Regiunea arctica se incalzeste mai rapid decat alte zone ale globului, ceea ce inseamna ca ar putea deveni urmatoarea frontiera de cucerit in lupta pentru resurse energetice, scrie Bloomberg.
Deja forarile pentru petrol si sapaturile pentru minereuri s-au accelerat in zona arctica si aici sunt de asteptat investitii de 100 miliarde de dolari in urmatorul deceniu, potrivit estimarilor Lloyd’s of London, cea mai veche piata de asigurari din lume. Suprafata Oceanului Arctic acoperita cu gheata in prezent este jumatate dn cat era in 1999.
Acest lucru inseamna un acces mai larg la o regiune unde se estimeaza ca se gasesc aproximativ un sfert din rezervele nedescoperite de petrol si gaze ale lumii, precum si aur, argint, cupru, zinc, diamante si pesti. Statele cu teritoriu in zona arctica – SUA, Canada, Groenlanda, Islanda, Norvegia, Finlanda, Suedia si Rusia – dezvolta planuri de a construi infrastructura si de a-si spori capacitatile militare introducand sisteme de supraveghere, antrenand trupele sa reziste la vreme geroasa si dezvoltand capacitatea navelor de a naviga printre sloiurile de gheata.
Forajul, mineritul si pescuitul se desfasoara in zona arctica deja de zeci de ani – dezbaterile privind explorarea titeiului in Refugiul Arctic din Alaska dateaza de la finele anilor 1970 si au revenit in atentie in timpul campaniei pentru alegerile prezidentiale americane din 2008. Dar o dezvoltare la scara larga parea un plan exagerat de ambitios pana de curand. Predictiile ca topirea ghetii va transforma zona arctica intr-un punct de atractie geopolitic si ca lupta pentru resurse va declansa un conflict armat nu s-au materializat. Guvernele coopereaza prin intermediul Consiliului Arctic, un forum creat in 1996. Spre deosebire de multe alte piete emergente, tarile arctice au economii dezvoltate si sisteme juridice stabile. Totusi, vecinii isi disputa frontierele maritime, revendicand teritorii care se intind pana la Polul Nord.
Schimbarile rapide ridica problema de a gasi un echilibru intre veniturile obtinute din forare si minerit pe de o parte si riscurile de a degrada mediul si de a perturba modul traditional de viata pentru cei aproximativ patru milioane de oameni din zona arctica. Multi dintre ei fac parte din triburi indigene care traiesc acolo de milenii.
Militantii pentru protectia mediului si alti observatori care au propus o abordare mai prudenta noteaza ca incursiunile timpurii in Oceanul Arctic, mai ales de catre companiile petroliere mari – au fost insotite de multe accidente si depasiri de bugete. Shell a cheltuit de exemplu mai mult de cinci miliarde de dolari pe foraje in largul coastelor Alaskai, iar acum proiectul este suspendat. Grupurile militante vor sa protejeze zona arctica de catastrofe precum deversarea de petrol provocata de tancul petrolier Exxon Valdez din 1989. Anul trecut autoritatile ruse au arestat mai multi activisti Greenpeace care protestau pe o platforma petroliera offshore.
Dar companiile merg mai departe cu planurile lor, inclusiv ExxonMobil, cea mai mare companie petroliera americana, care intentioneaza sa foreze o sonda in zona arctica anul acesta alaturi de compania de stat ruseasca Rosneft, in ciuda conflictului politic dintre SUA si Rusia pe tema crizei din Ucraina.
