora nu putem respira apoi in propria casa, facem alergii, avem gatul uscat sau pur si simplu nu ne putem odihni noaptea. Dovada ca asa stau lucrurile este odihna de care se bucura oamenii cand stau intr-o casa de pamant care iarna pastreaza caldura, iar vara racoarea. Multi dintre noi ne aducem aminte de sentimentul de bine cu care am plecat din casele bunicilor pe care nu-l mai regasim, din pacate, nicaieri altundeva. L-am asociat cu o perioada fericita a vietii, copilaria, fara sa ne gandim ca poate, la fel de mult a contat si casa in sine, argila de pe pereti sau lemnul de la grinzi, toate daruri ale naturii pe care omul le-a combinat in mod natural ca sa-si ridice adaopost, nu vila, nici palat.

„Daca va faceti casa langa padure, alegeti lemnul, daca e pe pamant, lutul sau balotii de paie, optati pentru acoperisul verde ca sa-i redati pamantului ceea ce i-ati luat construind pe el, nu faceti o casa mai mare decat aveti nevoie. Casele sunt pentru dormit si adapostit de frig, in rest, suntem facuti sa traim afara, sa ne miscam, sa avem activitate”. Nu vi se par logice toate aceste indemnuri? Mie, da. Mi se par oribile toate constructiile betonate sau din sticla. De ce sa stai la casa si sa nu ai o curte sau o gradina in care sa cultivi legume, sa ai flori, animale? Mi se pare un nonsens. Pe strada pe care locuiesc e o astfel de casa aparent frumoasa, dar toata curtea e betonata, zidurile seamana cu cele ale unei inchisori, nu e pic de iarba. Si, da, ati ghicit: e pustie! Pana la urma, mi se pare imposibil sa traiesti in atat de mult beton.

Am mai aflat multe lucruri interesante si despre izolarea unei locuinte. In Romania se foloseste, din cate am inteles poliesterul, dar care nu lasa peretii sa respire deloc. Un bloc astfel izolat, din Targu Mures, a ars ca o torta pana la etajul zece fiindca intre poliester si zid s-a lasat un spatiu, aerul fiind cel care, de fapt, izoleaza cladirea. Acel spatiu s-a comportat ca un horn. Flacarile au urcat cu viteza si praful s-a ales de casele oamenilor. Noi folosim asadar poliester in conditiile in care canepa sau lana sunt izolatori naturali. Din pacate, Romania, obsedata de povestea cannabis-ului care oricum se obtine, interzice cutivarea canepei, iar lana e aruncata de ciobani fiindca nu mai exista nicaieri in tara noastra o instalatie performanta de spalat si prelucrat. Ca urmare, izolatiile din lana sunt importate din Germania si costa foarte mult. Trist si revoltator in acelasi timp. In cazul in care va temeti de foc, aflati ca lana arde foarte greu, iar canepa se perpeleste. Asadar niciun pericol.

O casa ecologica nu inseamna nici intoracerea la conditia omului de pestera, nici la dormitoarele lui Tarzan din jungla. Insemna sa folosesti cat mai multe materiale nepoluante. Inteleg ca 50% din casa daca e facuta cu materiale bune, confortul omului creste, facturile scad, viata i se schimba. Sigur va ganditi cum ar putea arata baia sau bucataria unei case facuta din baloti de paie. Aflati ca exista o roca ce seamana intru totul cu faianta si gresia si care – ce sa vezi?- poate fi modelata, asa incat baia sau bucataria pot fi unice, personalizate.

Una peste alta, daca va uitati aici, veti gasi niste casute din baloti de paie cum nici nu va puteti imagina ca exista. Daca altii au putut sa le faca singuri, cu mainile lor, oare noi de ce nu putem si alegem in schimb sa fim sclavii bancilor si ai furnizorilor de utilitati, boala in locul sanatatii, singuratatea in locul comunitatii?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *