Vitamina C sau acidul ascorbic, denumirea sa chimica, este esentiala vietii. Acest lucru a fost inteles cu pretul multor sute de ani de-a lungul istoriei omenirii. Nevoia de a include plante proaspete sau carne cruda in alimentatie pentru a preveni bolile a fost cunoscuta inca din antichitate. Popoarele native care traiau in zonele marginale au adaugat aceasta in stiinta medicinii lor.
vitamina-c.jpg
John Woodall, primul chirurg numit al Companiei Britanice „Indiile de Est”, recomanda folosirea sucului de lamaie in cartea sa „The Surgeon s Mate” din 1617, ca aliment ce previne si vindeca scorbutul (maladie cauzata de carenta vitaminei C, caracterizata mai ales prin sangerari). Scriitorul olandez Johann Bachstrom din Leyden, in 1734, a opinat ca „scorbutul este datorat doar unei abstinente totale de la alimente vegetale proaspete si legume, care este si cauza primara a acestei boli”.

Indispensabila intregului organism

Vitamina C are o importanta capitala pentru organism. Principalele ei proprietati sunt urmatoarele:

* – intervine in fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic antioxidant;
* – este antiinfectioasa, tonifianta, antitoxica, sporeste considerabil functiile imunitare;
* – participa la absorbtia si asimilarea de catre organism a fierului;
* – mareste rezistenta vaselor sanguine;
* – contribuie la formarea globulelor rosii, la cresterea dintilor si oaselor;
* – are rol de reglare a nivelului glicemiei (zaharului in sange) si al colesterolului, de distrugere a toxinelor acumulate in organism;
* – diminueaza perioadele de convalescenta;
* – este eficienta in reducerea ritmului de opacifiere a cristalinului, deci poate preveni cataracta (indeosebi la persoanele varstnice);
* – impiedica depunerea grasimilor la nivelul ficatului si asigura functionarea normala a celulei hepatice;
* – reduce efectele unui numar mare de alergeni etc.

Surse bogate in vitamina C

Acidul ascorbic poate fi procurat nu doar de la farmacie, dar si de la piata, deoarece majoritatea fructelor si legumelor proaspete contin aceasta vitamina. Fructele citrice (lamaie verde, lamaie, portocala, grepfrut), tomatele, ardeii grasi, ceapa, cartofii sunt surse comune si foarte bune de vitamina C. Alte alimente care sunt bune surse de vitamina C includ varza de Bruxelles, coacaza, capsunile, conopida, spanacul, pepenele galben si kiwi.

Abia in anul 1920 s-a realizat ca si unele bucati de carne sunt, de asemenea, o sursa de vitamina C. Grasimea, care reprezinta baza alimentatiei occidentale moderne, nu este sursa de vitamina C. Ca si in cazul fructelor si legumelor, gatitul micsoreaza cantitatea de vitamina C continuta in carne.

Este important sa se aleaga o metoda potrivita pentru prepararea alimentelor pentru a se pastra continutul lor de vitamina C, deoarece temperatura inalta distruge aceasta vitamina. Cand se gatesc legume, ar trebui ca timpul si durata gatitului sa fie micsorate, iar apa folosita la preparare nu ar trebui aruncata, de exemplu prin gatitul cu aburi sau prin supe. Vitamina C din alimente este identica cu cea din suplimente. Structura vitaminei C este foarte bine inteleasa si nu exista nicio diferenta intre beneficiile aduse de forma naturala si cea sintetica (desi fructele si legumele mai contin si diferiti alti compusi folositori, deci vitamina C nu este singurul lor avantaj).

Organismul nu face rezerve de vitamina C

Niciun organ nu face rezerve de vitamina C, asa ca organismul ramane foarte repede fara aceasta substanta daca nu exista un aport continuu care sa fie absorbit prin sistemul digestiv. Eventual, se poate ajunge pana la deces, in cazul in care deficienta este neglijata.

Aporturile nutritionale recomandate de vitamina C sunt de 35 pana la 65 miligrame pe zi pentru copil, de la 60 la 100 miligrame pentru adulti si adolescenti. Pentru fumatori este recomandat un aport crescut, de ordinul a 120 miligrame pe zi. Aceasta vitamina este usor oxidabila si foarte sensibila la caldura si la radiatii infrarosii si ultraviolete.

Tesuturile biologice cu cel mai mare procentaj de vitamina C continuta – peste 100 de ori fata de nivelul din plasma sangvina – sunt glandele endocrine. Creierul, splina, plamanul, testiculul, nodulii limfatici, ficatul, mucoasa intestinului subtire, rinichii si glandele salivare au o concentratie de vitamina C de la 10 pana la 50 de ori mai mare decat in sange.

Carenta in vitamina C, rara in tarile in curs de dezvoltare si exceptionala in tarile industrializate, este responsabila de aparitia scorbutului, o forma de avitaminoza. Ea se traduce prin oboseala si anemie, dureri osoase si articulare, edeme, gingivita si pierderea dintilor, hemoragii, imunitate scazuta. Era o afectiune foarte des intalnita la marinarii care plecau in calatorii lungi sau pe perioada iernii, deoarece fructele si legumele nu puteau fi pastrate proaspete pentru foarte mult timp pe mare.

Atentie la excese

Vitamina C este recunoscuta ca fiind una dintre cele mai putin toxice substante din medicina. O ingerarea excesiva insa de vitamina C (prin suplimentare medicamentoasa) poate antrena agitatie si insomnii, dar ea nu este periculoasa, excesul fiind eliminat prin urina si fecale. Pentru doze egale sau mai mici de 1000 miligrame pe zi (de obicei, 10 comprimate) nu exista niciun fel de contraindicatii. Persoanele care sufera de boli cronice renale sau hepatice nu trebuie sa treaca de aceasta limita. Excesul de acid ascorbic este nedorit la persoanele cu hiperaciditate stomacala. Vitamina C cauzeaza diaree daca este ingerata in cantitati mai mari decat limita. Diareea inceteaza imediat ce doza este redusa, fara a provoca vreun alt efect negativ.

Sursa: Flux

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here