Patru tari africane vor un alt partaj al apelor fluviului. Egiptul ataca dur initiativa. Tensiunile intre Egipt, cel mai mare beneficiar al debitului Nilului, si celelalte tari riverane au atins cote ingrijoratoare. Marul discordiei e apa fluviului.apa Nilului

In urma cu cateva zile, reprezentantii Etiopiei, Rwandei, Tanzaniei si Ugandei au semnat un document menit sa echilibreze inpartirea debitului Nilului.

Egiptul si Sudanul au refuzat din start invitatia de a participa la negocierile premergatoare, boicotand din rasputeri finalizarea acordului. Curand, semnatarelor li se va alatura si Kenya. Desi au absentat de la intalnirea de la Entebbe (Uganda), Burundi si R.D. Congo se vor alatura cel mai probabil initiativei.

Documentul stipuleaza infiintarea unei comisii ce va aproba toate viitoarele proiecte (irigatii, canale si baraje) construite de-a lungul celor 6.700 de kilometri ai Nilului si va avea drept de veto asupra oricarei infrastructuri vizand fluviul (potrivit vechiului tratat, acest drept revenea exclusiv Egiptului). Sediul noii structuri va fi la Addis-Abeba, capitala Etiopiei. Astfel, Initiativa Bazinului Nilului (IBN), finantata de Banca Mondiala, institutie care a si supervizat negocierile, va deveni Comisia Bazinului Nilului.

Egiptul si Sudanul considera ca au “drepturi istorice” asupra Nilului, fiind, de altfel, si principalele beneficiare ale vechiului tratat de partaj, din 1959. Ministrul egiptean al Apelor, Mohammed Allam, a declarat ca tara sa “isi rezerva dreptul de a lua toate masurile” pentru a impiedica intrarea in vigoare a acordului, mergand pana la declansarea unui “razboi al apei”.

Pentru Cairo e vorba de o chestiune vitala. 90% din resursele de apa de care depind cele 80 de milioane de egipteni provin din Nil. Iar rapoartele oficiale prevad deja un deficit de apa pentru 2017. Singura speranta a guvernului egiptean ramane dreptul international.

Potrivit agentiei de presa egiptene MENA, acordul de la Entebbe nu va putea fi aplicat fara “semnaturile” Egiptului si Sudanului, celelalte riverane fiind astfel obligate sa se intoarca la vechiul tratat de partaj al apelor. In virtutea acestuia, Egiptul primeste cele mai mari cote de apa (55,5 miliarde de m3), urmat de Sudan (18,5 miliarde de m3).

Semnatarele noului acord au tintit exact anularea acestei repartitii (datand in forma sa primara de pe vremea dominatiei britanice), pe care o contesta de peste zece ani. “Apele Nilului apartin tuturor tarilor riverane, nu unui singur grup”, a declarat ministrul Resurselor din Etiopia. Pe teritoriul acestei tari, cu 85 de milioane de locuitori, are izvorul Nilul Albastru (85% din debitul Nilului mare), iar Uganda (31 de milioane de locuitori) adaposteste izvorul Nilului Alb.

Factorul politic

Ambele tari cauta resurse de dezvoltare. Etiopia doreste sa devina principalul furnizor de energie electrica al Africii de Est si si-a pus speranta in Initiativa Bazinului Nilului, care gestioneaza deja 22 de proiecte de canale si baraje.

Liderii egipteni se tem ca noul acord, semnat cu doar opt luni inaintea referendumului din ianuarie 2011 asupra secesiunii sudului Sudanului, ar putea destabiliza regiunea. Etiopia si Uganda figureaza printre aliatele fostei gherile sudiste, din randul careia va fi format guvernul noului stat (in cazul in care secesiunea va avea loc).

Perspectiva e de rau augur pentru soarta canalului de la Jonglei, din sudul Sudanului, si asa aflat in pana desi razboiul civil dintre Nord si Sud a luat sfarsit in 2005. Egiptul conteaza pe finalizarea acestui canal menit sa amelioreze debitul Nilului Alb.

Interesul Israelului

Cairo banuieste o implicare a Israelului, care ar incuraja din umbra noul acord. Tel-Avivul construieste baraje in Etiopia si s-a angajat sa finanteze alte trei lucrari in Uganda. Iar turneul de anul trecut al lui Avigdor Lieberman in aceste tari intareste suspiciunea egiptenilor.

Cel mai lung fluviu din lume (aproape 6.700 de kilometri) provine din confluenta Nilului Alb (avand drept sursa Lacul Victoria, Uganda) si al Nilului Albastru (Lacul Tana, Etiopia). Cele doua “Niluri” mai mici se intalnesc la Khartoum, capitala Sudanului. De acolo, Nilul traverseaza Egiptul pentru a ajunge, in final, in Mediterana. Tarile riverane sunt Sudanul, Burundi, Rwanda, Tanzania, Kenya, Uganda, Etiopia, RD Congo si Egiptul.

87% din debitul Nilului este folosit de doar doua tari, Egiptul si Sudanul, celelalte state riverane beneficiind de 13%.

Apa a devenit o problema si in Europa

Costuri mai eficiente, economie, dusuri mai scurte si bai mai putine. Acestea sunt propunerile continute intr-un raport al Comisiei Europene, dat publicitatii marti si care avertizeaza Europa ca se va confrunta, in curand, cu o criza a apei.

Bruxelles-ul incearca sa atraga astfel atentia tarilor UE ca seceta prelungita, ce a lovit mai multe regiuni, si imputinarea rezervelor de apa vor avea consecinte nefaste in viitorul apropiat, daca nu vor fi luate, acum, masuri preventive. Deja, seceta endemica nu mai este o problema a tarilor mediteraneene, Cehia, Belgia si chiar regiuni din Franta fiind expuse acestui risc.

Lipsa apei a devenit “o preocupare majora in mai multe zone din Europa”, sustine raportul, atragand atentia ca nici ploile masive de anul trecut nu au reusit sa refaca stocul hidrologic.

“Saracia apei”

Cresterea preturilor la apa nu ar fi solutia cea mai buna, sustin autorii raportului, deoarece, unde a fost aplicata, masura a creat deja un alt fenomen negativ, asa-numita “saracie a apei”.

Cu toate acestea, Emanuela Lobina, de la Unitatea de Cercetare a Serviciilor Publice, din Marea Britanie, a declarat pentru EuObserver ca, desi nu exista inca o rezolutie in acest sens, Bruxelles-ul face presiuni asupra statelor membre sa umble la pretul apei. “In Marea Britanie, povara pretului se face deja simtita. Oamenii nu-si mai permit un consum normal”, a spus Lobina.

Telul UE, de “recuperare totala”, tradus prin sustinerea de catre populatie a intregului consum, ce ar include si costurile livrarii apei, neluate in calcul pana acum, ar incarca, evident, facturile. O asemenea masura e greu de acceptat in acest moment de catre guvernele nationale, care prefera un sistem de tarifare graduala.

Ca alternativa, raportul propune tarilor membre UE o “eficientizare” a politicii preturilor si masuri de economisire. Iar europenilor le recomanda sa faca dusuri mai scurte, bai mai putine si economie la apa menajera.

Daca aceasta ultima economie s-ar si realiza, atunci consumul de apa ar putea scadea cu 19%, sustin autorii raportului. Iar o folosire mai redusa a dusurilor si bailor ar putea aduce o economie de 20 sau chiar 30%, la nivel european.

Sursa: Adevarul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here